În adolescenţă vindea răţuşte din plastic: Cum a ajuns oligarh micul orfan Roman Abramovici

Miliardele lui Roman Abramovici s-au născut prin 1995, iar zvonurile spun că tânărul a reuşit să-şi facă relaţii la Kremlin, fiind chiar un apropiat al Tatianei Elţîna, fiica fostului preşedinte al Federației Ruse, Boris Elțîn. Cine ştie însă ce ar fi ajuns celebrul oligarh rus – care tocmai „a predat” frâiele echipei de fotbal Chelsea, constrâns fiind de contextul conflitului Rusia-Ucraina, dacă în familia sa n-ar fi existat oameni descurcăreţi…

Familia oligarhului are o istorie destul de încâlcită. Publicaţia rusă Ekspress Gazeta nota prin anii 2000 cum, în toamna anului 1941, la Siktivkar (Rusia) a venit un tren cu persoanele deportate din Lituania, în urma ordinului dat de Stalin. Oamenii parcurseseră sute de kilometri în vagoane pentru vite.

Printre cei deportaţi se afla şi o femeie cu trei copii, dintre care mezinul nu avea decât patru ani. Aceasta era bunica lui Roman Abramovici. Soţul ei fusese deportat şi el, dar cu un alt tren, pentru bărbaţi. Pe drum, vagonul în care mergea capul familiei s-a desprins de tren şi aşa s-au pier dut unii de alţii pentru totdeauna. Astfel, Tatiana Abramovici, bunica viitorului miliardar se trezea fără soţ, doar cu copiii, în frigurosul Siktivkar.

„Băieţii erau bine crescuţi şi curaţi, iar Tatiana era speriată, dar nu părea o femeie care nu ştie să iasă din necaz„, avea să povestească mai târziu Tamara Abakumova, una dintre cunoştinţele Tatianei.

Bunicul „capitalist”

Din arhive reiese că înaintea deportării, familia oligarhului purta numele de familie în versiunea lituaniană, respectiv Abramovicius. Astfel, în „dosarul Abramovicius” există o notă scurtă, în care anchetatorul NKVD specifica: „Nahim Abramovicius (n.r. – bunicul lui Roman) este capitalist şi exploatator„!

Să revenim la preocupările bunicii în Siktivkar. Primii ani petrecuţi acolo au decurs destul de mizerabil. Aceasta până când Tatiana s-a hotărât că este timpul să facă ceva.

A început să confecţioneze sutiene şi corsete la comandă, şi măiestria ei a început să atragă cliente de soi, dintre soţiile funcţionarilor. Tocmai aceste soţii au ajutat-o la un moment dat să se angajeze la o cantină. Acolo, Tatiana s-a gândit că n-ar fi rău să îşi hrănească copiii pe spezele statului. Cum anume? De exemplu, tăia carnea în felii subţiri şi le ascundea, unde altundeva decât în ceea ce ştia ea să confecţioneze cel mai bine, adică în sutien. Paznicii nu şi-au dat seama că lenjeria de corp a femeii a devenit ascunzătoare de alimente. Iar băieţii Tatianei au crescut sănătoşi şi profund recunoscători sutienului buclucaş.

A fost adoptat de unchii săi evrei

Irina, profesoară de pian, şi Arkadi Abramovici (fiul Tatianei), muncitor în construcţii, au fost încântaţi când, la 24 octombrie 1966, s-a născut Roman.

Dar, un an mai târziu, când au aflat că vor fi din nou părinţi s-a prăbuşit cerul peste ei. Cuplul era prea sărac pentru încă un copil. Locuiau la comun, într-un bloc tipic sovietic din regiunea siberiană Komi, cu camere reci şi coridoare la fel. Alegerea comună a fost avortul, însă Irina a fost operată inadecvat şi a murit, la doar 28 de ani. 18 luni mai târziu a murit şi tatăl lui Roman, după ce a căzut o macara peste el.

Amândoi au fost înmormântaţi în Komi, cu mult înainte ca unicul lor fiu să iasă din obscuritate. După moartea părinţilor, micul Roman a fost adoptat de unchii săi evrei – Leiba şi Abram Nahimovici, care nu au vrut în ruptul capului să-l dea la orfelinat. În adolescenţă Roman vindea răţuşte din plastic pe străzile Moscovei, dar unchii au luat măsuri. L-au învăţat cum trebuie să se descurce în viaţă, deoarece „viitorul tău e foarte important pentru ramura Abramovici” – după cum i-au spus. După ce a absolvit Institutul Industrial din Uhta şi a terminat cu armata, l-au îndemnat să facă afaceri în perioada privatizării imperiului sovietic.

Tragismul copilăriei

Galina Bezumova, o prietenă de familie, pensionară, povestea pentru Ekspress Gazeta că Roman cel din amintirile ei, este cu totul altul decât Roman cel multimiliardar. „E greu de crezut că Roman de acum e Romocika de atunci. Este o poveste tragică, părinţii lui n-au trăit să vadă unde a ajuns”. Iar psihologii explicau cum că tocmai acest tragism al copilăriei l-a făcut tot mai hulpav la bani. Galina obişnuia să se ducă săptămânal la mormântul părinţilor lui şi să ţină un mic discurs: „N-avea grijă Irocika, n-avea grijă Arkaşa: Romocika e bine. Este foarte bogat. Vă puteţi imagina asta”.

După ce s-a plictisit de răţuşte şi de alte lucruri minore, cum ar fi comercializarea anvelopelor, Roman a ascultat sfatul unchilor. În 1992, prin intervenţii, a înfiinţat o companie de export-import petrol şi a făcut primii bani. Prin 1993 l-a cunoscut pe oligarhul Boris Berezovski. În 1995, acesta l-a convins pe Boris Elţin să aprobe înfiinţarea unei companii cu exclusivitate de extracţie asupra câmpurilor uriaşe de gaze din Siberia. Elţîn a aprobat, compania s-a numit Sibneft, Berezovski a devenit acţionar principal şi l-a numit adjunct pe Roman Abramovici, „un tânăr de viitor, om de afaceri discret şi fidel„.

Totul are un preț

Deși este putred de bogat – aproape că nici nu mai are rost înșirarea „efectelor” de genul multe vile prin lume, un castel, avion personal, unul dintre cele mai exorbitante iahturi din lume, sume mari de bani în conturi etc., se pare că potrivit a ceea ce a a transpirat prin presa rusă și nu numai, teama cea mai mare a lui Abramovici ar fi aceea ca nu cumva să fie asasinat. De aceea conduce numai maşini blindate şi este în permanenţă flancat de gărzi de corp. Cum se spune în popor, totul are un preț.

Una peste alta, magnatul a ieşit la suprafaţă practic de nicăieri.

Acum…Miliardarul Roman Abramovici se află în relații apropiate cu președintele Putin. Un purtător de cuvânt al patronului Chelsea a confirmat că Abramovici a fost contactat de partea ucraineană pentru sprijin la negocierile cu Rusia. Vom vedea ce se mai întâmpă….