Despre ”alianța” cailor morți din politica românească.

Deși au anunțat în decembrie, cu surle și trâmbițe, că alianța lor va fi alternativa câștigătoare la alegerile de anul acesta, Dreapta Unită, compusă din zdrențe ideologice, se căznește să nu moară la intrare. De obicei, di caii morți din politică nu poți face o herghelie care mănâncă jar.

Farul progresismului, Uniunea Salvați România a trebuit să recurgă la ideea de a încropi o alianță electorală ca să se salveze ea însăși ca partid.  PMP și Forța Dreptei la fel. Scandaluri în serie din interiorul său au transformat USR într-o barcă ciuruită. Partidul a pierdut viceprimari cam în toată țara. Figuri importante ale partidului, care se considerau salvatorii țării, au ajuns să  se porcăiască în public ca birjarii. Demisii în lanț, excluderi pe bandă rulantă.

Episodul mazilirii Elenei Lasconi din USR, unul dintre cei mai vizibili primari ai partidului, pentru ca aceasta a declarat public că susține familia tradiționale, e unul de notorietate. Cearta acesteia cu propria fiică pe teme de orientare sexuală pe la diverse televiziuni, la ore de maximă audiență, a fost una epică. O jalnică bălăcăreală în spațiul public în numele unor ”principi morale”. A fost ca un serial turcesc cu temă sexo-marxistă.

Partidul Mișcarea Populară condus de Eugen Tomac revine și el minoritar în politică. Tomac s-a căznit să rupă partidul în două imediat după ce s-a sfârșit epoca Băsescu. Două facțiuni ale PMP, una condusă de Tomac, se alergau până mai ieri pe sălile tribunalelor ca să recupereze ștampila partidului, fiecare facțiune  strigând în piața publică că reprezintă ”adevăratul PMP”. Eugen Tomac, s-a trezit târziu că, de fapt, nu este el reprezentantul legal al PMP, potrivit registrului partidelor politice de la Tribunalul București, ci liderul celeilalte facțiuni a PMP, fostul ministru de externe Cristian Diaconescu. O întreagă tevatură.

Despre Forța Dreptei a lui Ludovic Orban ca despre morți – numai de bine. După ce l-a susținut pe ”generalul Iohannis” în epopeica sa bătălie împotriva PSD, Orban a eșuat lamentabil. A plecat supărat că a fost folosit pe post de ospătar și lăutar cu mandolina de către încă actualul președinte al țării. Sedus și abandonat, Orban a părăsit PNL trântind ușa. A declarat recent că fostul său idol, președintele Iohannis, pe care l-a servit cu sârg, este ”un prefăcut lipsit de empatie”. Și noi care îl consideram pe dulapul din bucătăria secretă a Cotroceniului un uriaș blând care mirosae poetic flori de mușețel.

Când este întrebat cum de a eșuat ca om politic, Ludovic Orban dă vina pe serviciile de informații din România. Invocă un complot al acestora împotriva sa. Nu suflă o vorbă despre încălcări flagrante ale regulamentului de pe vremea când era președinte al Camerei Deputaților. Un astfel de politician, aflat la conducerea unei alianțe, este ca un șofer în stare de ebrietate. Repetatele sale accidente de circulație, din care a reușit să scape basma curată, ca și dubioasele interese personale din proiectul de refacere a Transalpinei, îl plasează acum pe Ludovic Orban în categoria ”noilor incoruptibili”. Da, ăia care vor să salveze țara de PNL și PSD. 

În fine, pe moment, povestea merge mai departe. Înalta Curte de Casație a validat Alianța Dreapta Unită USR – PMP – Forța Dreptei, care fusese respinsă de Biroul Electoral Central. Herghelia fantomatică din politica speră ca împreună să obțină 25% din voturile românilor. În grajdurile din spate ale politicii românești se pregătește resuscitarea cailor morți.