Depresia postnatală este, adesea, cauza multor pruncucideri

O tânără din Caraș-Severin și-a omorât copilașul de un an și două luni, într-un exces de furie. O alta, medic oncolog din New York, și-a ucis bebelușul în circumstanțe asemănătoare. Se întâmplă la noi, se întâmplă și la alții. Justiția le condamnă, dar medicii spun că sunt bolnave, suferă de depresie postnatală.

O femeie și-a aruncat de la etaj copiii de 2 și de 3 ani, într-un hotel din Botoșani. Este o știre îngrozitoare, care a întristat recent România. Din păcate, nu e singura. Auzim prea des că mame tinere își omoară pruncii. Puțini dintre noi știm că în spatele unor asemenea gesturi teribile se află o dramă și o problemă de sănătate mintală netratată, căreia medicii îi spun depresie postnatală sau depresie postpartum. Am discutat cu dl. doctor Eduard Moțoescu, medic psihiatru la Spitalul de Psihiatrie ”Alexandru Obregia” din Capitală, care ne-a lămurit asupra acestei probleme grave.

Netratată, depresia postpartum se cronicizează

”Depresia postnatală apare în primele șase luni după ce doamnele au născut. Se manifestă mai ales în cazul femeilor aflate la prima naștere. După naștere au loc modificări hormonale și modificări în sfera afectivă foarte importante. E o perioadă dificilă pentru o femeie, mai ales dacă este la prima naștere, fiindcă apar modificări de rol, noi obligații, un nou statut care sperie. Femeile simt că se schimbă ceva în modul lor de gândire, pot să apară diferite temeri delirante cum ar fi incapacitatea de a avea grijă de copil, percep un interes rău intenționat al celor din preajmă vizavi de copil sau vizavi de ele. Aceste femei devin fragile și vulnerabile. Dacă nu este tratată încă de la debutul său, depresia postpartum se cronicizează și se ajunge să se transforme în ceea ce am auzit că s-a întâmplat în cazul femeii de la Botoșani, care și-a aruncat pe geam copiii mici. Și vedem că manifestarea gravă a bolii a apărut la 2-3 ani după nașterea copiilor. Modificări de  comportament și percepție de acest gen pot să apară oricând în viața unei femei sau chiar și a unui bărbat, iar neglijate, sau tratate cu superficialitate, pot duce la drame de felul celei de la Botoșani”, ne-a explicat medicul  Eduard Moțoescu.

22:59 • Sănătate

Scoaterea amigdalelor în copilărie crește riscul de anxietate!

17:15, 09.12.2024 • Sănătate

Medicamentele pentru stomac sau alergie care provoacă depresie

Tristețea după naștere care durează mai mult de trei săptămâni este depresie postnatală

Legătura emoțională dintre mamă și copil este extrem de importantă încă din primele clipe de viață. De obicei, în mod normal, contactul direct al mamei cu bebelușul eliberează un hormon natural numit oxitocină, adică așa-numitul hormon al iubirii ce atenuează starea depresivă. Totuși, toate femeile trec atât pe perioada sarcinii, cât și după naștere, printr-o serie de schimbări hormonale. Din păcate, acestea pot cauza o stare de tristețe postnatală care, în timp, se transformă în depresie postnatală/postpartum. Stresul, nopțile nedormite, teama de a nu fi o mamă bună, plus anumite neînțelegeri cu partenerul de viață contribuie toate la apariția depresiei postnatale. Acestă depresie nu e așa periculoasă dacă durează doar două-trei săptămâni după naștere, dacă perioada se prelungește la mai mult de o lună, deja e o problemă de sănătate mintală pe care medicii psihiatri ne recomandă să o tratăm cu atenție.

Cum recunoaștem o mamă care suferă de depresie postnatală

Cum recunoaștem semnele acestei boli? ”Cei care sunt apropiații femeii – soțul, partenerul de viață, familia în general – observă că sunt modificări comportamentale: doamna respectivă plânge ușor, se lamentează, deși contextul nu îi dă nici un motiv de supărare, devine extrem de vulnerabilă afectiv, orice i s-ar spune se supără ușor, etc. Dacă acest comportament se întinde pe mai mult de o lună de zile, deja trebuie să fim puși în gardă și să încercăm să mergem la medic. Înțeleg că la cazul de la Botoșani de pildă, femeia aceea își creștea copiii singură, soțul fiind la muncă. Nu aveau probleme financiare, dar se simțea cumva neputincioasă în fața provocării de a fi mamă. Acolo avem întregul tablou al unei decompensări psihiatrice clasice majore”, explică medicul Moțoescu. În astfel de cazuri, toți medicii psihiatri spun că suportul familiei este esențial. Fără el, stările depresive se adâncesc și lucrurile scapă de sub control. ”Când apare depresia postnatală trebuie intervenit rapid cu medicație, după care se face psihoterapie pentru a consolida și a întări echilibrul emoțional al persoanei respective. În fazele acute, însă, este absolut necesară medicația.”

În România, pacientul care merge la psihiatru e stigmatizat

”Problema noastră în România este că vizita la psihiatru este considerată rușinoasă. Pacienții se simt stigmatizați de societate, dacă se află că au trecut prin cabinetul psihiatrului. Avem o lipsă crasă de educație în acest sens. De aceea, pe lângă faptul că de cele mai multe ori bolnavul nu are un ochi critic să sesizeze că e ceva în neregulă cu el, trebuie să treacă și peste stigmatizarea venită din partea societății. Vizita la psihiatru e întotdeauna privită în mod negativ, nu seamănă cu o vizită la cardiolog, la dermatolog sau la estetician, că tot e la modă. Făcând o paralelă cu societatea americană, acolo fiecare cetățean are avocatul și psihiatrul său, două profesii foarte bine definite care ajută persoana respectivă. La noi e o rușine foarte mare să mergi la psiholog, dar-mi-te la psihiatru. Apoi colectivitatea nu te mai privește cu încredere, după ce ai trecut pe la cei doi, iar asta nu e în favoarea pacienților!”, mai spune medicul Moțoescu.

Medicul spune că în cazul mamelor cu postpartum care au săvârșit acte grave de violență, ar trebui îndrumate către un spital psihiatric cu măsuri speciale, ”adică un spital în care persoana să stea o perioadă foarte lungă de timp, să fie monitorizată și evaluată periodic și abia la vindecarea completă să poată fi eliberată în societate din nou.”

Avem doar patru Spitale Psihiatrice cu Măsuri Speciale

În România, avem patru Spitale Psihiatrice cu Măsuri Speciale: la Jebel, în județul Timiș, la Pădureni, în județul Iași, la Săpoca în județul Buzău și la Ștei, în județul Bihor. Aceste spitale sunt pline și oricum în ele nu se ajunge decât după ce persoana săvârșește fapte grave. ”Paradoxal, în restul spitalelor, cum e Obregia, de pildă, pacienții nu pot fi internați mai mult de o lună, maximum o lună și jumătate. Ori, pentru a trata o formă gravă de depresie postnatală sau altă afecțiune nu e suficient un tratament de o lună. Pacientul trebuie ținut sub observație poate ani și trebuie evaluat periodic. Nu putem face așa ceva la Obregia și uite așa, pacienții ajung în spitalele speciale abia după ce au devenit un pericol pentru cei din jur!”, atenționează medicul Eduard Moțoescu.