Dintr-o Cutiuță muzicală foarte specială: „This Is Not America” – un cântec care sună mai actual ca niciodată

Lansată în 1985, colaborarea dintre David Bowie și Pat Metheny Group pentru piesa This Is Not America a fost inițial menită să completeze atmosfera filmului The Falcon and the Snowman – o poveste despre spionaj, trădare și deziluzie față de idealurile americane. Dar muzica și versurile lui Bowie au făcut ca piesa să depășească granițele filmului și să devină un imn al cinismului față de realitatea unei Americi care își pierde direcția.

Și astăzi, aproape 40 de ani mai târziu, piesa lovește la fel de puternic.

1. Din punct de vedere muzical: minimalism hipnotic și melancolie tensionată

Dacă te-ai aștepta la un Bowie exploziv și excentric, This Is Not America te ia complet prin surprindere.

Sound-ul este minimalist, melancolic, dar plin de tensiune latentă. Este o baladă rece, hipnotică, unde vocea lui Bowie alunecă aproape spectral peste un aranjament jazz fusion fin și elegant compus de Pat Metheny.

Baterie discretă, bas moale și o chitară ce pare să plângă. Piesa nu explodează niciodată, dar tocmai această reținere controlată creează un efect profund neliniștitor.

Vocea lui Bowie este obosită, aproape resemnată. Nu cântă despre o revoluție, nu ridică pumnul în aer – este mai degrabă vocea unui om care vede cum se destramă ceva ce credea că e indestructibil.

2. Mesajul: o Americă care nu mai e ceea ce pretinde a fi

Versurile sunt simple, dar devastatoare:

„This is not America” – Nu este America pe care o știm, nu mai este visul promis.
„A little piece of you, the little peace in me will die” – Un fragment din tine și din mine moare odată cu prăbușirea acestui ideal.
„This could be the biggest sky, but I don’t see no stars” – America ar fi putut fi cel mai mare vis, dar acum pare lipsită de strălucire.

Bowie nu urlă, nu acuză, doar observă, cu amărăciune, cum un simbol se clatină.

3. De ce este atât de actuală?

Dacă în 1985 piesa exprima dezamăgirea față de o Americă prinsă în paranoia Războiului Rece, astăzi, cu Trump la putere și cu America retrăgându-se din postura de lider moral al lumii libere, versurile par scrise special pentru prezent.

America nu mai este garantul democrației globale. O țară care cândva apăra națiunile mai mici de agresori ajunge să spună „descurcați-vă singuri”.
America nu mai are un ideal clar. În loc de libertate, vorbește despre izolaționism. În loc de principii, urmărește doar interese.
America devine din ce în ce mai divizată. Un loc unde idealurile sunt doar pretext pentru jocuri de putere.

Piesa lui Bowie nu este o condamnare, ci o elegie. Nu un strigăt de luptă, ci un cântec de jale pentru o Americă care a pierdut ceva esențial.

Și cel mai tulburător lucru? Sună mai actual acum decât în ziua în care a fost lansată.