Descoperire arheologică remarcabilă: Cea mai veche biserică armeană, datând de aproape 2.000 de ani, descoperită la Artaxata

O echipă de arheologi a scos la lumină rămășițele unei biserici armene datând de aproape 2.000 de ani, considerată cea mai veche structură de acest tip din țară și una dintre cele mai vechi din lume. Universitatea din Münster, Germania, care a colaborat cu Academia de Științe din Armenia la această săpătură arheologică, a anunțat vineri descoperirea, numind-o „un testament senzațional al creștinismului timpuriu în Armenia”.

Echipa comună de arheologi și cercetători a descoperit biserica în timpul săpăturilor din Artaxata, un oraș care a fost cândva un important centru comercial și capitala regatului armean antic timp de câteva secole, atât înainte, cât și după era noastră. Săpăturile fac parte din Proiectul Arheologic Armean-German Artaxata, o inițiativă lansată în 2018 pentru a studia această regiune istorică.

Experții cred că biserica recent descoperită la Artaxata a fost construită inițial în secolul al IV-lea d.Hr., perioadă care coincide cu ridicarea Catedralei Etchmiadzin, considerată prima catedrală a regatului armean și, adesea, cea mai veche catedrală din lume. „Clădirea, datând din secolul al IV-lea, este cea mai veche biserică documentată arheologic din Armenia — un testament senzațional al creștinismului timpuriu în această țară”, a declarat Achim Lichtenberger, profesor la Universitatea din Münster, care lucrează la proiectul din Artaxata.

Mkrtich Zardaryan, de la Academia de Științe din Armenia, care a contribuit, de asemenea, la proiect, a remarcat că arhitectura acestei biserici poate oferi noi perspective asupra istoriei Armeniei. Biserica are o formă octogonală, cu camere dreptunghiulare care se extind din patru laturi. Este prima biserică octogonală cunoscută în Armenia, a subliniat Zardaryan, adăugând că bisericile de acest tip apar de obicei în zona Mediteranei de est și datează, de asemenea, din secolul al IV-lea.

Potrivit Universității din Münster, biserica antică seamănă cu clădirile memoriale creștine timpurii. Aceasta măsura aproximativ 30 de metri în diametru și avea inițial podele din mortar, realizate în principal din nisip și ciment, iar pereții erau construiți din plăci groase de teracotă — un material ceramic care, la acea vreme, era produs în locuri precum Grecia și Italia. Fragmentele de teracotă descoperite la sit sugerează că biserica era decorată bogat cu acest material, probabil importat din zona Mediteranei. Resturile platformelor de lemn găsite împreună cu argila i-au ajutat pe cercetători să confirme vechimea clădirii prin datare cu carbon, conform Universității din Münster.

Această descoperire reprezintă un pas important în înțelegerea istoriei creștinismului timpuriu în Armenia și oferă noi informații despre influențele arhitecturale din acea perioadă.