e-Factura va deveni obligatorie în relația dintre firme și consumatori

Guvernul va adopta o Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul gestionării și implementării sistemului național privind factura electronică RO e-Factura și al aparatelor de marcat electronice fiscale, precum și pentru alte măsuri fiscale 

Se propune modificarea și completarea OUG nr. 120/2021 și a Legii nr. 296/2023, în vederea:

– extinderii utilizării sistemului naţional privind factura electronică RO e-Factura și în relația B2C, opțional în perioada 1 iulie 2024 – 31 decembrie 2024 și obligatoriu începând cu 1 ianuarie 2025, în sensul instituirii obligației persoanelor impozabile care emit facturi pe această relație de a le raporta în sistem. B2C este prescurtarea pentru „Business-to-Consumer”, care înseamnă relația comercială între o companie (business) și consumatorii individuali (consumers). Într-un model B2C, companiile vând produse sau servicii direct către clienții finali, adică către persoanele fizice care achiziționează bunuri sau servicii pentru uz personal. Exemple de afaceri B2C includ magazinele online, restaurantele, saloanele de frumusețe, serviciile de streaming video etc.

– abrogării prevederilor care reglementează Registrul RO e-Factura, având în vedere că operatorii economici – persoane impozabile stabilite în România vor avea obligația de a transmite facturile prin sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura, începând cu data de 1 iulie 2024, iar operatorii economici nestabiliți în România care au optat pentru utilizarea sistemului naţional privind factura electronică RO eFactura și au fost înscriși în Registrul RO e-Factura până la data de 1 iulie 2024, se preiau automat în “Registrul RO e-Factura opțional”;

– instituirii obligației de a transmite facturile prin/în sistemul naţional privind factura electronică RO eFactura în sarcina organelor de executare silită, inclusiv executorilor judecătorești și Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, atunci când emit facturi în numele și în contul furnizorilor – persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în situația în care furnizorul ar avea obligația de transmitere a facturilor prin sistem sau de raportare a acestora în sistem, și a organizării unui registru în care să figureze aceste organe de executare silită;

– exceptării de la obligația utilizării sistemului în cazul persoanelor impozabile care emit facturi pentru operațiuni care nu sunt în sfera de aplicare a TVA sau pentru sume care nu se includ în baza de impozitare a TVA, conform Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu există obligația emiterii unei facturi conform art. 319 din aceeași lege;

– exceptării de la obligația utilizării sistemului în cazul persoanelor prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. j) – n) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, – misiunile diplomatice și oficiile consulare, Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiții, Comisia Europeană sau alte organisme internaționale, forțele armate ale statelor membre NATO -, cu excepția situației în care acestea optează pentru utilizarea sistemului;

– exceptării temporare, până la 30 iunie 2025, în vederea adaptării treptate la sistem, a unor categorii de persoane, respectiv asociații și fundații, agricultori persoane fizice care aplică regimul special pentru agricultori, de la obligația utilizării sistemului naţional privind factura electronică RO e-Factura, cu posibilitatea de a opta pentru utilizarea sistemului, urmând ca de la 1 iulie 2025 să utilizeze obligatoriu sistemul; organizării unor registre în care să se înregistreze pe bază opțională, respectiv obligatorie, aceste persoane;

– introducerii posibilității, în cazul în care este obligatorie transmiterea facturii prin sistemul național RO eFactura, a beneficiarilor care nu primesc facturile prin sistem în termenul prevăzut la art. 10 alin. (7), pentru livrări de bunuri/prestări se servicii pentru care plata se face la momentul livrării/prestării, de a notifica organele fiscale competente;

– exceptarea de la obligația de a raporta facturile în sistem a operatorilor economici – persoane impozabile nestabilite, dar înregistrate în scopuri de TVA în România, care au optat pentru utilizarea sistemului național RO e-Factura; – identificarea exacte a faptei sancționate pentru nerespectarea termenului-limită de 5 zile calendaristice pentru transmiterea facturilor prin sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura.

2. Se extinde sfera informațiilor cuprinse în bonul fiscal, în sensul în care se reglementează înscrierea, la cerere, pe bonul fiscal, a codului de identificare fiscală, în acord cu prevederile art. 82 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în locul codului de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului așa cum este în prezent, informație necesară în contextul angajamentului asumat de Ministerul Finanțelor prin Planul Național de Redresare și Reziliență Componenta 8 – „Reforma fiscală și Reforma sistemului de pensii”, respectiv un număr de 5 reforme și 8 investiții, printre care reforma administrației fiscale și revizuirea cadrului fiscal.

De asemenea, se reglementează obligația tipăririi pe bonul fiscal a datei și orei emiterii bonului, a numărului de identificare al bonului fiscal, precum și seria fiscală a aparatului de marcat electronic fiscal și sub formă de cod QR, cu scopul de a facilita preluarea automată de date de către aplicații informatice, în vederea verificării de către contribuabili, inclusiv de pe dispozitive mobile, a realității emiterii, cu un aparat de marcat fiscalizat, a bonurilor fiscale primite de la operatorii economici, măsură care contribuie la combaterea evaziunii fiscale.

