Descoperirea orașului Valeriana: o metropolă mayașă de dimensiunile Bucureștiului

Orașul mayaș Valeriana a fost descoperit recent în jungla din statul Campeche, Mexic, ascuns sub un baldachin dens de vegetație. Acest oraș uriaș, care a fost acoperit de junglă timp de secole, a fost scos la lumină datorită tehnologiei Lidar, o metodă de teledetecție ce utilizează lasere pentru a cartografia structuri ascunse sub vegetație. Descoperirea a fost făcută „accidental” de Luke Auld-Thomas, un student doctorand, în timp ce analiza date disponibile pe internet.

Valeriana: o capitală mayașă uitată

Valeriana, acum recunoscută pentru densitatea sa de clădiri, rivalizează cu Calakmul, considerat cel mai mare sit mayaș din America Latină antică. Orașul conține două centre majore legate de clădiri mari și dense și de căi de acces. Printre descoperiri se numără două piețe cu piramide-templu, unde se presupune că mayașii venerau și își îngropau morții, și un teren pentru jocul mayaș antic cu mingea.

Tehnologia Lidar – din nou despre această minune a ultimilor ani

Utilizarea tehnologiei Lidar a revoluționat modul în care arheologii explorează zonele acoperite de vegetație, deschizând un univers de civilizații pierdute. Această tehnologie permite cartografierea detaliată a zonelor inaccesibile, oferind o imagine clară a structurilor ascunse sub pământ, ceea ce era practic imposibil cu tehnicile tradiționale de explorare.

Implicații culturale și istorice

Descoperirea orașului Valeriana schimbă percepțiile occidentale despre tropice, considerate anterior locuri unde „civilizațiile mergeau să moară”. În realitate, această parte a lumii a fost căminul unor culturi bogate și complexe. De asemenea, evidențiază că colapsul civilizațiilor mayașe, începând cu anul 800 d.Hr., a fost parțial datorat densității populației care nu a putut supraviețui problemelor climatice.

O victorie arheologică

Descoperirea orașului Valeriana nu este doar o victorie arheologică, ci și un plonjon adânc spre înțelegerea aprofundată a complexității și rezilienței civilizației mayașe. Acest sit oferă noi perspective asupra modului în care acești oameni au interacționat cu mediul lor și între ei, subliniind odată mai mult sofisticarea și adaptabilitatea lor remarcabilă în fața schimbărilor de mediu și sociale. Descoperirea ridică, de asemenea, întrebări importante despre cum gestionăm și protejăm astfel de situri incredibile, în contextul unui interes arheologic crescând și al resurselor limitate pentru cercetare și conservare.