Dosarul Mineriadei. Sute de gălățeni, aduși de FSN în Capitală, bătuți de minerii care i-au confundat cu bucureștenii

Sute de muncitori de la Combinatul Siderurgic și Șantierul Naval din Galați, aduși cu trenul la București în noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, au fost bătuți de mineri deoarece au venit în Capitală în haine de stradă, nu în salopete și au fost confundați de mineri cu grupuri de bucureșteni care erau ostili lui Iliescu și Guvernului FSN.

Printre bucureștenii care au fost bătuți cu sălbăticie de mineri la Mineriada de pe 13 – 15 iunie 1990 au fost și câteva sute de gălățeni aduși în Capitală de Guvernul FSN ca „să apere democrația” împotriva „bandelor legionare”.

De organizarea transportului cu trenul s-a ocupat Adrian Sârbu, pe atunci șeful de cabinet al primului ministru Petre Roman, prefectul de Galați, Nicolae Beuran și subprefectul Traian Mândru.

În scenariul „organizatorilor” de la FSN, muncitorii din Galați ar fi trebuit să se alăture grupurilor de mineri veniți din Valea Jiului, pentru ca prin atacurile violente împotriva populației Bucureștiului să descurajeze pe toți adepții „Pieței Universității”, a căror principală revendicare era „Punctul 8” al Proclamației de la Timișoara, care impunea să le fie interzis să candideze la funcții publice foștilor activiști PCR și foștilor lucrători și „turnători” ai Securității.

Dar sutele de gălățeni ajunși la București în dimineața de 14 iunie au devenit victimele grupurilor de mineri, deoarece gălățenilor nu li s-a spus să vină la București îmbrăcați în salopete și cu căștile de protecție „tip miner” pe care le aveau la serviciu.

Au venit cu hainele de stradă și, din această cauză, dar mai ales pentru că umblau în grupuri, au fost confundați de mineri cu bucureșteni care sunt ostili lui Ion Iliescu și Guvernului FSN și au fost bătuți cu bestialitate.

Muncitorii din Galați, instigați de ziarul FSN Galați: „Bandele legionare devastează Bucureştiul”, „Gălăţenii pleacă spre Bucureşti”!

În cursul zilei de 13 iunie 1990, în special pe platforma Combinatului Siderurgic Galați, dar și la Șantierul Naval și în oraș, a fost distribuit un manifest instigator, intitulat „foaie specială” şi editat de „Gazeta Noastră”, ziarul FSN Galaţi.

Era un manifest format A4, faţă/verso, pe care erau tipărite câteva îndemnuri de mare impact. Era descrisă situaţia de criză în care s-ar fi aflat preşedintele Ion Iliescu, din cauza asediului bandelor legionare: „Preşedintele ales al României, Ion Iliescu în PERICOL!”; „Bandele legionare devastează Bucureştiul!”; „Încercare de întoarcere spre dictatura fascistă!”.

Pericolul în care se afla Iliescu era accentuat printr-o întrebare retorică, care sugera că poliția e depășită de situație: „De ce Poliţia nu îşi face datoria?”. Ca în orice manifest instigator era sugerată și soluția, că gălățenii să se înroleze în detașamente care să îl apere pe Iliescu, tonul fiind imperativ: „Gălăţenii pleacă spre Bucureşti”!

Democrația originală a lui Iliescu: „Raţiu şi Câmpeanu afară din ţară”!

Manifestul FSN Galați avea și câteva indicații cu privire la cei care ar fi în spatele tentativei de instaurare a „dictaturii fasciste” și ar trebui eliminați. Lista scurtă cuprindea trei nume: Coposu, Rațiu și Câmpeanu.

Textul de pe verso, intitulat „Cine sunt instigatorii?” era cât se poate de explicit:

„Ciocoi pribegi şi înfumuraţi au venit să ne înveţe democraţia. Au venit şi cu bancnote verzi crezînd că România e de vînzare. S-au găsit şi vînzătorii de ţară, intelectualii care pînă mai ieri îi cîntau în strună lui Ceauşescu. Au apărut şi profitorii de moment, unii extrem de bronzaţi.

