Dosarul „Moraviţa II”, copia fidelă a excuţiei Ceauşeştilor (III)

Aşa cum precizam în primele douã episoade al anchetei privind dosarul „Moraviţa 2”, „instrumentat” de actualul procuror general al României, Alex Florenţa în intervalul 2016 – 2022, în urma cãruia au fost reţinuţi peste 50 de poliţişti de frontierã sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat, luare şi dare de mită, contrabandă și complicitate la contrabandă, acesta ridicã grave semne de întrebare cu privire la scopul pentru care a fost iniţiat şi instrumentat în cel mai penal mod acest dosar. Mai mult, modul în care infracţiuni neprobate de procuror au rãmas în picioare pe motiv cã judecãtorii Curţii de Apel Timişoara refuzã sã accepte probe concludente care ar dãrâma complet acest dosar ridicã îndoieli în privinţa actului de justiţie.

Voci din structurile de siguranţã naţionalã, dar şi din structurile de ordine publicã care au dorit sã rãmânã anonime au susţinut pentru Puterea cã dosarul instrumentat de procurorul Florenţa doar unor poliţişti anume din PTF Stamora – Moraviţa ascunde chestiuni „interesante”.

Astfel, din informaţiile şi documentele aflate în posesia noastrã, toţi poliţiştii de frontierã sãltaţi şi incriminaţi de DIICOT fãceau parte dintr-o turã care înregistrase cele mai multe capturi de ţigãri şi bunuri de contrabandã provenind din Serbia, dar şi de recorduri în ceea ce priveşte stoparea traficului ilegal de migranţi atât pe sensul de ieşire, cât şi pe sensul de intrare în România. Dovadã stau documente aflate la sediul IGPF Timişoara.

De exemplu, atât comisarul şef Furcea Gabriel, cât şi agentul Mircea Ţurcaş, dar şi alţi poliţişti de frontierã acum acuzaţi au înregistrat recorduri la capturi şi au avut zeci de sesizãri cãtre SRI, DGV şi IGPF cu privire la zeci de fapte de naturã penalã care au putut fi astfel prevenite. Ca o parantezã, trebuie spus cã doar comisarul şef Furcea a sesizat structurile de siguranţã naţionalã şi parchetul competent atunci când un contrabandist i-a oferit suma de 22.000 de euro pentru ca în complicitate cu lucrãtorii vamali sã se facã cã nu observã un transport masiv de ţigarete. Mircea Turcaş şi colegii acestuia, la fel în zeci de cazuri. Ca atare se pune fireasca întrebare: de ce dacã au refuzat ani la rând şpãgi de zeci de mii de euro sã se fi murdãrit cei acuzaţi acum cu sume de 5 lei sau 10 euro, cât li se imputã de cãtre procurorul Florenţa?

Investigatoarea sub acoperire a DIICOT, consătean cu Iliuţã Cumpănaşu, şef la ITPF Timişoara şi frate al celebrului ONG-ist de la Caracal

Şi totuşi, cine a avut interesul sã scape de poliţiştii de frontierã care aveau performanţe?

Sunt voci care susţin cã nu ar fi strãin de aceastã fãcãturã fostul director adjunct al ITPF Timişoara, comisar-şef Iliuţã Cumpãnaşu, nimeni altul decât fratele celebrului oengist  Alexandru Cumpãnaşu şi unchi ai minorei Alexandra Mãceşanu, rãpitã din Caracal în 2019.

Sursele noastre susţin cã Iliuţã Cumpãnaşu avea deseori anumite „meciuri” cu comisarul şef Gabriel Furcea, în sensul cã nu l-ar fi agreat şef de punct la PTF Stamora Moraviţa, pe motiv cã acesta din urmã era foarte corect şi bine pregãtit profesional, astfel cã încurca anumite „afaceri”.

Ca atare, în 2014, Iliuţã Cumpãnaşu a adus la PTF Moraviţa, o absolventã a Academiei de Poliţie „A.I. Cuza” din Bucureşti, pe nume Piţigoi Elena Veronica. Originarã din Caracal, la fel ca şi Cumpãnaşu, fata s-a bucurat de la început de protecţia lui Iliuţã Cumpãnaşu, acesta prezentând-o în câteva rânduri poliţiştilor de frontierã drept „rudã a soţiei sale”.

Deşi avea mari lacune în pregãtirea profesionalã, Piţigoi Elena Veronica a urcat rapid pe scarã ierarhicã, astfel cã în scurtã vreme a ajuns şef de turã la PTF Stamora – Motraviţa, fiind practic mâna dreaptã a comisarului şef Gabriel Furcea. Din aceastã calitate, ea a ajuns investigatorul sub acoperire al DIICOT în dosarul Moraviţa, ea fiind practic omul „ales” de procurorul Alex Florenţa sã „documenteze” acest dosar.

