E absurd ca Multraship (Olanda) să ceară blocarea intrării României în OCDE după ce a pierdut în instanță litigiul cu AFDJ Galați în Dosarul „Rostock”

Cererea companiei olandeze Multraship BV ca autoritățile de la Haga să se opună intrării României în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) deoarece România, prin AFDJ Galați, nu a achitat costurile unor lucrări suplimentare la scoaterea la suprafață a epavei navei „Rostock” este o acțiune aberantă deoarece la finalul a 11 ani de procese Multraship BV a pierdut litigiul în instanță.

Agențiile de presă au difuzat știrea că firma olandeză Multraship BV, liderul consorțiului care a scos la suprafață epava navei „Rostock” a solicitat autorităților de la Haga să se opună aderării României la OCDE.

Informația a venit oarecum „la pachet” cu știrea că România va intra în Spațiul Schengen de la 1 ianuarie 2025, pentru că firma Multraship BV le-a cerut autorităților de la Haga să se opună și intrării țării noastre în Schengen, iar acum asistăm probabil la o reorientare a încercării de exercitare a unor presiuni diplomatice pentru rezolvarea unui litigiu economic.

17:59 • POLITICĂ

România a intrat în Schengen. Beneficii, dar și mari provocări. Să râdem, sau să plângem ? Vine 1 ianuarie 2025

22:22, 15.12.2024 • POLITICĂ

Marcel Ciolacu face dezvăluiri: Suntem în Schengen pe mâna americanilor. A ajutat mult și Viktor Orban (Video)

În urmă cu zece ani, Multraship BV a solicitat și Parlamentului de la Haga să se opună aderării României la Spațiul Schengen, lucru confirmat în 2015 de Matthijs van Bonzel, ambasadorul Olandei la București:

„O altă nemulţumire a parlamentarilor olandezi este aceea că statul român nu a plătit daune companiei olandeze care a recuperat epava unei nave eşuate, deşi există şi un verdict al Curții Internaţionale de Comerţ de la Paris”, declara ambasadorul Matthijs van Bonzel în cadrul unei emisiuni la Realitatea TV.

Ambasadorul nu a oferit detalii, dar este vorba despre cazul scoaterii la suprafață a epavei navei „Rostock”, care restricționa navigația pe Canalul Sulina. În 2006, consorțiul condus de Multraship BV a scos la suprafață epava navei „Rostock”, scufundată în 1991, pe Canalul Sulina, în zona numită de marinari „Cotul Dracilor”.

Contractul era de 5 milioane de euro, dar ulterior Multraship BV a cerut plata a încă 12,5 milioane de euro pentru lucrări suplimentare. Se pare că cei de la Multraship BV și-au actualizat pretențiile cu penalitățile de întârziere, suma pe care ei susțin că ar trebui să o încaseze acum de la statul român fiind de 23 milioane euro.

Vezi Galeria foto 4 Imagini

După scoaterea epavei, Multraship BV a cerut plata altor 12,5 milioane euro pentru „lucrări suplimentare”

Lucrările de scoatere la suprafață a epavei navei „Rostock” au fost executate de Rostock Wreck Removal Consortium (RWRC), format din companiile Multraship BV (Olanda), Titan (SUA) şi Deltacons Tulcea.

Valoarea contratului încheiat între Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați și Consorțiul RWRC era de 5 milioane de euro. În 2006, după scoaterea epavei, RWRC a încasat cele 5 milioane de euro, dar după câteva luni, liderul consorțiului, Multraship BV a solicitat plata a încă 7,5 milioane euro, reprezentând lucrări suplimentare. În 2009, RWRC și-a ridicat pretențiile la 12,5 milioane euro.

Statul român a refuzat plata pentru că nu era justificată creșterea costului lucrărilor de la 5 la 12,5 milioane euro. Multraship BV s-a adresat Curții Internaționale de Arbitraj de la Paris și litigiul a ajuns pe rolul Tribunalului de la Zurich, care în 2012 a hotărât că România trebuie să plătească daunele 12,5 milioane euro.

La arbitrajul de la Zurich s-au întâmplat mai multe situații ciudate. În primul rând, conform unei clauze din contract arbitrajul trebuia să fie judecat la Camera de Industrie și Comerț a României nu la Curtea Internațională de Comerț de la Paris, respectiv la Tribunalul Arbitral de la Zurich. Apoi, consultantul părții române, adică al AFDJ Galați, un cetățean olandez a dat declarații în favoarea Multraship.

Consultantul oficial, compania Luis Berger nu avea experți în ranfluare și a subcontractat acest serviciu unei companii din Olanda, reprezentate de Johann Mauritzius Hoptzak. Astfel, Hoptzak a devenit consultant al AFDJ, plătit de AFDJ, dar la Arbitrajul de la Zurich el a fost martorul RWRC.

Hotărârea arbitrală a fost dată cu 2 la 1, de trei arbitri, elvețianul Daniel Wehrli (președinte), olandezul Jan M. van Dunne și românul Victor Tănăsescu. Avocatul care a reprezentat AFDJ Adrian Rațiu, de la Casa de avocatură „Rațiu & Rațiu”, nu a recunoscut niciun moment autoritatea Tribunalului de la Zurich, întrucât potrivit contractului joint-venture încheiat de AFDJ și RWRC pe 23.08.2004, litigiul trebuia judecat de arbitri desemnați de Camera de Comerț și Industrie a României.

