Episodul 9: rezumatul problemelor şi posibilitățile de destructurare a grupării care a captat AFER

Începem aici ultimul episod al seriei dedicate AFER publicate de ziarul Puterea. Încheierea se impune a fi conciliantă şi dătătoare de speranță. Niciodată nu este prea târziu pentru o remediere şi nimic nu este imposibil de realizat. Ester nevoie doar de voință și perseverență din partea MTI.

Gruparea din AFER știe foarte bine acest lucru şi de aceea a făcut tot posibilul ca prin conexiunile puternice pe care le are cu direcțiile de specialitate din MTI şi prin susținerea din partea cercurilor private, să evite apariția oricărei astfel de voințe. O reformă de profunzime a AFER reprezintă coșmarul grupării. Cum ar mai putea funcționa combinațiile, cumetriile şi afacerile personale ale membrilor marilor familii?

EPISOADELE ANTERIOARE PE SCURT

AFER, o instituie înființată în 1998 aflată în subordinea MTI, a ajuns în câțiva ani prizoniera unei grupări formate din persoane reprezentând diverse interese ilicite. Aceste persoane care fac parte din conducerea instituției formează o structură de familii şi cumetrii foarte bine închegată. Ea numără cel puțin 20 de membrii, dintre care 11 sunt cei mai importanți. Despre cei 11 s-a vorbit în detaliu în episoadele 3, 4, 5, 6 şi 7. (Episodul 1, Episodul 2, Episodul 3, Episodul 4, Episodul 5, Episodul 6, Episodul 7, Episodul 8)

Unii dintre aceștia au început să fie retrași sau se retrag. Gruparea s-a format şi şi-a început activitatea în jurul anului 2015, G.D. directorul general de la acea vreme fiind întemeietorul ei. Efectele au început să se simtă imediat, iar în prezent întreg domeniul feroviar din România este afectat. Raportat la media UE, siguranţa feroviară din România se află la un nivel foarte scăzut din perspectiva indicatorilor comuni de siguranţă. Cauzele sunt complexe, însă ele duc în mare parte la activitatea respectivei grupări. Soluțiile sunt simple, însă aplicarea lor presupune destructurarea caracatiței care susține gruparea. Nu este ușor, deoarece această caracatiță întră adânc în MTI, pornind de la cercurile de interes private din domeniul feroviar.

O mare parte a actorilor din domeniu s-au complăcut cu existenţa grupării, deoarece tuturor le convine să dispună în AFER şi în MTI de persoane pe care să le poate controla prin diferite mijloace şi care să le îndeplinească ordinele. În acest fel, actorii pot eluda legea. Astfel, profiturile cresc şi toată lumea este fericită. Ce mai contează că pe căile ferate face fiecare ce vrea?

Timp de câțiva ani, organismele independente din cadrul AFER s-au canibalizat între ele. Cei mai de seamă membrii ai grupării sunt din ASFR. Pentru un timp ONFR a fost perceput de grupare ca fiind inamicul ASFR. Din fericire, distrugerea ONFR nu a reuşit. A venit Pachetul IV Feroviar, căzând ca o stancă peste ASFR, acesta devenind mai mult o interfață între ERA şi sistemul feroviar din România. Gruparea s-a adaptat, reușind să pervertească trecerea la Pachetul IV Feroviar în sensul exclusiv al intereselor pe care le reprezintă membrii ei.

Au venit apoi Comisia Europeană şi ERA care au spus că nu a fost bine cum s-a procedat între 2017 şi 2020. Imediat a început aruncatul pisicii de la ASFR la MTI şi invers. Cică nimeni nu este vinovat, pentru că așa funcționează UE. Supravegherea, una din principalele atribuţii ale ASFR a fost afectată intenționat chiar de membrii grupării. Nu a contat. Şi ce dacă numărul de accidente şi incidente feroviare se situează pe un trend ascendent?

Statul este de vină, nu actorii care nu mai respectă un cadru legislativ şi așa pervertit. Omul greu al grupării, tătucul grupării este M.M.C. directorul general adjunct al AFER. Își poate permite orice. Aducem câteva exemple. Telemuncă oricând şi oricât, atunci când altora nu li se permite. Mașină de serviciu la discreție, chiar dacă se află în concediu. Din păcate pentru M.M.C., apar şi accidentele.

Evadări trupești cu frumusețile patriei din AFER şi din afara AFER. M.M.K.A şi G.B. știu cel mai bine cum şi în ce mod se petrec lucrurile. La fel știu şi camerele de la E. Hotels de exemplu. G.B. din evadările lui M.M.C nu este acea G.B. din AFER, adică mama tuturor banilor instituției. M.M.C preferă tinerețea. El este cel care învârte tot în AFER, fiind secondat de nașul său G.M. directorul ASFR. Ambii joacă la categoria grea, beneficiind de susțineri din mai multe direcții. Miniștrii sau partidele cu mandate la MTI nici un contează.

Afacerile lui G.M. merg de minune fiind impulsionate de avantajele poziției de director ASFR. Cum altfel poți controla mai bine operatorii feroviari pentru a avantaja propriul operator? Măsurile de protecție nu lipsesc. Pentru a evita asocierile directe între afaceri şi nume, sunt utilizați intermediarii sau offshor-urile. Putem ajunge astfel până la state situate în Mediterana. Se poartă şi la alții. Numărul trei în grupare este mămica ASFR. Adică M.C., fiind foarte apropiată de M.M.C. Unii operatori privați își găsesc toată nădejdea prin ceea ce face M.C.

