Dezbaterile constructorilor de nave. Războiul din Ucraina impune noi provocări în bătăliile pe mare

Marea Neagră a devenit „câmp” de luptă încă din primele zile ale războiului din
Ucraina, multe atacuri cu rachete și drone fiind declanșate de armata rusă de pe
mare.

Luptele pentru ocuparea Insulei Șerpilor, minele marine care au afectat navigația
în zona de vest a Mării Negre, unele dintre acestea ajungând până la Bosfor, dar
și doborârea de către aviația rusă a dronei americane „MQ9 Reaper”, care
supraveghea apele internaționale în zona centrală a Mării Negre, au fost câteva
etape ale acestui război maritim.

La Colocviul Constructorilor de Nave a fost abordată tema „Războiul
din Ucraina și componenta maritimă a NATO”

La Galați sunt organizate lunar „Colocviile Constructorilor de Nave”, la
care participă foști și actuali specialiști în construcții de nave de la
Șantierul Naval din Galați, specialiști în proiectare navală, cadre
didactice de la Facultatea de Arhitectură Navală de la Universitatea
„Dunărea de jos”, care dezbat teme de actualitate pentru domeniul
construcțiilor navale.

Cea de a 94-a întrunire a constructorilor de nave a avut tema „Războiul din
Ucraina și componenta maritimă a NATO”, iar invitat special a fost
contraamiralul de flotilă în retragere dr ing Constantin Rusu, care a fost
coordonatorul programelor de prognoză și înzestrare a Marinei Militare
cu nave, armament și tehnică de luptă.

„Războiul din Ucraina, cu consecințele sale la nivel Euro-Atlantic, a creat noi
provocări în domeniul Marinelor militare, a demonstrat unele slăbiciuni, dar s-
au constat și domenii în care pregătirea și înzestrarea cu nave, armament și
tehnică specifică sunt la niveluri scăzute sau chiar lipsesc. (…) De fapt, unele
state alocă bugete semnificative pentru înzestrarea și modernizarea forțelor
maritime militare și își adaptează tacticile în aceste domenii <<fierbinți>>”, a
precizat contraamiralul în deschiderea dezbaterii contramiralul Constantin Rusu a prezentat câteva provocări aduse de războiul din Ucraina în domeniul înzestrării forțelor navale, cum ar fi asimilarea sistemelor de ripostă la atacurile navelor fără pilot (UAV), dezvoltarea
rachetelor navale hipersonice sau creșterea rolului submarinelor convenționale.

Asimilarea de sisteme moderne antirachetă și împotriva UAV-urilor, a
navelor fără pilot

În războiul din Ucraina au fost infirmate câteva dintre „miturile” războaielor
duse pe mare, prin demonstrarea vulnerabilității unor nave care păreau sigure și
eficiente. Avarierea fregatei rusești „Amiral Esenin” de o rachetă ucraineană,
RK-360 MC „Neptun”, dar, mai ales, avarierea și scufundarea crucișătorului
„Moskva”, ca urmare a lovirii cu două rachete „Neptun”, au demonstrat că
navele de război sunt vulnerabile la loviturile cu rachete anti-navă moderne.
În primul rând, s-a demonstrat că artileria navală cu calibru mic, de 20 – 30 mm,
și cadență mare, de până la 6.000 de lovituri pe minut, este ineficientă în
distrugerea rachetelor anti-navă care zboară la joasă înălțime, la nivelul mării,
între 3 și 10 metri.
Pentru găsirea soluțiilor la astfel de provocări, cercetătorii în domeniul tehnicii
militare trebuie să descopere noi sisteme eficiente în combaterea rachetelor anti-
navă.
În acest context, un rol important le revine și specialiștilor în arhitectură navală
și constructorilor de nave, care trebuie să treacă la „aplicarea sistemului
constructiv <<stealth>> pentru navele militare, cu partea emersă cu forme
unghiulare, suprastructuri cu înălțimi reduse, arboradă simplificată, armament
retractabil, vopsele absorbante pentru undele electromagnetice)”.

