Decapitare, electrocutare, spânzurare…: Țările care încă mai aplică pedeapsa cu moartea

Decapitarea, electrocutarea, spânzurarea, plutonul de execuţie sau injecţia letală…Metodele pedepsei cu moartea sunt numeroase, sublinia organizaţia neguvernamentală Amnesty International într-un raport care se referea la anul 2020.

În 1981, Franţa a fost ultima ţară din Comunitatea Europeană, precursoarea UE, care a abolit pedeapsa cu moartea. 40 de ani mai târziu, aproximativ 50 de ţări din lume aplică încă pedeapsa cu moartea, potrivit AFP.
La sfârşitul anului 2020, Amnesty International număra 144 de ţări care au abolit pedeapsa cu moartea de jure sau de facto, adică nu au efectuat nicio execuţie în ultimii zece ani. Aceasta reprezintă aproape trei sferturi din statele lumii.

Dintre acestea, 108 au abolit prin lege pedeapsa cu moartea, pentru toate infracţiunile, potrivit ONG-ului. Aproape jumătate dintre acestea se află în Europa şi Asia Centrală.

De la începutul anului 2021, alte două ţări au pus capăt aplicării pedepsei capitale: Kazahstan şi Malawi. În Sierra Leone, abolirea a fost aprobată în iulie, dar legea nu a fost încă promulgată.

Peste 30 de ţări africane au încă în legislaţie pedeapsa cu moartea

În Statele Unite, Virginia s-a alăturat în martie celorlalte 22 de state aboliţioniste, o mişcare simbolică, având în vedere că acest teritoriu deţine recordul de execuţii din istoria americană şi că niciun alt stat din fostul Sud confederat nu a făcut încă acest pas. Alte trei state (California, Oregon, Pennsylvania) au instituit un moratoriu.

Peste 30 de ţări africane au încă în legislaţie pedeapsa cu moartea, dar puţin sub jumătate dintre ele au efectuat execuţii în ultimii ani.

În 2020 nu au fost înregistrate execuţii în Bahrein, Belarus, Japonia, Pakistan şi Sudan, în timp ce în 2019 toate aceste ţări au executat condamnări la moarte. Gambia, Malaezia, Rusia şi Tadjikistan şi-au menţinut moratoriile privind execuţiile.

În China, secrete de stat

Potrivit Amnesty, cel puţin 483 de persoane au fost executate în 18 ţări în 2020, în scădere cu 26% faţă de 2019 (657 de execuţii) şi în conformitate cu tendinţa descrescătoare înregistrată de la an la an începând cu 2015.

Această cifră, cea mai scăzută în peste un deceniu, nu include însă miile de execuţii care, în opinia Amnesty, au avut loc probabil în China, unde aceste date sunt clasificate drept secrete de stat, dar şi în Coreea de Nord şi Vietnam.

Patru ţări reprezintă 88% din totalul execuţiilor din 2020: Iran (246), Egipt (107), Irak (45) şi Arabia Saudită (27).

Cine a reluat execuțiile

Scăderea numărului total de execuţii la nivel mondial li se datorează în principal unor ţări din Orientul Mijlociu: Arabia Saudită, unde numărul execuţiilor a scăzut cu 85%, şi Irak, unde numărul execuţiilor a scăzut cu peste 50%.

În Arabia Saudită, care a înregistrat 184 de execuţii în 2019, scăderea se datorează în parte unui moratoriu asupra condamnaţilor în cazuri de trafic de droguri. Deşi regatul a anunţat la un moment dat reforme judiciare, cum ar fi abolirea pedepsei cu moartea pentru persoanele condamnate pentru infracţiuni comise când aveau mai puţin de 18 ani, cel puţin 40 de persoane au fost deja executate între ianuarie şi iulie 2021.

După o pauză de mai mulţi ani, India, Oman şi Qatar au reluat execuţiile. În Africa subsahariană, execuţiile au scăzut cu 36%, de la 25 în 2019 la 16 anul trecut. În Egipt, însă, execuţiile au crescut de peste trei ori, ajungând la un total care nu a mai fost înregistrat de la vârful din 2013 (109 execuţii).

Cel puţin 1.477 de condamnări la moarte în 54 de ţări

Curtea Supremă a Statelor Unite a autorizat reluarea execuţiilor federale în iulie 2020, după o pauză de 17 ani. Cu toate acestea, numărul execuţiilor şi al condamnărilor la moarte a scăzut de la 22 la 17 şi, respectiv, de la 35 la 18, comparativ cu 2019.

În 2020 au fost înregistrate cel puţin 1.477 de condamnări la moarte în 54 de ţări, cu 36% mai puţine decât în 2019, când ONG-ul a înregistrat cel puţin 2.307 condamnări la moarte în 56 de ţări.

Această scădere se datorează în parte pandemiei de COVID-19, care a provocat perturbări şi întârzieri în funcţionarea sistemelor judiciare din întreaga lume