Dosarul „Moraviţa II”, copia fidelă a execuţiei Ceauşeştilor

Dupã cum dezvãluiam în primul episod al anchetei publicatã ieri de ziarul Puterea, dosarul „Moraviţa 2” „instrumentat” de actualul procuror general al României, Alex Florenţa, în intervalul 2016 – 2022, în urma cãruia au fost reţinuţi peste 50 de poliţişti de frontierã sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat, luare şi dare de mită, contrabandă și complicitate la contrabandă, se spulberã pe zi ce trece.

Cu toate acestea, unele infracţiuni neprobate de procuror, dar imputate în sarcina politiştilor de frontierã au rãmas în picioare, deoarece judecãtorii de la Curtea de Apel Timişoara refuzã cu obstinaţie sã accepte probe concludente care ar dãrâma acest dosar instrumentat în afara legii.

Menţionam în prima parte a anchetei noastre, publicatã ieri, cã persoana vânatã în principal de procurorul Alex Florenţa a fost comisarul şef Furcea Gabriel Ionuţ, şef de punct la PTF Stamora Moraviţa, catalogat de anchetator drept „lider de grup infracţional organizat”. Precizam în prima parte a achetei noastre cã în cârca lui Furcea Furcea fuseserã puse şi douã acuzaţii mincinoase de primire de mitã pentru cã ar fi facilitat intrarea ilegalã în ţarã, a unui grup de „migranţi ilegali”.
„La data de 14.12.2015, comisarul şef Furcea Gabriel Ionuţ, a fost de serviciu în PTF Moraviţa, în calitate de şef de punct, ocazie cu care a pretins şi primit de la mai mulţi cetãţeni israelieni suma de 200 euro şi 150 lei, pentru a le facilita intrarea în ţarã, din care dupã împãrţirea sumei la toţi lucrãtorii de poliţie implicaţi, i-a revenit suma de 50 euro şi 50 lei (punctul 68 considerente, pct. B.III.8 din rechizitoriu) (…) La data de 11.01.2016, comisarul şef Furcea Gabriel Ionuţ, a fost de serviciu în PTF Moraviţa, în calitate de şef de punct, ocazie cu care a primit suma de 100 euro, reprezentând partea sa din suma de 400 de euro, primitã cu titlu de mitã de cãtre agentul Sfetcu Mihãiţã pentru a facilita intrarea în ţarã a mai multor cetãţeni israelieni (punctul 73 considerente, pct. B.III.14 din rechizitoriu)”, se precizeazã în rechizitoriul DIICOT şi într-o încheierea Tribunalului Timiş în ceea ce priveşte cele douã acuzaţii de mitã imputate comisarului şef Gabriel Furcea.
Numai cã investigaţia noastrã a arãtat cã „migranţii ilegali” de care fãcea vorbire procurorul Florenţa în rechizitoriu nu erau deloc migranţi, ci cetãţeni israelieni care studiau Medicina în Timişoara.
Şi, mai important, nu intrau în România, ci ieşeau din România!
Practic, era vorba despre cetãţeni israelieni, studenţi la medicinã în Timişoara, carora le xpirase viza de studiu în România, astfel cã erau obligaţi sã se deplaseze în Serbia pentru a obţine o nouã vizã de studiu valabilã pe teritoriul României. In acest sens, diverşi studenţi israelieni din Timişoara apelau la un tânãr de pe malul Begãi, pe nume Ovidiu Tãcutu, care se ocupa de obţinerea vizelor israelienilor din Serbia, fãrã a mai fi necesarã prezenţa fizicã a acestora.
Aşa se face cã în datele de 14.12.2015 şi de 11.01.2016, la PTF Stamora Moraviţa, douã grupuri de cetãţeni israelieni care pãrãseau ţara (nu intrau, dupã cum se menţioneazã în rechizitoriul întocmit de procurorul Alex Florenţa şi în încheierea Tribunalului Timiş) au tranzitat alãturi de un anume Ovidiu Tãcutu pentru a merge la Belgrad în vederea procurorii de noi vize valabile pentru România.
Atunci, comisarul şef Gabriel Furcea a sesizat cã israelienii însoţiţi de Ovidiu Tãcutu nu mai aveau vizã valabilã de şedere pe teritoriul României, dar dupã un control amãnunţit al fiecãrui membru din grup (n.r. – pentru a vedea dacã nu cumva vreunul dintre studenţii israelieni este urmãrit local, naţional sau internaţional, ori are vreo restricţie de pãrãsire a României), deoarece nimeni nu-i putea împiedica sã pãrãseascã graniţa chiar dacã viza le exipirase, acesta a decis împreunã cu mai colegi sãii sã-i lase pe israelieni sã pãrãseascã România. Nu însã înainte de a le aplica unui avertisment, conform legii, fapt consemnat în documente oficiale care încã existã, dar care au fost secretizate! Mai mult trebuie precizat cã Gabriel Furcea a depus la PTF Stamora – Moraviţa şi copii xerox dupã documentele de identitate ale studenţilor israelieni care ieşeau sau intrau întotdeauna prin respectivul punct de frontierã.
La momentul efectuãrii anchetei, exclusiv prin voinţa procurorului Alex Florenţa aceste douã „incidente” au fost denaturate în fapte penale, astfel cã studenţii israelienii care pãrãseau România pentru a-şi prelungi viza au fost transformaţi în „migranţi” care ar fi fost lãsaţi sã intre ilegal în România contra cost, Ovidiu Tãcutu, a fost transformat indirect în mituitor, iar comisarul şef Furcea transformat în poliţist corupt, „lider de grup infracţional organizat”, care ar fi luat bani de la „ghidul” israelienilor.
În mod normal, pentru probarea acestor acuzaţii, procurorul Alex Florenţa ar fi trebuit sã-l audieze pe „mituitorul” comisarului şef Gabriel Furcea, ori pe vreunul dintre studenţii israelieni despre care existau documente cã au ieşit din ţarã pentru a-şi obţine noi vize de studiu.
Însã acest nu s-a întâmplat niciodatã! Nici pe parcursul realizãrii rechizitoriului, nici la instanţa de fond şi nici acum, la Curtea de Apel Timişoara.

