Descoperire accidentală: un elev de liceu identifică un ‘ecou luminos’ al unei găuri negre, de două ori mai mare decât Calea Lactee

În timp ce căuta rămășițe de supernove, un licean a dat peste un fenomen cosmic rar – un ecou luminos al unei găuri negre inactive, care ar putea fi unul dintre cele mai mari observate vreodată.

În vastitatea cosmosului, uneori, cele mai remarcabile descoperiri sunt făcute de cei mai neașteptați exploratori. Julian Shapiro, un elev de 17 ani de la The Dalton School din New York City, a realizat recent o astfel de descoperire. În timp ce analiza datele pentru a identifica rămășițe de supernove, Shapiro a dat peste un fenomen cosmic rar: un „ecou luminos” al unei găuri negre inactive, cu o dimensiune de două ori mai mare decât Calea Lactee.

O descoperire total neașteptată

Shapiro și-a început căutările analizând datele din sondajul DECaPS2, o inventariere detaliată a planului galactic sudic realizată cu ajutorul Camerei de Energie Întunecată de la Observatorul Inter-American Cerro Tololo din Chile. Inițial, intenția sa era de a identifica rămășițe de supernove și nebuloase planetare. Cu toate acestea, unul dintre obiectele studiate nu se potrivea cu structura filamentară caracteristică rămășițelor de supernove și nici nu prezenta dovezi ale unei supernove în centrul său. Această anomalie l-a intrigat pe tânărul astronom.

„A fost o adevărată surpriză să dau peste asta,” a declarat Shapiro pentru Live Science. Analizele ulterioare, realizate cu ajutorul Telescopului Mare al Africii de Sud (SALT), au relevat prezența unor cantități ridicate de oxigen și sulf ionizat în regiune – indicatori ai unui material supus unor șocuri intense. Aceste semne sugerează că obiectul este un ecou luminos al unei găuri negre acum inactive, care a emis anterior radiații ce au ionizat gazul înconjurător, făcându-l să emită lumină chiar și după ce gaura neagră a devenit inactivă.

Ce este un ecou luminos?

Un ecou luminos apare atunci când radiațiile emise de un obiect cosmic, precum o gaură neagră activă, iluminează norii de gaz din jurul său. Chiar și după ce sursa radiațiilor se stinge, gazul ionizat continuă să strălucească, creând un „ecou” al activității anterioare. În acest caz, gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei a devenit inactivă, dar radiațiile emise anterior au lăsat o amprentă luminoasă în gazul înconjurător.

Dimensiuni impresionante

Ceea ce face această descoperire și mai remarcabilă este dimensiunea ecoului luminos. Cu o întindere de două ori mai mare decât Calea Lactee, acest ecou ar putea fi unul dintre cele mai mari observate vreodată. Pentru a pune în perspectivă, Calea Lactee are un diametru de aproximativ 100.000 de ani-lumină, ceea ce înseamnă că ecoul luminos descoperit de Shapiro se întinde pe aproximativ 200.000 de ani-lumină.

Implicații pentru astronomie

Descoperirea lui Shapiro oferă o oportunitate unică de a studia activitatea trecută a găurilor negre supermasive și modul în care acestea interacționează cu mediul înconjurător. Ecourile luminoase pot dezvălui informații despre perioadele de activitate intensă ale găurilor negre și despre impactul acestora asupra evoluției galaxiilor. În plus, astfel de descoperiri subliniază importanța implicării tinerilor în cercetarea științifică și modul în care perspectivele proaspete pot conduce la descoperiri neașteptate.

Surprizele nu așteaptă anii

Descoperirea accidentală a unui ecou luminos de către un elev de liceu evidențiază cât de mult mai avem de învățat despre univers. Această întâmplare ne reamintește că, în vastitatea cosmosului, surprizele pot apărea oriunde și oricând, iar curiozitatea și perseverența pot deschide porți către noi orizonturi.

​Într-o notă culturală, este interesant de menționat că fenomenul găurilor negre a inspirat și lumea muzicală. Trupa britanică Muse a lansat în 2006 piesa „Supermassive Black Hole”, care, deși nu abordează direct aspectele științifice ale găurilor negre, folosește această metaforă pentru a exprima atracția irezistibilă și complexitatea emoțiilor umane.

Această conexiune între știință și artă subliniază fascinația pe care o exercită găurile negre asupra imaginației umane, inspirând atât cercetători, cât și artiști. Descoperirea accidentală a lui Julian Shapiro adaugă o nouă dimensiune înțelegerii noastre despre aceste fenomene cosmice, demonstrând că universul are încă multe mistere de dezvăluit, iar inspirația poate veni din cele mai neașteptate surse.