E România bântuită de profețiile lui Nicolae Filimon și Frans Timmermans prin sindromul Hybris și „Fereastra Overton”?

Scandalul uriaș din aceste zile generat de anularea alegerilor prezidențiale este alimentat și întreținut de declarațiile alarmiste, surprinzătoare și rupte de realitate ale unor lideri politici de la noi, ceea ce ne duce cu gândul că agenda lor este una care nu are nicio legătură cu România. De fapt, prin declarațiile bombastice și iresponsabile, politicienii români au demonstrat că trăiesc într-o lume numai a lor, fără să țină cont de ceea ce spunea și se întreba tot timpul regele Carol: „Dar, oare, Dăbulenii ce zic?”, adică ce zic poporul și talpa țării. Însă declarațiile pompieristice și aiuritoare ale liderilor politici aflați acum la butoanele politicii românești sunt greu de digerat de cei care nu sunt în tabăra lor. Dar, pentru cei din partid și grupul lor de interese, totul este ok. Practic, am ajuns la vorbele lui Abraham Lincoln: „Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere”, adică este ce zicea și Pitagora: „Vrei să cunoști un om? Învestește-l cu o mare putere”.

Numai că tot ceea ce se întâmplă de mulți ani în politica românească a fost radiografiat magistral, în anii trecuți, de fostul prim–vicepreședinte al Comisiei Europene Frans Timmermans. „Problema României este tipică pentru țările din Africa și Asia, care, deși sunt pline de resurse naturale, se zbat în sărăcie din cauza prostiei și hoției care colcăie în acele țări. Resursa umană ajunsă în fruntea țării e de o calitate atât de jalnică, încât reprezentanții ei, după ce că sunt hoți, sunt și atât de proști, încât își închipuie că pot păcăli pe toată lumea, deși ei nu sunt capabili să comunice nici măcar în limba maternă. Mai elegant de atât nu știu cum să o spun, dar o voi face: problema României e că unu din trei politicieni e la fel de corupt precum ceilalți doi!”, a spus Frans Timmermans.

Totodată, radiografia lui Timmermans lasă discret, dar clar, de înțeles, că România este guvernată prin intermediul mecanismului denumit „Fereastra Overton”, adică trecerea unei idei de la imposibil la legal în șase pași – imposibil, radical, acceptabil, rațional, popular și legal. Astfel, în ultimii 20 de ani am constatat că premierii sunt schimbați mai ceva decât cămășile, miniștrii, mai des decât ciorapii, iar omul de rând este manipulat și bombardat, pas cu pas, zi de zi, de mesajele fake news și alarmiste din mediul virtual, dar și din cel oficial. Drept urmare, politicianul român, ajuns peste noapte pe o funcție mare în stat, brusc are o schimbare semnificativă de personalitate, în sens negativ. Acest comportament este definit în literatura de specialitate ca Sindromul Hybris, adică persoane care, brusc, par a pierde contactul cu lumea în care trăiesc, își supraestimează competențele și capacitățile, nu ezită să facă abuz de putere, ignorând, cu bună știință, regulile, fără a fi interesați de „costuri” și consecințe. Realitatea în care trăim astăzi ne oferă nenumărate exemple despre ce se întâmplă cu mulți dintre cei care dobândesc funcții și putere, în general nu pe baza unor merite excepționale, ci ca urmare a unor împrejurări de care profită din plin.