Totodată este avută în vedere reforma Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin digitalizare care vizează necesitatea asigurării sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice și urmărește creșterea conformării voluntare prin dezvoltarea serviciilor digitale, prin interacțiune minimă cu contribuabilii și simplificarea formularelor electronice. Astfel, o măsură menită să vină în sprijinul contribuabililor, este și aceea constând în precompletarea formularelor electronice cu informații disponibile în bazele de date ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Ținând seama de posibilitatea ca rubricile precompletate să conțină și referiri la cheltuielile deductibile, sau după caz, posibilitatea acordării deductibilității în cazul anumitor cheltuieli, este necesar ca în bazele de date gestionate la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală să se regăsească informații referitoare la bonurile fiscale care au înscrise codul de identificare fiscală al beneficiarului bonului fiscal.

Necesitatea inserării pe bonul fiscal a codului de identificare fiscală, care vizează o sferă mai largă de contribuabili decât cei înregistrați în scopuri de TVA, este dublată de faptul că precompletarea de către autoritatea fiscală a informațiilor privind cheltuielile deductibile este o măsură menită să vină în sprijinul contribuabililor care, potrivit legii, au obligația să completeze și să depună declarațiile fiscale.

Îmbunătățirea proceselor de administrare a impozitelor şi taxelor, prin digitalizarea administrației fiscale, ca parte a reformei fiscale asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență contribuie la reducerea evaziunii fiscale și colectarea unor venituri suplimentare la bugetul de stat și reclamă urgență în îndeplinire. Se instituie o dispoziție derogatorie de la art. 4 alin. (2^1) în sensul că, în situația în care, în urma testării la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti, se constată că, din punct de vedere tehnic, nu este posibilă tipărirea sub formă de cod QR a datei și orei emiterii bonului fiscal, a numărul de identificare al bonului fiscal, precum și seriei fiscale a aparatului de marcat electronic fiscal, utilizatorii acestor aparate de marcat electronice fiscale au obligația de a se conforma dispozițiilor legale în termen de maximum doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Totodată, se prevede că, în urma testării, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti eliberează, dacă este cazul, distribuitorilor autorizați un document din care rezultă că modelul testat nu îndeplinește condițiile tehnice pentru tipărirea pe bonul fiscal sub formă de cod QR a informațiilor prevăzute la art. 4 alin. (2^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare și emite avizul tehnic sau suplimentul de aviz tehnic, după caz, dacă modelul testat îndeplinește celelalte condiții prevăzute de lege.

În situația în care se constată la ICI București că modelul de aparat de marcat utilizat nu este capabil din punct de vedere tehnic să tipărească sub formă de cod QR informațiile prevăzute de lege, pentru a nu sancționa contribuabilii, care nu sunt în culpă, și mai mult, pentru ca aceștia să nu fie obligați să achiziționeze un nou model de aparat de marcat, se instituie un termen rezonabil de conformare.

3. Se propune modificarea dispozițiilor Ordonanţei Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul excluderii din sfera înlesnirilor la plată a obligaţiilor fiscale care reprezintă accize. Măsura vizează accizele prevăzute în titlul VIII din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. În fapt, un astfel de principiu este reglementat și în cazul acordării eșalonărilor la plată în formă clasică și simplificată, potrivit Codului de procedură fiscală.

De asemenea, se propune modificarea art. 11 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 6/2019, cu modificările și completările ulterioare, în sensul clarificarii faptului că, la modificarea înlesnirii la plată, în procedura de restructurare a obligațiilor bugetare, penalitățile prevăzute la art. 12 alin. (2) din acest act normativ se includ în înlesnire și nu se amână la plată în vederea scutirii. În plus, prin normele tranzitorii se reglementează că măsura de excludere din sfera înlesnirilor la plată, acordată în procedura de restructurare a obligațiilor bugetare, a obligaţiilor fiscale care reprezintă accize se aplică şi cererilor de modificare/menținere a înlesnirilor la plată depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Astfel, în situația în care debitorul nu solicită modificarea/menținerea înlesnirii la plată acesta beneficiază, în continuare de plata eșalonată a accizelor ce a fost acordată anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pe de altă parte, prin norma tranzitorie se menționează și faptul că nu se mai pot solicita modificări ale înlesnirilor la plată pentru obligațiile fiscale care reprezintă accize, respectiv pentru obligațiile curente.

În situația în care debitorul solicită modificarea înlesnirii la plată pentru alte obligații fiscale accizele care sunt deja incluse în graficul de înlesnire se mențin în grafic întrucât legea nu trebuie să afecteze acele raporturi juridice ce au fost realizate anterior intrării sale în vigoare, fiind un drept câștigat pentru debitor.

Dacă debitorul are în curs o înlesnire la plată și solicită menținerea înlesnirii la plată care a fost pierdută, accizele vor fi eliminate din graficul de plată deoarece această situație este similară cu ipoteza în care solicită o inlesnire nouă, cu precizarea că acestea urmează să fie achitate în termen de 90 de zile, conform dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 6/2019.