Drulă – Nouă luni la Transporturi – scurt bilanț: Autostrăzi fictive, căi ferate… nici măcar fictive

Printr-un Decret semnat la data de 8 septembrie, Președintele Klaus Iohannis a luat act de demisia ministrului transporturilor şi infrastructurii, Cătălin Drulă. S-a încheiat astfel un mandat de aproape nouă luni.

Un mandat atipic şi bulversat din punct de vedere al strategiei ministrului, plin de momente tensionate şi decizii discutabile, care au aprins multe spirite. Au generat multe nemulțumiri, mai ales în rândul feroviarilor. Un domeniu despre care toată lumea poate spune răspicat acum că a fost aproape complet ignorat, fiind din păcate continuat trendul miniștrilor anteriori.

Caracteristicile acestui mandat au scos la lumină de fapt, nu caracterul unui ministru, ci modul în care un partid care s-a vrut a fi progresist şi proeuropean (nu) a gestionat un domeniu atât de important cum este cel al transporturilor. Din acesta perspectivă am avut un mandat anti-progres şi evident antieuropean. Apropo domnilor URS-işti, Europa în strategiile sale se axează pe transportul feroviar, în contextul combaterii încălzirii globale. Acesta nu este singurul paradox al mandatului USR-PLUS de la Transporturi.

Atunci când a fost investit la finele anului trecut, Cătălin Drulă promitea multe şi a beneficiat de un oarecare capital de imagine publică. Era şi probabil încă este unul din viitorii candidați la prezidențialele din 2024. Provenind din zona ONG-urilor, apăruse speranța reformelor, a eficientizării activităţilor companiilor şi a instituțiilor de stat de la Transporturi, situația moștenită nefiind una ușoară. Doar cu speranța a rămas lumea.

Din start, mandatul a fost axat pe două direcții urmate obsesiv, care mai mult ca sigur au fost impuse de formațiunea politică din spatele ministrului. Aceste direcții au fost: războiul total împotriva a tot ceea ce înseamnă activitate sindicală şi anihilarea afacerilor sindicatului de la METROREX cu spațiile comerciale din stațiile de metrou bucureștean. Victoriile nu au întârziat pe cele două direcții. Încă este prea devreme pentru a evalua corect dacă aceste victorii sunt benefice sau malefice, deoarece luptele nu s-au terminat încă.

Un mandat plin de postări cu desene conținând linii roșii pe hărți. Autostrăzi, linii de centură şi iar autostrăzi. Fictive desigur. Iar căi ferate… nici măcar fictive. Domnul Drulă s-a lăudat că a deblocat multe proiecte. Acest lucru se va vedea în viitor.

Au venit „înregistrările” şi scandalul aferent. Şi uite așa, s-a văzut că domnului Drulă îl place să lucreze cu interlocutorii având tehnica sub birou. Se poartă. Devenise clar tuturor că şi dumnealui era unul dintre „băieții inteligenți”. Cum altfel?

Un mandat plin de accidente şi incidente feroviare. Peste zece într-un interval de aproximativ patru săptămâni în vară. Un record european. Manageri numiți la companii şi lăudați de însuși ministru, înainte ca aceștia să își înceapă mandatele. O greșeală sau o strategie de partid prost gândită, care la un moment dat i-a venit peste mână ministrului. Deoarece ulterior nu mai avea cum să îi destituie, indiferent câte greșeli făcuseră acești manageri.

Un mandat al Domnului Drulă care a început în forţă „cu ranga”, a continuat „cu înregistrările” şi a sfârșit cu atât de multe accidente feroviare, că oamenilor aproape le este frică să urce în trenurile domnului Vizante. Dacă nu îi lovește vreun marfar, pot rămâne în câmp câte o zi, deoarece domnul Vizante „nu are elicoptere de salvat călătorii” şi în plus, nu trebuie deranjat de la somn de presă, că se supără. Aceasta dacă acești călători nu iau foc de la incendiile locomotivelor.

Ne-a rupt ARF-ul cu achizițiile de trenuri noi, așa cum s-a rupt domnul Drulă cu desființarea acestui ARF. Așa cum şefii ARF l-au îndulcit pe domnul ministru, marile familii din AFER au beneficiat la fel de protecţia aceluiași partid care ne tot spunea de reformă.

Nici o reformă, nici o abordare concretă, nici o schimbare.