Deşi nu a făcut nimic pentru România, Johannis are totuşi un merit

La finele anului 2014, când a câştigat primul mandat prezidenţial cu sloganul “România lucrului bine făcut”, KW Johannis a fost perceput de milioane de români ca fiind omul determinat să facă din România un stat de drept, ale cărui valori dominante vor fi „demnitate”, “integritate”, “seriozitate”, ”respect”, „corectitudine”, „competențe profesionale”, “etică politică”. “Modelul de președinte pe care îl propun românilor este unul bazat pe seriozitate și respect, pe competențe și rezultate.

În România lucrului bine făcut, președintele trebuie să fie un model de comportament politic și public. (…) Instituția prezidențială trebuie scoasă din sfera divertismentului cotidian și trebuie să-și recapete prestanța specifică”, clama Johannis în programul său prezidenţial.

Doar că imediat după ce a câştigat alegerile, Johannis a dovedit că n-a fost nici pe departe un model de comportament public sau politic. Etica politică şi respectul pentru cetăţean i-au lipsit cu desăvârşire, competenţele diplomatice dovedite au fost zero … Singura sa “realizare” din primul mandat prezidenţial a fost “înlocuirea puterii PSD-iste”, după cum singur recunoştea.

În 2019 mă aşteptam ca altcineva să-i ia locul la Cotroceni profesoraşului pentru care preşedinţia s-a dovedit o pălărie prea mare. Însă, graţie unor jocuri politice de culise care i-au permis o campanie electorală facilă contra unui contracandidat care nu cunoştea nici măcar formula de calcul a razei cercului, soţul primei doamne de la Sibiu a reuşit să mai prindă încă cinci ani la Cotroceni.

De această dată cu minciuna „Împreună pentru o Românie normală”. Mulţi români chiar au au crezut că programul prezindenţial li se adresează. Însă „Împreună pentru o Românie normală” a fost de fapt mişcarea politică prin care preşedintele a readus PSD la putere doar pentru a-şi asigura liniştea pe durata mandatului, dar mai ales spatele după terminarea celor două mandate prezidenţiale.

Acum, la aproape 10 ani de când e în fruntea ţării, Johannis nu se poate lăuda că a făcut ceva pentru România. În afară de schi, golf, escapade “diplomatice” exotice alături de consoartă şi nişte bănuţi puşi la tişchirea, prezidentul nu poate bifa nicio realizare notabilă pentru ţară.
Abureala cu „România educată” i-a murit din faşă atâta vreme cât a acceptat numirea în fruntea sistemului de care depinde viitorul României a unui ministru-plagiator.

Intrarea în spaţiul Schengen i-a eşuat lamentabil deoarece nu a avut niciodată interesul de a negocia în picioare cu “aliaţii” europeni. Dar lista e prea lungă …

Radiografia Românei după un deceniu cu Johannis la cârmă arată îngrozitor. Asta pentru că nimeni nu a avut curajul să-l tragă zdravăn de mânecă când s-a făcut că nu înţelege că odată ce a preluat sceptrul de conducător, românii nu i-au făcut cadou nici funcţia, nici țara, ci i-au încredinţat o misiune sfântă.
Culmea este că deşi în cele două mandate petrecute inutil la Cotroceni, Johannis nu a bifat nicio bilă albă pentru România, el are totuşi un merit: este unicul pământean care se poate lăuda că niciodată în ultimii 10 ani nu a plătit din buzunar niciun şfanţ atunci când glezna fină al consoartei a păşit direct din poarta casei de la Sibiu la bordul avioanelor de lux care au plimbat-o în nenumăratele escapade de cinci stele făcute de-a lungul şi de-a latul planetei.