Elicopterul românesc de atac IAR 317 Airfox – un proiect îndrăzneț, aruncat la gunoi

La începutul anilor 1980, aeronautica românească a cunoscut o perioadă de mare avânt. Mai multe proiecte, de vârf pentru acele vremuri, au fost demarate. Între ele și cel al elicopterului de atac IAR 317 Airfox. Deși s-a concretizat prin realizarea unui prototip, prezentat inclusiv la Târgul Aeronautic de la Le Bourget, în 1985, proiectul a ajuns, în final, la gunoi.

Pe la începutul anilor ’80, Ministerul de Interne își dorea modificarea vechilor IAR 316 Alouette în elicoptere de transport, capabile să ducă până la șase pasageri. Inginerii de la Ghimbav s-au apucat de treabă, au fost făcute planuri și o machetă, pentru ca apoi, brusc, proiectul sa fie schimbat.

Ministerul Apărării, de data aceasta, a venit cu intenția de a transforma Alouette-ul în elicopter de atac, dezvăluie site-ul aviatiamagazin.ro.

O armă modernă dintr-un elicopter de transport

Noul elicopter trebuia să fie capabil să acționeze ca unul de atac, atât împotriva infanteriei, cât și a tancurilor. La acea vreme, la nivel mondial, exista un viu interes pentru acest nou tip de armă. Atât în Statele Unite, cât și în Europa, se desfășurau proiecte similare.

Cert este că, până în 1983, la IAR Ghimbav Brașov a fost creat prototipul elicopterului de atac românesc. Acesta păstrase motorul și coada de la Alouette. În schimb, partea din față fuseseră total schimbată, după modelul avioanelor. Cele două locuri ale echipajului fuseseră plasate în tandem, față de cele cote-a-cote ale modelului original.

Primul zbor, noaptea, în secret

„Primul zbor a avut loc pe 30 august 1983, după ora 22:00. Platforma de decolare/aterizare a fost luminată cu farurile unui tractor și ale mașinii de pompieri”, își amintește comandorul septuagenar Miron Rândetean, cel mai longeviv pilot de încercare, care a părăsit manşa la 70 de ani.

Timp de doi ani, în perioada 1984-1985, au fost făcute teste de zbor, acumulându-se spre o sută de ore de zbor.

În 1985, elicopterul a fost dus în zbor la Paris, fiind prezentat la Târgul Aeronautic Le Bourget, unde a fost primit cu interes. Era echipat inclusiv cu armament, două mitralere calibrul 7,62 mm și patru rachete antitanc.

Elicopterul zbura cu o viteză de croazieră de 90 km/h, putea atinge ținte aflate la peste 1,5 km și avea o rază de acțiune de 525 km.

După aceea, programul a continuat. Spre sfârșitul anilor ’80 au fost instruiți și tehnicieni pentru armamentul de pe Airfox. Apoi, brusc, în urma dispozițiilor venite de la vârful Comitetului Central, probabil direct de la Ceaușescu, proiectul a fost abandonat.

Armata Română nu are nici astăzi elicoptere de atac

„Ar fi avut un viitor foarte frumos acest elicopter, dacă ar fi fost susţinut. A trecut toate testele, inclusiv cele de vibraţii, şi mai urma doar remotorizarea elicopterului, deoarece era mult mai greu acum, cu armament pe el. Am fi avut un elicopter de atac propriu, despre care putem spune că s-ar fi apropiat foarte, foarte mult de calităţile elicopterelor de atac americane”, spune comandorul Miron Rândetean, care a avut privilegiul de a zbura cu Airfox.

Motivul pentru care s-a renunțat la fabricarea și introducerea în dotarea Armatei Române pare să fie lipsa capacității economiei românești de a susține proiectul. La vremea respectivă, când prioritatea era plata datoriilor externe, statul român n-a fost dispus să-și asume investițiile necesare unui asemenea proiect.

Poate un singur lucru ar mai fi de adăugat: Armata Română nu are nici astăzi în dotare elicoptere de atac. Asta, cu toate că aceste arme sunt considerate drept una dintre cele mai importante pentru operațiunile dintr-o anumită categorie, conform procedurilor NATO.