După încercarea de rebeliune legionară, care urmărea să răstoarne preşedintele ales al României, ne punem întrebarea: asta să fie democraţia pe care Raţiu, Câmpeanu şi Coposu vor să ne-o impună? Concluzia e una singură: Raţiu şi Câmpeanu- afară din ţară!”

Democrația originală a FSN-ului lui Ion Iliescu lăsa loc și acțiuni mai puțin violente, strângerea de semnături pentru expulzarea din România a lui Ion Rațiu și Radu Câmpeanu.

„La sediile FSN Galați s-au deschis registre pentru strângerea de semnături a celor ce doresc expulzarea din țară a lui Rațiu și Câmpeanu”, se spunea în finalul manifestului.

Acest manifest era un eșantion al climatului politic al anului 1990, pe care chiar Ion Iliescu îl definea ca fiind o „democrație originală”. În urma Mineriadei a început primul exod al românilor peste hotare, care prin această represiune violentă a lui Ion Iliescu și a Guvernului FSN au fost dați „afară din țară”!

Prefectura Galați a mobilizat muncitorii pentru plecarea la București

Tonul instigator a avut un puternic impact printre muncitorii de pe platforma Combinatului Siderurgic, mulţi manifestându-şi dorinţa de a merge la Bucureşti. Aprobarea învoirilor a fost dată de conducătorii locurilor de muncă, care aveau la rândul lor acceptul șefilor.

Siderurgiștilor li s-a și spus, de către maiștri și lideri de sindicat, că în Gara Galaţi, erau pregătite două garnituri speciale, care urmau să îi transporte la Bucureşti. De-a lungul anilor, au ieșit la iveală unele detalii despre modul în care Prefectura Galați s-a implicat în mobilizarea muncitorilor.

Pe atunci, prefect al Galațiului era Nicolae Beuran, fost activist PCR, care în august 1989 fusese transferat de la Județeana PCR Cluj în funcția de secretar la Comitetul Județean PCR Galați. După decembrie 1989 a devenit revoluționar, fiind deţinător al certificatului Seria LRM-B nr 1735. Subprefect era Traian Mândru, între timp trecut la cele veșnice, ca și Beuran.

Mândru fusese director al Fabricii de Armare din Șantierul Naval, dar părăsise șantierul pe 20 ianuarie 1990, când a avut loc o revoltă a navaliştilor care i-au izgonit pe foştii directori.

Și Traian Mândru ajunsese revoluționar, fiind deţinătorul certificatului Seria LRM-M nr 1198. La ordinul lui Beuran, subprefectul Mândru s-a ocupat de mobilizarea muncitorilor.

El i-a telefonat directorului de atunci al Șantierului Naval, Ion Mocanu, pentru a-i spune că sunt pregătite cele două trenuri pentru deplasarea la București, însă Mocanu a răspuns că nu e de acord cu asta, pentru că oamenii vin la şantier ca să muncească.

Mocanu făcea parte din FSN. La fel ca Beuran și Mândru, era din aceeași tabără politică, servea „doctrina”, însă refuzul său avea legătură cu faptul că, dacă accepta deplasarea la București, risca o nouă revoltă a navaliștilor care tocmai dăduseră afară toți foștii directori.

Însă, printre siderurgiştii din tren s-au aflat şi salariaţi de la secţiile Ajustaj, Tinichigerie, Mecanică şi Amenajări, de la Santierul Naval, care au plecat la „Mineriadă” la îndemnul prietenilor, vecinilor sau rudelor.

Primul din cele două trenuri ar fi trebuit să plece din Gara Galați în după-amiaza de 13 iunie, dar n-a mai plecat, din lipsa „călătorilor”, pentru că muncitorii de la Combinat și Șantierul Naval au trecut pe acasă, s-au spălat, s-au îmbrăcat cu haine curate și au ajuns la Gară pentru plecarea cu al 2-lea tren, de la miezul nopții.

Muncitorii aduși de la Galați să îl apere pe Iliescu au fost bătuți de mineri din cauză că nu erau în salopete și au fost confundați cu bucureștenii.

