„Dracula” cu aripi: descoperirea colosalului zburător din Transilvania care ar fi terorizat cerurile preistorice

Imaginați-vă un monstru zburător cu o anvergură a aripilor mai mare decât un autobuz londonez și cu o înălțime care rivalizează cu un etaj de clădire. Sună ca o creatură dintr-un film de groază sau, mai degrabă, dintr-un alt episod al „Jurassic Park”? S-ar putea să vreți să luați loc, pentru că nu este vorba despre ficțiune: acea creatură a existat cu adevărat, iar acum ne dă fiori chiar și dincolo de pragul dispariției sale.

Cercetătorii care au descoperit acest pterosaur colosal în Transilvania nu s-au putut abține să nu-l boteze „Dracula” – un nume de scenă cât se poate de potrivit pentru o creatură atât de înfricoșătoare. Deși rămășițele sale nu sunt complete, ceea ce s-a găsit este suficient pentru a ne face să tremurăm în fața gigantului care ar putea fi cel mai mare zburător care a trăit vreodată pe planeta noastră.

Colosul înaripat care sfidează legile… aviației

„Dracula” nu este doar un alt pterosaur uriaș din familia Azhdarchidae. Specia din care provine încă dă bătăi de cap paleontologilor din cauza dimensiunilor incredibile: aproximativ 3,5 metri înălțime și o anvergură a aripilor de aproape 12 metri. Ca să punem asta în perspectivă, e ca și cum o pasăre modernă s-ar extinde peste două benzi de circulație pe o autostradă.

Acum, partea cu adevărat uluitoare este întrebarea: putea „Dracula” să zboare? Imaginați-vă ce forță ar fi necesară pentru a ridica un astfel de colos de la sol! Deși rămășițele pterosaurului descoperit sunt fragmentate și lasă loc speculațiilor, unele studii recente sugerează că aceste animale ar fi avut totuși capacitatea de a se avânta în aer. Dacă este așa, ne putem imagina un cer deasupra Mezozoicului în care umbrele uriașe ale unor creaturi gigantice treceau pe deasupra dinozaurilor și altor viețuitoare terestre, făcând să tremure până și cel mai fioros T-Rex.

Secretul gigantismului: pterosaurii erau și buni „pietoni”

Un alt mister care i-a fascinat pe oamenii de știință este legat de modul în care aceste animale au reușit să atingă asemenea dimensiuni. Deși asociem pterosaurii în principal cu zborul, se pare că secretul lor stă în… abilitatea de a merge bine pe pământ.

Conform unui studiu publicat recent în Current Biology și condus de cercetători de la Universitatea din Leicester, evoluția pterosaurilor a suferit o schimbare majoră în perioada Jurasicului mediu, moment în care membrele lor – atât ”mâinile”, cât și ”picioarele” – au devenit mai asemănătoare cu cele ale animalelor terestre.

„În cazul pterosaurilor timpurii, membrele posterioare erau unite de o membrană de zbor, ceea ce le împiedica sever capacitatea de a merge sau de a alerga”, explică coautorul studiului, Dr. David Unwin. „La pterosaurii mai avansați, această membrană s-a separat de-a lungul liniei mediane, permițând fiecărui membru să se miște independent. Aceasta a fost o inovație cheie, care, împreună cu schimbările la nivelul mâinilor și picioarelor, a îmbunătățit semnificativ mobilitatea pe sol.”

Această adaptare i-a eliberat de constrângerile zborului și le-a permis să atingă dimensiuni uriașe, unele specii transformându-se în adevărați giganți ai epocii Mezozoicului.

Dincolo de aripi: ce ne învață „Dracula” despre pterosauri

„Faptul că pterosaurii puteau zbura este doar o parte a poveștii lor”, spune autorul principal al studiului, Robert Smyth. „Prin explorarea modului în care trăiau în copaci sau pe sol, putem începe să înțelegem rolurile pe care le jucau în ecosistemele antice.”

„Dracula” este un exemplu perfect de cât de mult mai avem de învățat despre aceste creaturi preistorice. Fiecare fosilă, fiecare fragment osos descoperit aduce la lumină noi informații despre modul în care pterosaurii dominau cerurile și pământul. Și, cine știe, poate că într-o zi vom reuși să refacem complet povestea acestui colos zburător care și-ar fi câștigat cu ușurință locul de top în orice bestiar al fanteziei gotice.

Până atunci, putem doar să-i mulțumim istoriei că a avut bunul simț să-i lase pe „Dracula” și ai lui închiși în cărțile de paleontologie și nu în coșmarurile noastre zilnice.