Investigatoarea sub acoperire nu a fost organ de urmãrire penalã. Probele culese de aceasta sunt nule!

Numai cã încã de la început, procurorul Florenţa a fãcut o greşealã importantã care ar fi trebuit sã conducã la anularea probelor din rechizitoriu.  Practic, el a utilizat-o pe pupila lui Iliuţã Cumpãnaşu drept investigator sub acoperire, cu douã nume diferite, fãrã ca aceasta sã fi avut calitatea legalã de organ de urmãrire penalã, fapt ce reiese chiar din încheirea 127/CO/CP/30 iunie 2020 pronunţatã de judecãtorul de camerã preliminarã de la Curtea de Apel Timişoara, dar şi din Încheirea din data de 1 septembrie emisã de aceeaşi instanţã.

Concret, procurorul Alex Florenţa nu putea delega efectuarea unor acte de urmãrire penalã oricãrei persoane, ci aceasta trebuia sã aibã calitatede lucrãtor al Poliţiei judiciare. Or, în cazul „investigatorului” utilizat de DIICOT Timişoara, Ordinul MAI privind desemnarea nominalã a investigatorului sub acoperire ca lucrãtor de Poliţie judiciarã, conform art. 55, alin. 4 din Codul de procedurã penalã a fost emis abia la 22 iulie 2016. Adicã la trei luni dupã ce poliţiştii de frontierã fuseserã deja sãltaţi de DIICOT pe baza „probelor” adunate de aşa-zisa investigatoare sub acoperire şi inculpaţi.

Faptul cã „investigatorului” utilizat de DIICOT nu avea calitatea de organ de cercetare penalã este subliniat, culmea, chiar de cãtre IPTF Timişoara, printr-o adresã semnatã chiar de cãtre comisarul sef Paraschiv Nelu-Gabi, împuternicit la un moment dat la comanda acestei unitãţi: “Doar anumite posturi din statul de organizare al inspectoratului sunt prevãzute cu atributii de poliţie judiciarã, prin fişa postului, în care sunt evidenţiate atribuţii specifice de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmãririi penale şi de urmãrire penalã. (…) Cererile de acordare a avizului conform PICCJ / DIICOT se formuleazã de cãtre şeful unitãţii, prin grija structurii de resurse umane care gestioneazã activitatea acestora. (…) Doamna subinspector de poliţie Elena Piţigoi a fost încadrata la Compartimentul Ture Serviciu al Sectorului Poliţiei de Frontierã Moraviţa din cadrul ITPF Timişoara, iar structura specializatã din cadrul inspectoratului teritorial nu a solicitat avizul conform de desemnare în poliţia judiciarã a ofiţerului, deoarece, în fişa postului nu sunt prevãzute atribuţii specifice de constatare a infracţiunilor de strângere a datelor în vederea începerii urmãririi penale şi de urmãrire penalã şi nici necesitatea deţinerii unor autorizaţii speciale pentru exercitarea atribuţiilor postului (sã deţinã /sã obţinã calitatea de organ de cercetare penalã al Politiei judiciare sau avizul conform al procurorului-şef al DIICOT şi Ordin al ministrului Afacerilor Interne pentru desfãşurarea activitãţii sub coordonarea procurorilor DIICOT)”.

Culmea magistraţii nu au observat cã DGA a depus la un moment dat la dosarul cauzei o adresã prin care opina cã investigatorul putea sã efectueze acte de urmarire penalã odata cu obţinerea avizului conform, fapt care însã contrazicea în mod brutal dispoziţiile legale conţinute de Ordinul MAI nr. 1504/2006, Legea nr. 364/2004 şi Codul de procedurã penalã. Mai mult, magistraţii nu au vãzut nici cã anterior, tot DGA depusese la dosar o altã adresã prin care menţiona cã lucratorului de poliţie utilizat ca investigator de procurorul Alex Florenţa i se retrãsese avizul conform, întrucât funcţia pe care o ocupa nu mai presupunea efectuarea de activitãţi de urmãrire penalã.

Practic, aceste element esenţial privind legalitatea probelor, nu a contat nimeni. Nici pentru procurorul Alex Florenţa, nici pentru judecãtorii de la Tribunalul Timiş şi nici pentru cei de la Curtea de Apel Timişoara. Cel puţin pânã acum!

„Investigatoarea” DIICOT a păpat din „șpaga” imputată poliţiştilor de frontierã, dar declară: „Nu îmi mai amintesc!”

