E sărbătoarea Rusaliilor! Să-l primim pe Sfântul Duh!

La cincizeci de zile de la Învierea Domnului, sărbătorim  Pogorârea Sfântului Duh, Rusaliile  sau Cinzecime, când Biserica se deschide către toate popoarele.

Cu Rusaliile, încheiem sărbătorile pascale prin coborârea Sfântului Duh. Mântuitorul a înviat, s-a înălțat la Cer, dar nu ne lăsă siguri, ci îl trimite pe Sfântul Duh pentru fiecare dintre noi și ne îndeamnă să-l primim.

Biserica prinde chip

În ”Faptele  Apostolilor” citim că, în ziua de  Cincizecimi, ”toți apostolii erau adunați la un loc și din cer, fără veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt  ce vine repede și a umplu toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi precum le dădea lor Duhul a grăi”.

Așa s-a format prima comunitate creștină: apostolii plini de Duh Sfânt capătă mai mult curaj de a mărturisi și răspândi credința în Cel Înviat  în graiul tuturor popoarelor și Biserica prinde chip.

De Rusalii se consfințește întemierea Bisericii creștine ca instituție divină și umană.

Moșii de vară

Sărbătoarea Rusaliilor este încărcată de tradiții. Denumirea de Rusalii pare că vine de la sărbătoarea trandafirilor de la romani, dedicată morților. Creștinii au preluat acest cult și consacră sâmbăta dinaintea Rusaliilor pomenirii morților. Este Sâmbăta morților sau Moșii de vară, cum este numită în popor. În această zi, se împart vase împodobite cu flori și cu un colac, dar și colivă.  Datul de pomană simbolizează generozitatea și dorința de a face bine celor aflați în nevoie, în amintirea celor dragi trecuți în neființă.

Se merge la Biserica la Sfânta Liturighie și apoi la cimitir, unde  la mormitele împodobite cu flori de tei, frunze de nuc și lumânări aprise se fac slujbe de pomenire.

Ielele. Dansul Călușarilor. Teiul. Udatul nevestelor

În credința populară, Rusaliile sunt asociate și cu spirite ale morților, numite iele sau zâne rele.  Se crede că, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare și au petrecut Paștele cu vii, unele spirite  refuză să se mai întoarcă unde le este locul și încep să bântuie. Este o superstiție bogată în sensuri potrivit căreia, aceste spirite rătăcesc în preajma izvoarelor și pot umbri mințile unor oameni cu cântece și dansuri. Acești oameni par bolnavi și că sunt în transă. Potrivit tradiției, remediul pentru revenirea în fire a acestor oameni este dansul Călușarilor.

În unele loalități din sudul țării, încă este credința că dansul Călușarilor îi scapă de iele pe cei vrăjiți de acestea și, totodată, este vindecător pentru mulți bonavi.

De Rusalii, florile de tei și frunzele de nuc sunt sfințite și puse la icoane cu credința că acestea feresc gospodăriile și culturile câmpului de grindină și sunt ca un scut în fața ielelor.

În Ardeal, de Rusalii, este obiceiul ”udatului nevestelor”. Femeile sunt stropite cu apă pentru a fi sănătoase, frumoase  și să aducă pe lume mulți prunci.