Decizie personală: Istoricul Alexandru Zub se retrage la Mănăstirea Văratic și donează Mitropoliei întregul său fond de carte și manuscrise

Academicianul și istoricul ieșean Alexandru Zub, care va împlini 88 de ani anul acesta, se va retrage din viața publică pentru a fi îngrijit la un centru al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de la Mănăstirea Văratec, scrie ”Ziarul de Iași”.

Reputatul istoric și-a donat întreaga colecție de volume și de manuscrise, opera proprie, fișe cu aprecieri personale, dar și cărți strânse de-a lungul vieții  Bibliotecii „Dumitru Stăniloae” a Mitropoliei.

„Tot ceea ce a acumulat academicianul de-a lungul anilor, întreg fondul de carte și de manuscrise, nu doar lucrări tipărite, ci și foarte multe fișe foarte valoroase pe care le are domnia sa, au fost donate către Biblioteca «Dumitru Stăniloae». Este o șansă pentru generațiile care vin de a avea acces la această comoară istorică și de a continua cercetarea distinsului nostru academician și istoric”, a precizat preotul Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Mitropoliei, acest demers urmează dorința exprimată de academicianul Alexandru Zub. ”A existat dorința sa de a se retrage și de a fi îngrijit și noi cu toată dragostea și inima am dorit să îl găzduim la așezământul social de la Mănăstirea Văratec. Cu siguranță va fi într-un mediu care-l ajută nu doar din punct de vedere al sănătății și al liniștii, ci și duhovnicește, domnia sa fiind și un om credincios care a trecut cu multă smerenie prin nenumărate umilințe și suferințe în timpul comunismului”, a precizat preotul Constantin Sturzu.

La Bibliteca Mitropoliei vor exista un centru de studiere a operei și o sală specială de lectură, care vor purta numele academicianului Alexandru Zub.

Într-un interveru publicat în revista UZPR,  la întrebarea reporterului ”Care este România lui Alexandru Zub?”, distinsul academician a răspuns:

”Alexandru Zub are inevitabil o Românie a lui. Dar asta nu înseamnă că are o Românie pe care o poate descrie foarte exact, pentru că unele informaţii sau impresii vin din contexte diferite. România mea e o Românie dinamică şi contradictorie. Îmi vine în minte un cuvânt pretenţios, România aporetică. Dar un asemenea calificativ nu i se cuvine doar României de azi, ci tuturor româniilor şi tuturor ţărilor şi neamurilor, vorbim acum în termeni etno-populari. Nu pot să rezum răspunsul la întrebarea dumneavoastră într-o propoziţie. Dar trebuie să sugerez că am şi eu în minte o Românie acumulată de-a lungul secolelor şi chiar mileniilor. Avem în vedere o Românie care s-a constituit asimilând elemente dintre cele mai diferite şi totodată şi dintre cele mai contradictorii. Avem de-a face cu o Românie complexă, aflată în plină mişcare, care comportă şi un dinamism al cunoaşterii. Trebuie să ţinem seama de mai multe românii care s-au înjghebat de-a lungul timpului şi care motivează în fond multe din opţiunile noastre de astăzi”.

Zoe Dumitrescu-Bușulenga

Așa cum se știe, din anul 2000, și academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde alege să se călugărească primid numele de Maica Benedicta.   „Nu este nimic întâmplător pe lume. Totul e făcut de sus”, spunea acad. Dumitrescu-Bușulenga.