Despre pace și bunăvoire

Nici nu s-au terminat bine zilele de “Crăciun” (sic!), sarmalele sunt încă aburinde prin oală și sticlele încă desfăcute, că au reizbucnit polemici dogmatico-filosofice pe chestiuni religioase, confesionale.

Intru și eu în subiect și văd dacă vă pot șoca… TOȚI AU DREPTATE!
Dar mai ales noi, cei care nu vrem să suflăm în cenușa dihoniei și să riscăm să reaprindem vâlvătăi periculoase.

Spune unul că sfinții Palama și Maxim Marturiaitorul erau “neoplatonicieni”… ok, și? Atunci și apostolul și evanghelistul Ioan a fost. Dar mai ales Iisus a fost Cuvântul și Intelectul chiar și pentru Platon. Sau Socrate, după “chipul” căruia au scris apusenii. Care, toți erau una până acum vreo mie de ani.

Spune unul că Dumnezeu are barbă și mustăți? Păi are! Zice altul că Dumnezeu e necuprins, fiind peste tot și nicăieri în același timp, fără de început și sfârșit! Păi are și ăsta dreptate! Dar mai ales ăla care spune că Dumnezeu se găsește în cel mai mic și mai tainic loc din inima omului!

Vrea unul să se închine în rit catolic? Foarte bine! Vor să fie sau sunt deja alții musulmani, evrei sau hinduși! Să fie! Așa i-a lăsat Dumnezeu.

Tot ce știu e că pentru mine cea mai bună raportare și mod de a mă ruga la Dumnezeu e cea pe care am primit-o la născare! Pentru altul poate e mai bine să se închine la o piatră… cine sunt eu să-l judec? Ba mai mult, sunt convins că rugăciunea și credința sinceră a celui care se roagă la o piatră poate fi mai eficientă decât rugăciunea mea atunci când e formală sau fariseică.

Căci Dumnezeu le știe pe toate! Și e același pentru toți, chiar dacă noi nu vrem să acceptăm asta: și pentru catolic, și pentru ortodox, și pentru iudeu… chiar și pentru cei ce se închină la piatră. Chiar dacă niciunul din ei nu înțelege asta.

D-asta ne-a și făcut Domnul: să fim liberi, să îl vedem într-o indefinitate de perspective, dar toți să ne rugăm lui și să ne îndumnezeim! Fiecare în felul lui și pe calea lui, dacă e vrednic și bun!

Știu, v-am șocat… nu ăsta era scopul!
Scopul este să începeți să vă îngăduiți unul pe altul și să vă iubiți, cum ne-a cerut Domnul, indiferent de cult, rit, credință sau tradiție – citiți parabola samariteanului milostiv! Aveți “bună voire” și veți descoperi comori în cel pe care-l desconsiderați și cale către Adevăr!

Până atunci, să ne amintim, să înțelegem și să trăim zi de zi ce i-au învățat îngerii pe păstori, chiar cu prilejul Nașterii Domnului:

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”