Eforturile de creare a unei bănci de gene în România: o istorie complicată

Costel Vânătoru, cercetător la Banca de Gene din Buzău, a oferit studenților de la Agronomie care au trecut pragul Băncii de Gene Buzău, o perspectivă detaliată asupra eforturilor istorice de a înființa o bancă de gene în România, subliniind dificultățile și provocările întâmpinate de-a lungul anilor.

Încercările din trecut

În anii ’80, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, România a început să recunoască importanța conservării resurselor genetice. Vânătoru a relatat că „Ceaușescu, până în anii ’80, și-a dat seama că astfel se poate ieși puțin din monopolul cercetării sovietice și a început să trimită echipe în Italia pentru a învăța cum este organizată cercetarea agricolă”.

Echipele de cercetători români

Echipe de cercetători români au fost trimise în Italia pentru a învăța și a aduce înapoi cunoștințe valoroase.

„Au fost create comisii mixte de cercetători care să meargă pentru o lună, trei luni, pentru a vedea cum este organizată cercetarea italiană, cu scopul de a implementa ce putem și noi în România”, a spus Vânătoru. Acești cercetători au descoperit că resursele genetice românești erau deja conservate în bănci de gene din alte țări.

Lobby-ul pentru crearea unei bănci de gene

Întorși în țară, cercetătorii au făcut lobby pentru crearea unei bănci de gene în România.

„Toți au fost fascinați de ideea că ne fură alții resursele și au apăsat în raportul lor că trebuie să facem și noi o bancă de gene”, a explicat Vânătoru. Cu toate acestea, procesul a fost îngreunat de luptele interne și de lipsa unei strategii clare.

Deși au existat eforturi semnificative în trecut pentru a crea o bancă de gene în România, aceste inițiative nu au reușit să se concretizeze pe deplin. Istoria complicată a acestor încercări subliniază importanța unei abordări coordonate și susținute pentru a proteja resursele genetice valoroase ale țării.