În mod cu totul „ciudat”, conform încheierii din 7 aprilie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, judecãtorii Nadejda Oprescu şi Ioan Nemeş, deşi menţioneazã iniţial cã nu se opun cererii comisarului Furcea Gabriel de audiere a lui Ovidiu Tãcutu în mãsura în care acesta poate fi identificat (n.r – ei precizând în mod eronat cã „la urmãrirea penalã nu a putut fi identificat”, deşi în rechizitoriu existã CNP-ul acestuia), la final cei doi judecãtori resping proba „în baza art. 100, alin. 4 Cod de procedurã penalã ca nefiind relevantã”.
„La dispunerea acestei soluţii instanţa de apel a avut în vedere, în primul rând, cã aceastã persoanã a fost propusã de cãtre inculpaţi pentru a declarat dacã „le-a dat mitã”, prin urmare aceastã probã nu este adecvatã, neputând sã serveascã la stabilirea situaţiei de fapt prin prisma martorului de a nu se autoincrimina. În al doilea rând, Ovidiu Tãcutu, nici nu a fost audiat în faza de urmãrire penalã cu privire la actul material din data de 11.01.2016, astfel cã la acest moment procesual nu ar putea fi verificatã credibilitatea acestuia cu privire la fapte petrecute în urmã cu 7 ani”, au motivat cei doi judecãtori refuzul de a-l audia pe Ovidiu Tãcutu în încheierea din 7 aprilie 2023.

Practic, menţionând cã audierea martorului nu este adecvatã şi nu ar putea sã serveascã la stabilirea situaţiei de fapt prin prisma martorului de a nu se autoincrimina, judecãtorii s-au antepronunţat deja în dosar cu privire la vinovãţii, din momentul în care au decis cu de la sine putere sã ignore şi sã înlãture prezumpţia de nevinovãţie a comisarului şef Gabriel Furcea şi buna credinţã a martorului principal, Ovidiu Tãcutu, pe care l-au transformat automat în potenţial mituitor.

Puterea a vorbit cu martorul „negãsit” de procurori şi judecãtori
Sesizând anomaliile din dosar, departamentul de investigaţii al cotidianului Puterea a mers la Timişoara pentru a studia dosarul cauzei şi a încercat sã ia legãtura cu persoanele care ar putea aduce luminã în acest caz, dar pe care DIICOT şi instanţele au refuzat sã le audieze.
Prima persoanã cu care am luat legãtura extrem de facil a fost chiar Ovidiu Tãcutu (FOTO), martorul pe care nici procurorul Florenţa şi nici judecãtorii nu au dorit sã-l audieze.
Cum am dat de Ovidiu Tãcutu? Simplu! Prin intermediul Facebook, apoi telefonic, pentru cã pe pagina sa de socializare acesta avea menţionat numãrul de telefon.