A patra persoană în circuitul de forţă al grupării este G.B., directorul economic al AFER. Este cea care printre altele îmblânzește atât Corpul de Control al Ministrului, cât şi pe cei de la Curtea de Conturi care vin uneori pentru a controla AFER. De aceea, întotdeauna totul iese bine în controale. Ceilalți membrii ai grupării sunt un fel de sateliți ai celor patru enumerați mai sus. Unii au părăsit deja orbita.

Dușmanii declarați ai grupării sunt angajații AFER care nu îi deservesc interesele. În primăvara lui 2021 a fost impusă reforma AFER. Gruparea a reuşit să o amâne cu peste șase luni de zile, până când au încercat să impună la MTI o reformă care nu era decât o consolidare a puterii membrilor grupării. Erau ponturile lui M.M.C., G.M. şi S.N. directorul ONFR. Eșec! Supărare mare. Probabil vor reîncerca.

VARIANTA UNEI REFORME DURE A AFER

Într-adevăr, este nevoie de o reformă a AFER. doar că o astfel de acțiune nu trebuie să fie inițiata de către membrii grupării. Ar putea fi urmate două căi. Una soft şi cealaltă hard. Varianta soft de salvare a situației AFER a fost redată recent în Episodul 8, putând fi aplicată ușor fără un efort semnificativ la nivel de MTI. Prezentăm în cele ce urmează varianta hard. Ea ar presupune:

• Desființarea efectivă a AFER ca structură integrată și împărțirea sa în entități complet independente şi bine fundamentate din punct de vedere legislativ. Acest demers necesită în principal modificarea sau înlocuirea HG nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea AFER, a OG nr. 95/1998 privind înființarea unor instituții publice în subordinea MLPTL, a OUG nr. 73/2019 privind siguranţa feroviară (deja contestată de Comisia Europeană), a HG nr. 108/2020 privind interoperabilitatea sistemului feroviar, a HG nr. 361/2018 privind aprobarea procedurilor pentru acordarea licențelor în domeniul transportului feroviar şi a OMT nr. 683/2017 privind aprobarea tarifelor pentru prestațiile de activităţi specifice efectuate de AFER. Ulterior, va fi necesară revizuirea întregului cadru legislativ corelat cu cele șase acte normative enumerate anterior;
• Simplificarea structurii organizatorice a celor trei entități distincte rezultate, în special prin eliminarea posturilor de șefi de departament;
• Desființarea structurilor din centralul AFER şi redistribuirea personalului aferent, a atribuțiilor şi a activelor către cele trei entități distincte rezultate.

Acest demers va impune transformarea celor trei organisme independente din cadrul AFER în entități distincte sub formă de autorități în subordinea MTI, respectiv:

• ASFR în Autoritatea Naţională de Siguranţă Feroviară (ANSF);
• ONFR în Autoritatea Naţională Notificată Feroviară Română – ANNFR, care ar încorpora Centrul de Testări Feroviare Făurei şi Serviciul Transport Urban pe Șine, părți care în prezent se găsesc în structura centrală a AFER, fiind deficitar gestionate din punct de vedere managerial;
• OLFR în Autoritatea de Licențe Feroviare Română – ALFR;
  Doare în acest fel s-ar produce destructurarea grupării care a acaparat AFER.

Evidențiem câteva avantaje pe care le presupune varianta hard de reformă a AFER:

• Asigurarea de facto nu doar de jure a independenței decizionale pe principalele procese;
• Simplificarea lanțurilor decizionale în cadrul celor patru entități distincte rezultate;
• Îndepărtarea din posturile cheie a membrilor grupării şi destructurarea acestei grupări;

Pentru a da dovadă de obiectivitate, enumerăm riscurile sau posibilele dezavantaje ale acestei variante de reformă:

• Creșterea ponderii din totalul personalului a funcțiilor suport (tehnic, administrativ, economic, resurse umane, juridic etc.), care se vor ocupa de fiecare din cele trei entități independente, element care poate conduce la diluarea calității și eficienței acestor activități;
• Reducerea competenței per ansamblu a părții de specialitate, prin faptul că nu ar mai exista de exemplu suportul specialiștilor de la ONFR în probe și încercări de laborator sau pe Inelul Făurei, omologări, înmatriculări, inspecție tehnică, etc. Efectul cel mai puternic se va simți asupra ANSF rezultat din ASFR, unde lipsa suportului și a colaborării cu specialiștii ar putea produce grave slăbiciuni. Un exemplu în acest sens este scoaterea OIFR din AFER ca AGIFER, acțiune care, coroborată cu forma de finanțare adoptată prin contracte cu actorii ale căror accidente sunt de fapt investigate, au condus la efecte negative prin scăderea calității rapoartelor de investigare întocmite. Astfel, acestea par a fi executate la comandă, uneori spre avantajul celor care oferă mai mult prin însăși procesul de finanțare, efect care este tot mai probabil să mute rapoartele în instanță pin contestări;
• scăderea forței tehnice și coercitive a celor trei entități distincte;
• Posibila acaparare de către grupare a noilor entității, fapt care ar însemna un eșec total al întregului demers, problemele fiind amplificate. De aceea, fără cooperarea cu şi între instituțiile de forță din România (MAI, MJ, SRI, DNA şi DIICOT), fără o analiză și o strategie clar elaborată și aplicată a acestora, gruparea nu va putea fi destructurată.
• Posibila desființare în viitor a organismelor/autorităților independente din România, inclusiv a AGIFER, pe baza analizei statistice care va dovedi grava lor slăbiciune, soluția fiind ca ERA să transfere unele atribuţii şi responsabilităţi către organisme sau autorități omoloage ale altor state membre UE. Unele decizii bune pe termen scurt pot deveni catastrofale pe termen lung.

ŞI NE IZBĂVEȘTE DE GRUPARE…