O prioritate. Navele militare trebuie dotate cu sisteme de bruiaj anti-
rachetă și de distrugere a navelor fără pilot

Potrivit contraamiralului Constantin Rusu, în dotările navelor militare vor trebui
să existe „mijloace de bruiaj activ cu puteri mari și foarte mari în diverse
variante și frecvențe pentru distrugerea capului de autoghidaj al rachetei
atacatoare, respectiv sisteme electronice și opto-electronice – laser sau sisteme
electrono- optice (laser), de mare putere, pentru distrugerea UAV-urilor (a
navelor fără pilot – n red)”.

O altă prioritate este „asimilarea tunurilor electromagnetice pentru distrugerea
UAV-rilor”.

Creșterea rolului și importanței submarinelor convenționale
O importantă componentă a războiului dus pe mare rămâne submarinul. Marile
puteri militare maritime au în înzestrare submarine cu propulsie nucleară, dar
majoritatea marinelor militare dispun de submarine convenționale, cu propulsie
diesel-electrică.

Prin introducerea diverselor variante de AIP (Air Independent Propulsion),
durata de staționare continuă în imersiune a unui submarin de atac cu propulsie
diesel-electrică a crescut, de la 3-4 zile la 15 – 21 de zile sau chiar mai mult.
Războiul din Ucraina a demonstrat, încă o dată, că submarinul, atâta timp se află
în imersiune, este imun la acțiunea rachetelor anti-navă și la acțiunea navelor
fără pilot, a dronelor maritime.

Marele avantaj al submarinelor medii și mari îl constituie faptul că pot lansa
rachete de croazieră și anti-navă din poziții foarte greu de determinat de la
suprafața apei, din aer sau de pe uscat. Spre exemplu submarinele rusești, Clasa
„Varșavianka”, pot îmbarca și lansa, din imersiune câte patru rachete KALIBR-
NK, iar submarinele franceze, Clasa „Scorpene”, pot îmbarca și lansa rachete
anti-navă SM-39, EXOCET.

Dezvoltarea programelor de rachete navale hipersonice

Un alt subiect al dezbaterii de la Colocviul Constructorilor de Nave de la Galați
a vizat racheta hipersonică, racheta a cărei viteză de zbor este mai mare de 5
Mach (1.750 m/s) și poate atinge 20 Mach (7.000 m/s).
În acest domeniu, programele de asimilare și de fabricație sunt dezvoltate de
Statele Unite, Rusia și China. Rusia, care a declanșat războiul din Ucraina,
dezvoltă două programe, KINJAL și ZIRKON. Racheta Kh-47M2, KINJAL,
denumită „Ucigașul de portavioane”, este o rachetă anti-navă, aero-balistică,
hipersonică, purtătoare de focos convențional sau de focos nuclear. Aceste tipuri
de rachete sunt lansate de la bordul avioanelor rusești Tu-22 M3, MIG-31K și
Su-57.

Raza de acțiune este de până la 2.000 km, dacă e lansată de pe un MIG-31K sau
un Su-57 și de 3.000 km, dacă e lansată de pe avionul Tu-22Me. Viteza unei
astfel de rachete este de 12 Mach (3,4 Km/s). Aceste rachete au fost construite
de Rusia pentru lovirea navelor mari și a portavioanelor flotelor NATO.

Înlocuirea artileriei navale cu calibre mici (20 – 30 mm) cu sisteme
antirachetă cu timpi de reacție foarte scurți

Un alt subiect de discuție a fost cel legat de mijloacele de artilerie, respectiv de
înlocuire a artileriei navale cu calibre de 20-30 mm cu sisteme antirachetă.
Crucișătorul rusesc „Moskva” a fost lovit cu două rachete „Neptun”, care pe
ultima parte a cursei zboară la înălțimi de la 3 la 10 metri față de suprafața apei.
Apărarea anti-aeriană a crucișătorului era asigurată de tunuri automate , AK-
630M (6 țevi calibru 30 mm, 6.000 lovituri/minut), conduse de radiolocatoare
MR-123, care nu au fost eficiente.