Doctoratele cu frecvență redusă: evoluția și implicațiile unei noi realități academice

Publicat: 30 iul. 2024, 15:17, de Radu Caranfil, în Educație , ? cititori
Doctoratele cu frecvență redusă: evoluția și implicațiile unei noi realități academice

Doctoratele cu frecvență redusă au ajuns să depășească numeric programele doctorale cu frecvență. Această schimbare majoră în structura educației academice ridică o serie de întrebări și preocupări legate de calitatea educației, accesibilitatea acesteia și viitorul cercetării academice.

Contextul și cauzele schimbării

În mod tradițional, studiile doctorale presupuneau o prezență constantă în universitate, cu sesiuni zilnice de cursuri și cercetare. Însă, odată cu flexibilizarea regulilor și introducerea doctoratelor profesionale, conceptul de studii doctorale a devenit mult mai divers. Potrivit articolului 33 din Legea învățământului superior 199/2023, studiile cu frecvență redusă erau menționate doar ca o „excepție”. Totuși, în realitate, aceste „excepții” au devenit o normă.

Eliminarea metodologiei stricte de către Ministerul Educației și oferirea unei libertăți mai mari universităților au dus la o creștere a numărului de locuri disponibile pentru doctoratele cu frecvență redusă. Aceasta este, în mare parte, o consecință a adaptării la nevoile moderne ale studenților, care caută un echilibru între carieră și studii.

Universitățile și alegerea frecvenței

Universități precum Universitatea de Vest din Timișoara și Academia de Studii Economice din București au adoptat cu entuziasm această schimbare, oferind un număr semnificativ de locuri pentru doctoratele cu frecvență redusă. De exemplu, la Universitatea de Vest, există 64 de locuri pentru doctoratele fără bursă, comparativ cu doar 63 de locuri pentru cele cu bursă și frecvență completă. La ASE, situația este similară, cu 58 de locuri pentru frecvență redusă și 60 pentru frecvență completă.

Această tendință reflectă, de asemenea, o schimbare în modul în care sunt percepute studiile doctorale. Într-un context global unde educația continuă și dezvoltarea profesională sunt esențiale, mulți studenți optează pentru doctoratele cu frecvență redusă pentru a putea continua să lucreze și să își întrețină familiile.

Implicațiile asupra calității educației

Unul dintre principalele puncte de dezbatere în acest context este impactul asupra calității educației. Doctoratele tradiționale, cu frecvență completă, sunt considerate de multe ori ca fiind superioare datorită accesului constant la resurse academice și interacțiunii directe cu profesori și colegi. În schimb, doctoratele cu frecvență redusă, deși oferă o flexibilitate necesară, pot limita aceste interacțiuni și accesul la resurse.

Totuși, nu este neapărat cazul ca aceste programe să fie de o calitate inferioară. Cu tehnologiile moderne de comunicație și resursele electronice disponibile, studenții pot avea acces la material didactic și suport academic chiar și în afara sălilor de curs. De fapt, utilizarea resurselor informatice și a comunicării la distanță poate stimula o formă de învățare mai autonomă și mai responsabilă, pregătind studenții pentru provocările reale din carieră.

Doctoratul profesional: o nouă dimensiune

O altă dimensiune a acestei transformări este introducerea doctoratului profesional, axat pe domenii precum arte, sport, științe militare și educația duală. Acest tip de doctorat se concentrează pe aplicarea practică a cunoștințelor și pe dezvoltarea unor abilități specifice necesare în carierele respective. Această orientare către practică este esențială într-o lume în care aplicabilitatea cunoștințelor devine tot mai importantă.

Viitorul educației doctorale în România

Schimbările recente reflectă o adaptare necesară la realitățile economice și sociale ale momentului. Flexibilitatea și diversificarea ofertei educaționale sunt răspunsuri naturale la cererea crescândă pentru educație continuă și dezvoltare profesională.

Cu toate acestea, este crucial ca Ministerul Educației și universitățile să continue să monitorizeze calitatea acestor programe și să asigure că standardele academice rămân ridicate. O educație doctorală de calitate nu trebuie să fie compromisă de flexibilitate, iar studenții trebuie să aibă acces la resurse și suport academic adecvat.

În concluzie, creșterea numărului de doctorate cu frecvență redusă reflectă o schimbare semnificativă în peisajul educațional din România. Este o dovadă a faptului că educația se adaptează la nevoile unei societăți în schimbare, unde echilibrul dintre muncă și studii devine din ce în ce mai important. Rămâne de văzut cum aceste schimbări vor modela viitorul cercetării academice și al educației în general.