Doi profesori universitari au lansat trei soluții ce pot rezolva ”criza permanentă de sânge” din țara noastră

Pentru a rezolva criza permanentă de sânge și produse de sânge sunt necesare reînființarea specialității de transfuziologie și terapie celulară, reorganizarea reţelei naţionale de transfuziologie, educaţia populaţiei pentru a crește numărul donatorilor și realizarea unei fabrici pentru produse de sânge.

Acestea sunt principalele idei subliniate la dezbaterea ”Unitatea de sânge”, consacrată pacienților cronici transfuzabili din țara noastră de prof. dr. Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România, și prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, președintele Comisiei pentru sănătate din Senat.

”Propunem înfiinţarea sau reînfiinţarea specialităţii de transfuziologie şi terapie celulară. Este o specialitate care a fost activată prin anii 90. (…) În acest moment, în România noi nu avem o specialitate care să fie dedicată acestui domeniu, ceea ce se şi vede. A doua direcţie ar fi reorganizarea reţelei naţionale de transfuziologie. (…) A treia direcţie se referă la educaţia populaţiei şi cred că este un subiect foarte sensibil la care cu toţii trebuie să aderăm. (…) Trebuie să învăţăm copiii să aibă abilităţi de supravieţuire”, a explicat prof. dr. Daniel Coriu.

Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel susține înființarea unei fabrici pentru produse de sânge pentru ca să nu mai stăm permanent ”la mâna altor companii”.

„De vreo 20 – 30 de ani ne tot chinuim să facem o fabrică care să utilizeze produse de sânge, ca să nu mai fie luate din import. Au fost mai multe negocieri de-a lungul timpului, toate eşuate. (…) Poate ar fi cazul în momentul de faţă să reluăm discuţiile pentru că produse de sânge de care avem atâta nevoie trebuie să reprezinte un standard de calitate şi o problemă de strategie de sănătate pe teritoriul României. Nu putem să stăm tot timpul la mâna unor companii”, a subliniat prof. dr. Adrian Streinu-Cercel.

Educația pentru sănătate trebuie să plece din școli, este de părere prof. Cercel, un rol esențial avându-l diriginții.

”Cel mai simplu lucru până să apară legea este un ghid de sănătate pe care să îl distribuim în şcoli. (…) Atunci am putea motiva diriginţii să facă nişte mici informări, nişte calupuri pe anumite teme, inclusiv pe donare de sânge. Pentru că dacă nu îi educăm de mici, nu vor şti nici la tinereţe ce au de făcut”.