Delicii exotice dintr-o livadă din Buzău
Smochinul este considerat în România drept un arbust exotic. Există, însă, și oameni care n-au vrut să accepte asta. Unul dintre ei a încercat ca la marginea Buzăului să înființeze o livadă de smochini. Și a reușit!
Povestea lui Valentin Badea a început acum mai bine de o jumătate de secol. La vremea aceea, în fostul cartier „23 August”, acum „Titulescu”, din Buzău, locuia un anume domn Tenciuc. El avea doi smochini în curte și o grămadă de puști prin vecini, care dădeau năvală să fure fructe. În năzdrăvănia lor, i-au rupt și gardul. Atunci, domnul Tenciuc le-a deschis poarta și i-a invitat în curte, să mănânce pe săturate. La plecare le-a dăruit fiecăruia câte un pui de smochin, să-l planteze în curte.„De atunci, pe fiecare stradă din cartier puteai vedea smochini în curți”, își amintește Valentin Badea.
O afacere pornită cu zero lei
Anii au trecut. Prin 2018, proprietarul livezii s-a gândit să înceapă ceva nou, de la zero. Adică de la zero lei. Îi erau dragi smochinii pe care îi avea în curte, așa că și-a spus:„de ce nu?” A început cu producția de puieți. Când a strâns în jur de 100, a discutat cu un cunoscut, care deținea patru hectare de teren, să se asocieze. Dar prietenul s-a răzgândit. Așa că a dăruit cei 100 de pui de smochin prietenilor.
„Mărturisesc că am avut și un interes: să văd cum se aclimatizează și în afara orașului, cum merg. Și când, după un an, mare parte dintre ei mi-au spus că s-au prins și că au făcut și fructe, mi-am spus: Asta e!”.
A trecut din nou la producția de puieți. În 2020 a luat în arendă, de la un prieten, un hectar de teren, la marginea Buzăului. A plantat jumătate din suprafață cu puieți. În anul următor, smochinii din soiul „Tenciuc” (botezat așa după numele celui de la care primise în copilărie primul pui) au și intrat pe rod. Prima producție a fost 2.200 kg.
La ora actuală, are peste 600 de pomi. De la an la an și producția a crescut: șase tone în 2022 și aproximativ 12 tone în 2023. Ca mână de lucru – doar soția, fiica și, bineînțeles, el însuși.
„Ca să putem păstra fructele 3 – 4 zile am cumpărat și o cameră de frig, unde le ținem la 6°C. Astfel ele rămân în stare bună pentru vânzare un timp mai îndelungat”, spune dl. Badea.
Producție bună, dar ce folos?
Vânzarea se face direct de la poarta livezii. Ba mai mult decât atât: cei care doresc să culeagă singuri fructele, sunt bineveniți. „Oamenii se bucură, se simt bine că își pot alege fructele și să le vadă proaspete, în pom. Mulți dintre ei cumpără și pentru prieteni, cunoscuți, etc.”, povestește proprietarul.
Accesul la livadă este foarte ușor, căci se află chiar la marginea orașului Buzău, la ieșirea spre Ploiești.
Cu toate acestea, creșterea producției a început să îi creeze probleme. Cantitatea obținută este deja mai mare decât cea pe care o poate vinde. A încercat să lucreze cu distribuitori mai mari, dar marfa fiind perisabilă, lucrurile nu au mers.
Desigur că s-a adresat și unor procesatori.
„Din păcate, la ora actuală, în România, un borcan gol este mai scump decât unul plin cu dulceață care conține 25% fruct, adus din Egipt! Am vorbit cu doi procesatori. Răspunsul a fost același: adu fructele, alege-ți borcanul și eticheta, eu îți procesez, iar tu îți vinzi marfa”, spune producătorul de smochine autohtone.
În ceea ce privește deshidratarea, costul curentului electric ar face ca produsul să coste mai mult la poarta livezii decât costă smochinele importate pe raftul magazinului…
Vânzarea se face direct la poarta fermei, din iulie și până la jumătatea lui septembrie. Mai există și o colaborare cu doi distribuitori de fructe proaspete direct la ușa cumpărătorului, dar volumul vânzărilor este mic.
2024: seceta a afectat și smochinii
Anul acesta a fost primul în care au apărut și unele probleme. Seceta a fost atât de puternică,încât a afectat și smochinii. „Acește plante au nevoie de un climat mai degrabă uscat. De fapt, atunci când fructele încep să se coacă, nici nu le mai dau apă.
Anul acesta, însă, lucrurile n-au mai stat așa. Pământul s-a crăpat, din cauza secetei și a căldurilor extreme. „A trebuit să irig, dar și cu irigațiile a fost o problemă”, a povestit proprietarul livezii cu smochini.
Pentru că nivelul apei din canalul de irigații care trece prin zonă a scăzut foarte mult, apa era tulbure. Mizeria înfunda filtrele pompelor, astfel încât după doar două ore nu mai venea apă. A fost un calvar să mențină plantația în condiții bune.
Producția a scăzut și ea. „De unde mă așteptam la vreo 20 de tone, abia am cules în jur de șase”, ne-a destăinuit Valentin Badea.
Trăgând linia, pentru proprietarul afacerii lucrurile stau și bine, și rău. „Partea bună este că reușesc să trăiesc de pe urma livezii”, spune el. Partea proastă este că, la cum se mișcă lucrurile, nu există perspectiva dezvoltării, din cauza lipsei unor rețele de desfacere.
În orice caz, a demonstrat un lucru: dacă fermierii vor înțelege că schimbarea climei înseamnă și adoptarea unor noi culturi, atunci noi porți spre câștig se vor deschide.