Doi cai bătrâni, un ,,mânz tomnatic” și o iapă nărăvașă

Doi cai bătrani, armăsari vioi, poate cândva, înșeuați acum cu ,,roșu” și ,,albastru”, stau la potou și sforăie din nări, privind cu jind la linia din startul lor final, unde-i așteaptă baloții buni, de fân vegan, din Marile Palate, de-acum încolo, pe încă șase ani, sau, poate, doar paiele uscate, calcate în picioare de slugile netoate, care în loc să facă treaba cerută, mai bine inspirată, au pus noroiul sus și paiele în groapă, fără să țină cont de ceea ce stăpânii lor le-au ,,indicat” odată.

Pe hipodrom e loc pentru mai mulți, în loje, pe bănci de lemn, sau cățărați cu grijă pe butuci.

Dar, la potou, sunt locurile ocupate, de cei care au dat cu sârg din coate, și au rămas doar, doi, cred ei, în timp ce-o ,,doamnă iapă” vine puternic, galopând, din spate.

15:50 • POLITICĂ

Elena Lasconi își face campanie în Kyiv Post afirmând că România trebuie să se pregătească de război

07:50 • OPINII

Votul în era cinismului – o alegere între rău și mai rău

Aici, s-a terminat cu orice uniune, pe care o gloabă trebuie să o simtă pentru alta, când trage alături de ea să ducă la târg aceeași grea povară.

Acum nu mai vorbesc aceeași limbă, chiar dacă găsiseră cândva și un moment propice.

Îi paște un pericol.

O ,,gloabă”, rănită în orgoliu, cu ani în urmă, când a pierdut la foto finish, gustoasele verdețuri și iarba grasă de la Palatul Cotroceni, învinsă de un ,,mârțog corcit”, un jmecher choir, bețiv și tupeist, vine acum tiptil, înșeuat în alb, în ultimele runde la potou, lăsând în urmă răspunderi din grajduri elevate, influente, sperând la demnități înalte, căci, peste Ocean, pe unde a umblat a avut parte de multă, foarte multă carte.

La Casa de Pariuri, cartoforii cu conturile pline cu bani furați, cu ușurință, din ,,grajdul de paie general”, pun mizele perdante pe calul buzoian.

Nici calul națiunii, ,,slujbaș” de lungă corvoadă militară, împins în față de ,,mâinile de-afară”, nu dă speranțe că ar ajunge primul la potou, după o cursă slabă, greșit organizată și neconvingătoare, cu mulți jochei anemici, fără de folos, ce nu i-au fost de un bun augur, și l-au tot tras în jos.

,,Iapa”, venită din orașul barometrului ,,Titanic Vals”, nărăvașă și dornică de preamărire, bate din copite mereu, pe unde poate, și printr-un ,,nechezat” sarcastic a avansat din spate, suflându-le fierbine, în coamă, cu șanse mari, ,,micilor-mari amăsari” din cursă, venind rapid din spate.

,,Faite le jeu monsieur”, anunță crupierul din cușca de pariuri, taie bilete pe numere de cai, si ce să vezi ?!

,,Gloaba” rănită în orgoliu are o cotă de 20 la 1, la prima cursă, cu șanse mari să intre la a doua.

Și ,,lipițanul” de muncă militară este văzut cu ceva șanse. Dar, nu prea mari. Registrul lui genealogic nu-l recomandă pentru o cursă atât de grea și complicată, iar carisma limitată îl face să rămână ,,slujbașul” perpetuu în armată.

,,Mustangul” buzoian, cam ostenit de curse, mai are, încă, o cotă, văzută bună de micii pariori, ce speră în victorie, că doar au tras o sumedenie de sfori.

Deci, la casa de pariuri, unde nu este loc de X, ci doar de 1 și de 2, și în final numai de 1, mizele s-au închis, cu potul uriaș, rămas pe un cal mare alb, ciudat, cu corn în frunte, care stă și privește cuminte din grajd, așteptând să dea prima copită, în orice adversar care i-ar sta în cale.

Acesta este marele spectator cu votul câștigător în mână, la toate cursele cu ,,gloabe”, mai mari sau mai mici, organizate pentru ,,palatele” din România.