Conform „probelor” adunate la dosarul cauzei de cãtre investigatoarea „sub acoperire” Piţigoi Elena Veronica, reies informaţii nãucitoare. Anume cã investigatoarea pusã sã-i prindã pe poliţiştii de frontierã care erau în vizorul procurorului Alex Florenţa a fost cea care a încasat şpãgi şi i-a instigat constant poliţiştii de frontierã sã ia şpãgi, însã aceştia nu au dat curs apelului acesteia.

Mai mult, din studirea dosarului rezultã clar faptul cã „probele” adunate de Piţigoi Elena Veronica de-a lungul a doi ani cât a fost „acoperitã” nu au nicio susţinere probantã, fiind simple supoziţii care sã întãreascã ţeasãtura de minciuni pe care s-a construit dosarul Moraviţa.

Dovadã cã ceva este „putred în Danemarca” în acest dosar stã chiar faptul cã la termenul din data de 22 iunie a.c., atunci când a fost audiatã prin videoconferinţã, Piţigoi Elena Veronica – pionul principal al acuzãrii, a rãspuns ca un robot cu fraza „Nu îmi amintesc, îmi menţin declaraţiile date pe timpul cercetãrii penale” la absolut toate întrebãrile adresate de avocaţii poliţiştilor de frontierã.

Practic, la zeci de intrebari, poliţista a declarat cã nu-şi mai aminteşte nimic, dar cã îşi asumã cele mentionate în procesele verbale aflate la dosar. Ceea ce poate fi interpretat ca un semn cã documentele concepute de aceasta ar fi putut fi “cosmetizate” pentru a prezenta pretinse infractiuni, mai ales pe „investigatoarea” DIICOT a luat-o gura pe dinainte şi a dezvãluit cã nu a aşternut singurã pe hârtie probele adunate, ci cu ajutorul unui „operator” şi sub stricta coordonare a procurorului de caz.

Exploziv: DIICOT foloseşte operatori şi case conspirative?

Insã ceea ce este cu adevãrat aiuritor şi totodatã ilegal, este faptul cã „investigatoarea”’ sub acoperire a DIICOT a spus cu guriţa ei cã toate procesele verbale conţinând actele materiale imputate poliţiştilor de frontierã pe care îi supraveghea nu ar fi fost redactate exclusiv de ea, ci împreunã cu „un operator” şi „sub stricta supraveghere a procurorului de caz”, pe un laptop al DIICOT. Totodatã ea a dezvãluit cã aceste materiale erau redactate deseori împreunã cu un „operator”.

Mai mult, „investigatoarea” sub acoperire a dezvãluit cã anumite materiale acuzatoare la adresa poliţiştilor de frontierã erau redactate de ea şi la sediul DIICOT, şi la „centrul operaţional” a cãrei locaţie nu a putut-o numi, dar şi la o „casã conspirativã a DIICOT”.

Deşi dezãvãluirile investigatoarei au fost stupefiante, instanţa a respins zeci de întrebãri adresate acesteia de cãtre avocaţii care îi reprezintã pe poliţiştii de frontierã, astfel cã nu am aflat de când DIICOT are case conspirative şi operatori care redacteazã documentele ce ar trebui emanate doar de cãtre investigatorii sub acoperire.

In loc de epilog: „investigatoarea” DIICOT, idilă cu  cel puţin un poliţist de frontierã

La finalul şedinţei din data de 22 iunie, dupã audierea investigatoarei Piţigoi Elena Veronica, unul dintre poliţiştii de frontierã inculpaţi în dosar, Petrache Alexandru (FOTO: alãturi de „investigatoarea” DIICOT), a declarat sub jurãmânt, în faţa instanţei,  cã „acoperita” DIICOT ar fi fost iubita mai multor politişti de frontierã acum inculpaţi, ea având o relaţie de mai lungã duratã şi cu unul dintre şefii PTF Stamora – Moraviţa, şi el condamnat în dosar, dar cu pedeapsã cu suspendare dupã încheirea unui acord de recunoaştere.

Practic, acesta a sugerat cã „probele” adunate de „investigatoarea sub acoperire” nu ar fi fost decât informaţii inventate şi neprobate având ca scop doar rãzbunarea.

Interesant de subliniat este şi faptul cã imediat dupã ce poliţiştii de frontierã de la PTF Stamora – Moraviţa au fost sãltaţi de mascaţii DIICOT investigatoarea sub acoperire, Piţigoi Elena Veronica, a fost transferatã la DGA Bucureşti, cel mai probabil pentru a se pierde anumite urme. Culmea însã, urme au rãmas! Însã despre acestea vom reveni cu amãnunte senzaţionale.