Două zile la Viena

Și vin cu câteva exemple din Viena:

– tramvaiele cu două vagoane de pe lina 1 nu au aer condiționat. Mori în ele…

– Cash only peste tot: în gelaterii, în city taxi-urile pe post de ricșă, la autobuzul care duce la aeroport (după ce i-am zis șoferului ăla că n-am de unde să iau bilet și că nu am cash, s-a înduplecat să îmi primească cardul…). Pesemne că evaziunea în țara prietenului Nehammer e în vogă

– La stadionul Ernst Happel nu există lift pentru inelele superioare, cel puțin în zona C. Urci cam 10 etaje.

– Pe peretele unei cârciumi unde m-am așezat erau niște poze îmbietoare cu produse din bucătăria austriacă. Dorind să comand unul dintre ele, mi s-a zis că nu au. Dar de ce le mai puneți pe pereți? am întrebat Fata a dat din umeri…

– Celebra Mariahilfstrasse e plină de jeg, și peste zi, dar și dimineața, când te aștepți să fie curățată peste noapte…

– Cancelarul Karl Nehammer o avea dreptate: țara lui e plină de indiviză care îți inspiră orice, doar confort nu. Chiar și la metrou în Prater, nu te-ai simți confortabil chiar dacă ți s-ar oferi bani. Este o experiență de evitat…

– Am așteptat un Uber vreo 30-40 de minute. Mi s-au alocat doar curse care veneau în 15-20 de minute. Întâi, am renunțat eu, apoi văzând că nu există vreo șansă, am acceptat. La vreo două curse au renunțat șoferii….

– canalul Dunării arată îngrozitor: pereți care stau să cadă, scrijeliți, grafittie etc.

În rest, Viena e fabuloasă, e creatoare de cultură, civilizație și bunăstare! E Imperiul! Îți trebuie mai mult de două zile să o cunoști.