Dezertorii nepalezi din armata rusă: despre ororile unui război absurd
Au fost atrași de promisiunea unor salarii de 3.000 de dolari și cetățenie rusă. Acum sunt captivi, răniți sau morți. Povestea unor mercenari nepalezi fugiți din armata rusă. Sau despre ororile unui război absurd.
Într-o dimineață amară de ianuarie, undeva în apropiere de orașul Tokmak din regiunea Zaporizhzhia a Ucrainei, Bimal Bhandari a început o călătorie riscantă pentru a dezerta din armata rusă pentru care slujea. Nepalezul în vârstă de 32 de ani era împreună cu un alt compatriot care, de asemenea, lupta pentru Kremlin, în și împotriva Ucrainei.
Cei doi bărbați știau că scăparea de ruși ar fi o sarcină periculoasă, dar au ajuns la concluzia că riscul merită, comparativ cu șansele lor de supraviețuire ca soldați în războiul sălbatic al Moscovei.
Bhandari a fost în contact cu un agent nepalez din Rusia printr-o rudă. Agentul și un alt traficant de persoane au promis că pot concepe un plan de evadare. Pentru 3000 de dolari fiecare, cei doi soldați nepalezi ar fi scăpat. Trei zile după ce Bhandari și prietenul său au împărtășit locația lor, un bărbat care vorbea hindi a venit cu un șofer și un vehicul la ivirea zorilor, i-a luat și i-a lăsat într-un loc necunoscut. Traficanții pretindeau că este aproape de granița Rusiei cu Ucraina.
Bărbatul care vorbea hindi le-a spus că îi așteaptă persoane care să-i ajute odată ce trec pe „partea cealaltă”. Așa că Bhandari și prietenul său au înaintat prin zăpadă înaltă până la genunchi, la o temperatură de minus 19 grade Celsius, parcurgând 17 km în aproximativ șapte ore. Înfometați și rătăciți, la capătul acelei călătorii au sunat din nou la traficanți. Li s-a spus să aștepte 40 de minute pentru ca cineva să îi ridice.
Au trecut trei ore înainte ca un vehicul să sosească. Nu erau salvatori înăuntru. În schimb, era o echipă rusă de patrulare la graniță care i-a încătușat și i-a luat în vehicul. Au fost încarcerați timp de o zi, pașapoartele le-au fost confiscate înainte ca Bhandari să fie dus la o unitate medicală, suferind de hipotermie.
„Asta a fost șansa noastră unică de a scăpa de acest război brutal și am eșuat„, a spus el pentru Al Jazeera, din patul său de spital. „Nu vreau să mă vindec – de îndată ce mă simt mai bine, voi fi trimis în prima linie.”
Teama a cuprins zeci, dacă nu sute, de familii nepaleze. Deși guvernul Nepalului nu are numere exacte ale cetățenilor țării care luptă ca mercenari pentru Rusia, unii analiști cred că numărul lor ar putea totaliza până la o mie. Cel puțin 12 nepalezi au fost uciși în luptă, iar alții cinci au fost capturați de Ucraina.
Guvernul Nepalului negociază diplomatic cu Rusia pentru repatrierea cetățenilor săi și a trupurilor celor decedați, însă familiile civililor transformați în mercenari își pierd răbdarea. Marți, familiile au demonstrat în fața ambasadei ruse din Kathmandu, cerând ca rudele lor să fie trimise înapoi, trupurile să fie repatriate, recrutările să fie oprite și să li se ofere compensații pentru cei uciși în luptă.
Ceea ce povestesc dezertorii este foarte departe de speranța și promisiunea unei vieți bune în Europa, care i-a atras inițial pe mulți dintre recruți de partea Moscovei.
„Ne-au folosit ca scut uman„
Recruții spun că au primit foarte puțin antrenament înainte de a fi trimiși să lupte. În timp ce traficanții le-au promis acestor civili un program complet de antrenament de trei luni, ei au primit mai puțin de o lună de exerciții de luptă în regiunea Rostov din sud-vestul Rusiei, la granița cu Ucraina. „Am văzut o armă doar de departe, nu am ținut-o niciodată în mână„, a spus Chettri pentru Al Jazeera.
Un alt soldat, Ratna Karki, în vârstă de 34 de ani, a fost rănit în luptă și se află în prezent în spital. Potrivit lui Karki, ofițerii din unitatea sa trimit în principal luptători nepalezi, tadjici și afgani pe front. „Rușii ne comandau de la spate. Am fost ca scutul lor„, a spus el pentru Al Jazeera.
Înainte ca Bhandari să fie trimis pe front cu batalionul său, credea că face parte dintr-o forță de rezervă pentru ruși, deoarece nu avea abilități de război. „Ei [comandanții ruși] ne ordonă să mergem și să inspectăm terenurile inamice, ceea ce este foarte înfricoșător„, a spus Bhandari. „Am ucis mulți inamici…altfel m-ar fi ucis ei„, a mai povestit el.
„Trebuie să fim pregătiți oricând, ziua sau noaptea. Când ne comandă, trebuie să mergem pe câmpul de luptă„, a spus Chettri. „Deseori trebuie să petrecem întreaga noapte într-un bunker.„
Spre deosebire de Bhandari, care a fost reținut în timpul încercării sale de evadare, Ram Chandra Shrestha a avut noroc să scape.
Shrestha, un fost soldat al armatei nepaleze, și trei dintre prietenii săi au plătit câte 2.000 de dolari fiecare traficanților de persoane pentru a ieși din Ucraina și a traversa granița în Rusia. Apoi a ajuns la Moscova și a călătorit spre Kathmandu, prin New Delhi, în decembrie. „Mulți au încercat să scape, dar au eșuat. Acum rușii și-au întărit și ei vigilența, de aceea este foarte dificil să fugi„, a spus Shrestha pentru Al Jazeera.
„A fost un coșmar„
La trei luni de la începutul războiului, Bhandari nu a primit nici măcar o dată plata, în timp ce Chettri a primit mai puțin de jumătate din ce i s-a promis.
Luptătorii nepalezi și familiile lor îndeamnă guvernul să intervină, astfel încât recruții să poată reveni în țara lor.
„Suntem în comunicare regulată cu guvernul rus și le-am cerut lista de nume a recrutelor nepalezi, pentru a-i repatria și pentru a trimite cât mai repede trupurile celor decedați„, susține Amrit Bahadur Rai, purtătorul de cuvânt al ministerului nepalez de externe. „Le-am cerut, de asemenea, să ofere compensații familiilor celor decedați„. Cu toate acestea, guvernul rus nu a răspuns public la niciuna dintre solicitări. Iar ambasada Rusiei din Kathmandu nu este disponibilă pentru comentarii.
Kul Bahadur Shah și-a abandonat speranța de a-și primi trupul fiului său, dar încă așteaptă compensația. „Prietenii lui au spus că vom primi o compensație de cel puțin 45.000 de dolari și că soția și copiii săi vor primi permis de ședere, educație și privilegii de stat din partea Rusiei„, a spus el pentru Al Jazeera.
Înapoi în Ucraina, Bhandari spune că nu îi mai pasă de bani. „Vreau să ajung acasă„, a spus el. „Când vorbesc cu familia mea, le spun că sunt în siguranță, ca să nu se îngrijoreze.
„Dar este un coșmar, aș putea fi mort oricând.”
(adaptare după Al Jazeera)