În aceste condiții, partea română a refuzat să plătească cele 12,5 milioane euro. Reprezentanții Guvernului Olandei au făcut mai multe demersuri pentru plata acestor daune și în mai 2013, Guvernul Ponta a luat notă de pierderea, de către AFDJ Galaţi, a procesului în Dosarul arbitral ICC nr.1431/AVH/FM/GZ, privind litigiul cu Consorţiul RWRC, referitor la contractul „Ranfluarea epavei Rostock din Canalul Sulina, curăţarea canalului navigabil şi refacerea apărării de maluri”.

În „nota” Guvernului Ponta se preciza că „în urma arbitrajului internaţional a fost emisă o decizie finală în disputa dintre AFDJ Galaţi şi consorţiul RWRC, conform căreia, la data de 30.04.2013, suma datorată de AFDJ Galaţi consorţiului RWRC era de 11.925.935,91 euro şi 471.540,30 dolari SUA”.

Multraship a deschis acțiune „exequator” la Tribunalul Galați și un recurs în anulare, dar a pierdut procesul la Curtea de Apel Ploiești

Întrucât plata celor 12,5 milioane de euro întârzia, Multraship BV a deschis acțiune la Tribunalul Galați, demarând procedura „exequator”, de recunoaștere a hotarârilor străine, procedură care deschidea calea executării silite a statului român.

Apărătorul AFDJ, avocatul Adrian Rațiu, a invocat excepția lipsei de reprezentativitate a apărătorilor și excepția lipsei de capacitate procesuală a consorțiului, bazându-și cererile pe faptul că la momentul derulării procesului erau indicii conform cărora Consorțiul  RWRC nu mai exista.

Sentința a fost nefavorabilă olandezilor și au urmat mai multe acțiuni în instanță ale Multraship BV, inclusiv o ultimă cale de atac, recursul în anulare. Procesele au fost judecate la Curtea de Apel Constanța și la Curtea de Apel Ploiești, care în 2016 a dat dreptate AFDJ, respingând acțiunea Multraship BV:

„Instanța: admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimată (AFDJ – n red). Respinge contestaţia, ca inadmisibilită. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică”, se spune în sentința nr 817/23.11.2016 a Curții de Apel Ploiești.

Pe „Portalul Instanțelor de Judecată” nu mai există nicio acțiune referitoare la litigiul dintre Multraship BV și AFDJ Galați în legătură cu ranfluarea epavei navei Rostock. Multraship România mai are alte litigii, la Constanța, în special cu Administrația Porturilor Maritime Constanța, dar fără vreo legătură cu vechiul litigiu.

„Lucrările suplimentare” au apărut din cauză RWRC a schimbat metoda din contract, cu „lanțuri tăietoare”

Consorțiul RWRC nu avea dreptul la încasarea unei sume de 12,5 milioane euro pentru lucrări suplimentare, în primul rând pentru că prin Memorandumul anexă la contractul joint venture dintre AFDJ și RWRC eventualele cheltuieli suplimentare erau plafonate la un milion de euro, iar în altă ordine de idei pentru că nu a respectat metoda de lucru convenită prin contract cu AFDJ.

Metoda prin care cei de la RWRC se oferiseră să scoată epava era aceea cu „lanțuri tăietoare”. Acestea sunt trecute pe sub corpul epavei de către scafandri, cu ajutorul lor este tăiată epava bucată cu bucată și e scoasă pe mal. Pentru că nu fuseseră aduse în țară „lanțurile tăietoare” s-a încercat tăierea epavei cu sudură oxiacetilenică. Au încercat să obțină aprobarea acestei metode, dar nu și-au dat acordul nici AFDJ, nici consultantul.

Însă RWRC a insistat să taie astfel epava. Metoda nu a dat rezultate, pentru că epava era plină de aluviuni solidificate, ca o masă de beton. În plus, din cauza gazelor formate într-un compartiment, s-a produs o explozie în care și-a pierdut viața un scafandru. După patru luni, cei de la RWRC și-au dat seama că metoda lor nu funcționează și au trecut la metoda din contract, cu „lanțuri tăietoare”.

Altă eroare de la Arbitrajul de la Zurich: Consorțiul RWRC nu mai exista, deci numai putea deschide acțiuni în instanță

Consorțiul RWRC era format din compania olandeză Multraship (Muller Maritime) BV, compania Titan Maritime din SUA și Deltacons Tulcea. Însă la momentul 2015, când litigiul a ajuns pe rolul Tribunalului Galați, conducerea unei dintre firmele din consorțiu, Deltacons Tulcea, nu știa nimic de acest litigiu.

Avocatul Adrian Rațiu a pledat că din investigațiile sale rezultă că RWRC nu mai există, litigiul fiind continuat doar de Multraship BV din Olanda și în aceste condiții acțiunea trebuia respinsă de Tribunalul Galați.

Consorțiul RWRC a fost constituit în baza legii din Marea Britanie. Din contractul de consorțiu depus la dosar rezulta că acest consorțiu a fost constituit cu unicul scop declarat ca cele trei firme să participe la licitația pentru acordarea contractului de lucrări pentru ranfluarea epavei „Rostock”-ului.

Potrivit lui Adrian Rațiu, în baza legii britanice, consorțiul nu are calitate de persoană juridică, fiind, prin raportare la legea românească, un fel de asociere în participațiune constituită ocazional, într-un anumit scop. Și cum scopul s-a încheiat în 2005, odată cu scoaterea epavei și încasare sumei din contract, de 5 milioane de euro, consorțiul nu mai exista din punct de vedere juridic.