De fapt, Sindromul Hybris, ca și fenomenul „Fereastra Overton”, este o realitate veche de când lumea, dar a fost teoretizat în epoca modernă de David Owen, medic și ministru al Muncii în Guvernul britanic condus de James Callaghan, în anii ’70. Într-un articol publicat într-o cunoscută revistă de neurologie, devenit ulterior un capitol important al cărții „Sickness and in Power”, publicată în 2008 și tradusă și în românește cu titlul „Bolnavi la putere”, medicul Owen examinează felul în care mulți dintre cei care dețin, fie și temporar, puterea manifestă Sindromul Hybris. Acest sindrom nu este o boală în sensul clasic al cuvântului, ci o alterare a comportamentului, a funcțiilor mentale, o tulburare de personalitate dobândită, care poate să schimbe persoane considerate a fi, înainte, „normale” și care are grave consecințe la nivel decizional și pentru societatea care are astfel de lideri. Mulți dintre cei care ajung în funcții importante, spune David Owen, care a analizat comportamentul unor renumiți lideri politici ai lumii din ultimii 100 de ani, par a fi intoxicați de un straniu „agent patogen” – puterea, care, paradoxal, îi fascinează și pe cei care o exercită, și pe cei care o suportă, și care conduce, în cazul primilor, la un fel de narcisism patologic. Se pare că – remarca autorul studiului – succesul îl face pe cel ales „să-și piardă uzul rațiunii”, să se considere invincibil, infailibil, invulnerabil, iar situația se deteriorează atunci când respectivul lider începe să submineze autoritatea instituțiilor autonome, pentru a exercita un control mai direct și mai extins. O astfel de atitudine distorsionată, arogantă conduce la demoralizarea celor din jur, adesea generând și stări conflictuale între cei apropiați. În limba greacă, „hybris”-ul denumește „lipsa de măsură”, un comportament sau un sentiment exacerbat, alimentat de excesul de putere și de aparentul succes, căruia i se opun echilibrul, moderația, cunoașterea de sine și a limitelor.

Actualii politicieni români, dar și înaintașii lor de după 1990 au demonstrat cu vârf și îndesat că, pe lângă faptul că sunt bântuiți de Sindromul Hybris, și-au însușit și unul dintre cele mai agresive concepte de influențare și manipulare care activează pe mapamond ce poartă numele de „Fereastra Overton”, după numele sociologului american Josef Overton. Acest concept ne arată cum o idee sau o problemă, imposibil de acceptat într-o societate normală, poate deveni lege dacă se urmează anumiți pași – șase la număr – într-un complex uriaș de manipulare. Și invers: de la lege la imposibil. Pe scurt, „Fereastra Overton” reprezintă un complex de oportunități pentru cei care vor ca, într-o societate, să transforme o idee sau problemă aparent de neacceptat într-o lege normală, cum ar fi cazul acceptării comunității LGBD! Josef Overton a demonstrat în 1990, când a formulat „Windows Theory”, că există tehnici de distrugere a oricărei societăți și a fundamentelor acesteia prin promovarea unor concepte absolut inacceptabile și chiar incompatibile cu existența normală a acelei societăți. Victime ale unor asemenea atacuri sofisticate sunt, în primul rând, societățile tradiționale, de multe ori privite ca înapoiate de către societățile mai avansate economic sau tehnologic. Ce a vrut să spună sociologul american când a formulat această teorie, botezată cu numele său după ce el a murit prematur în urma unei catastrofe aviatice? Că un astfel de mecanism este „Fereastra Overton” sau trecerea unei idei de la „imposibil“ la „legal“ în șase pași: imposibil, radical, acceptabil, rațional, popular și legal.

Așadar, se poate constata că în România Sindromul Hybris merge la braț cu „Fereastra Overton”, adică funcționează în ambele sensuri: de la imposibil la lege, dar și de la lege la imposibil, iar anularea alegerilor prezidențiale din 1 decembrie 2024 este cea mai clară dovadă a coabitării perfecte între cele două doctrine mai sus menționate. Practic, România a ajuns astăzi la vorbele lui Nicolae Filimon: ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebește de omul onest. El nu se pronunță definitiv pentru nicio doctrină politică, nu devine adept credincios al niciunui partid, nu pentru că are spiritul drept și nepărtinitor, ci pentru a putea exploata deodată toate doctrinele și partidele în folosul său. Astfel, profețiile lui Frans Timmermans și Nicolae Filimon fac astăzi ravagii în România prin intermediul sindromului Hybris și al „Ferestrei Overton”.