Unicul tren plecat din Galați a ajuns în Gara de Nord în jurul orei 04.00 dimineața. La coborârea pe peron, gălățenii au primit pachete cu pâine caldă, salam, brânză cu roşii, după care li s-au dat indicaţii despre cum ar trebui să participe la restabilirea ordinii în Capitală.

Au plecat pe străzi, dar cei mai mulţi dintre ei au avut parte de peripeţii, pentru că lor nu li s-a spus să meargă îmbrăcați în salopete, ci au mers cu haine de stradă, în blugi și tricouri „Lacoste”, la modă atunci și au fost ciomăgiți de mineri, care îi credeau „civili” din București, ostili regimului Iliescu.

„Am plecat în grupuri şi am luat-o unii spre centru, la Piaţa Universităţii, alţii spre TVR, unde auzisem că sunt probleme. Seara fusese întreruptă emisia, că era atacată de bande de legionari. Dar ne-am întâlnit pe străzi cu grupuri de mineri, care au crezut că suntem grupuri de adversari ai lor, pentru că noi nu eram îmbrăcaţi ca ei, în salopete, cu căşti de protecţie şi cizme, noi eram cu hainele noastre, de oraş.

Am încercat să le explicăm, dar nici n-au vrut să ne asculte. Au sărit la noi, la bătaie, ne-au luat la şuturi. Am fugit, ne-am rupt din grupuri. Care mai aveau rude sau prieteni prin Bucureşti, s-au adăpostit.

Mulţi ne-am întors în gară şi am plecat cu primul tren şi am coborât la Ploieşti, la Buzău, numai să fugim din Bucureşti”, ne-a povestit Victor Nicoară, unul dintre gălățenii care au participat la „Mineriadă”, dar pentru că nu a avut salopetă și cască „tip miner”, a fost unul dintre cei fugăriți și ciomăgiți de mineri.

În rechizitoriul din Dosarul Mineriadei un capitol e rezervat „transportului la București al unor grupuri de muncitori din Galați”

În rechizitoriul Parchetului Militar în dosarul 47/P/2014, se face referire și la participarea a sute de muncitori din Galați la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Procurorii militari au stabilit că inculpatul Sârbu Adrian, fostul patron al ProTV, care în 1990 era șef de cabinet al premierului Petre Roman „a participat la organizarea atacului asupra populației civile din București, facilitând transportul la București al unor grupuri de muncitori din Galați”.

În textul rechizitoriului se relatează cum Adrian Sârbu s-a ocupat de introducerea în circulație, în seara de 13 iunie 1990, a două garnituri de tren pe relația Galați – București, pentru transportarea muncitorilor de la Combinatul Siderurgic și Șantierul Naval.

„Din judeţul Galaţi, s-au mobilizat, pentru a pleca la Bucureşti, muncitori de pe platforma industrială de la Şantierul Naval Galați, precum şi muncitori de la Combinatul Siderurgic Galaţi.

Pentru deplasarea acestora s-a solicitat Regionalei C.F.R. Galaţi, de către C.P.U.N. Galaţi, cu adresa (…)/13 iunie 1990, să asigure organizarea a două garnituri C.F.R. ce se vor deplasa de urgență la București, menționând faptul că deplasarea se va face la rugămintea Guvernului și expresă a șefului de cabinet al primului ministru, d-nul Adrian Sârbu, având în vedere situația gravă în care se găsește Televiziunea Română, sediul Guvernului și Inspectoratul General al Poliției.

Adresa a fost semnată, în calitate de președinte C.P.U.N., (…)(…). Cu adresa (…) din 13.06.1990, ora 23:15, Direcția RCR Galați a solicitat să se aprobe introducerea în circulație a 2 trenuri suplimentare de la Galați la București Nord, prin Buzău, remorcat electric, cu plecare din Galați, în jurul orei 24:00, cu oprire în stația Brăila.

Adresa a fost semnată de dir. general (…) (…). A fost pus la dispoziție trenul nr. 76/2 (10 vagoane), care a plecat din gara Galați, în data de 14 iunie 1990, la orele 00:45 și a ajuns la București la orele 04:22”, se spune în rechizitoriul Parchetului Militar.