L-am contactat telefonic în data de 22 iunie a.c. şi i-am cerut o întâlnire pentru a doua zi în scopul de a purta o discuţie.
Deosebit de amabil şi de jovial, Ovidiu Tãcutu a acceptat invitaţia de a se întâlni cu investigatorii Puterea, dar a precizat cã doreşte sã-l sunãm în dimineaţa zilei urmãtoare pentru a stabili ora şi locul unde ne vom vedea. Zis şi fãcut!
A doua zi, fix la ora 9,59, l-a contactat din nou pe Ovidiu Tãcutu. Deoarece nu a rãspuns, la ora 10.01, i-am trimis un SMS. Zece minute mai târziu, am primit un SMS din partea sa, în care menţiona cã din pãcate a trebuit sã plece din Timişoara şi ne întreba care ar fi scopul întâlnirii.

Drept pentru care l-a sunat din nou, iar de aceastã datã a rãspuns. I-am explicat direct subiectul pe care doream sã-l discutãm împreunã. L-am întrebat direct dacã la momentul la care a însoţit grupurile de studenţi israelieni la ieşirea din România, cât şi ulterior la intrarea în România, cu ocazia îndeplinirii formalitãţilor de trecere prin PTF Stamora – Moraviţa, vreun poliţist de frontierã i-a cerut bani lui, ori studenţilor israelieni.

Ovidiu Tãcutu: „Nu mi-a cerut nimeni nimic! Nu m-a chemat nimeni niciodatã sã mã întrebe ceva. Nu a fost niciun migrant.”
Reporter: – Nu v-a cerut nimeni niciodatã şpagã (la momentul trecerii frontierei prin PTF Stamora – Moraviţa cu studenţii israelieni)?
Ovidiu Tãcutu: – Eu nu am dat niciodatã. Nu mi-a cerut nimeni nimic! Nu m-a chemat nimeni niciodatã sã mã întrebe ceva. Altceva nu am ce sã vã zic pentru cã nu ştiu. Nu ştiu de ce sunt acuzaţi ei (poliţiştii de frontierã).
Reporter: Sunt acuzaţi de trafic de migranţi.
Ovidiu Tãcutu: Ce a fost cu mine … I-am ajutat (pe studenţii israelieni) doar cu vize şi atât.
Reporter: Dumneavoastrã îi transportaţi (pe studenţii israelieni) contra cost, da?
Ovidiu Tãcutu: Nu, eu le fãceam şi asigurãri medicale. Fac asigurãri. Le fãceam asigurãri medicale pentru vizã, unde comisioanele sunt destul de mari. Le fãceam asigurãri, luam comisioane şi mã duceam şi cu ei. Nu ştiau limba românã şi îi ajutam rapid şi pentru vizã. Pregãteam actele şi cam asta fãceam. Nu am fãcut nimic ilegal.
Reporter: Când aţi trecut graniţa (cu studenţii israelieni), vreun poliţist de frontierã v-a cerut şpagã?
Ovidiu Tãcutu: Nu, nu mi-a cerut! Din pãcate, Statul Român ştie sã ia de la studenţii strãini taxe de facultate. Cinci sau şase mii de euro, cât erau atunci, nu mai ştiu exact … Dar îi lasã în pom cu permisul de şedere şi cu viza de România. Asta a fost … Nu a fost niciun migrant. Altceva nu am ce sã discut.

În lipsa unei consemnãri oficiale în faţa procurorilor sau a judecãtorilor, mãrturia lui Ovidiu Tãcutu poate face luminã în dosarul „Moraviţa II” în ceea ce priveşte acuzaţia adusã poliţiştilor de frontierã, de favorizare a traficului de migranţi pentru obţinerea de foloase necuvenite.
Practic mãturia acestuia subliniazã clar faptul cã persoanele pe care le însoţea nu erau migranţi ilegali, ci studenţi israelieni care studiau în România. Mai mult, declaraţia sa dovedeşte cã acuzaţia de mitã adusã comisarului „ef Gabriel Furcea nu este realã.
Insã, în condiţiile în care pânã acum nimeni nu a dorit audierea acestui martor principal, se pune întrebarea: cine are interesul de a nu afla adevãrul în aceastã anchetã cu multe semne de întrebare?.