Esența gândirii lui Putin: lista țărilor care trebuie să dispară

Vladimir Putin, liderul Rusiei, a fost și este o figură polarizantă pe scena mondială, frecvent în centrul discuțiilor despre politica sa internă și externă. Recent, guvernul rus a publicat o listă a țărilor acuzate că „impun politici neoliberale distructive”, marcând astfel o continuare a retoricii sale anti-liberale. Această mișcare, într-o mare măsură, reflectă filosofia politică a lui Putin și abordările sale controversate față de guvernarea Rusiei.

Cine e pe listă

Pe lista publicată de guvernul rus sunt incluse aproape toate țările membre ale Uniunii Europene, cu excepția Ungariei și Slovaciei. Lista mai include și Statele Unite, Marea Britanie, Japonia și Ucraina, precum și Taiwanul, a cărui independență nu este recunoscută oficial de Federația Rusă. Această listă face parte dintr-un efort mai larg al Rusiei de a identifica națiunile pe care le consideră ca impunând politici neoliberale ce contravin valorilor tradiționale rusești.

Anti-liberalismul ca piatră de temelie

La baza retoricii lui Putin stă respingerea valorilor liberale occidentale, pe care le consideră incompatibile cu valorile tradiționale rusești. Această respingere nu este doar o simplă preferință ideologică, ci și un instrument strategic utilizat pentru a consolida puterea internă. Prin promovarea naționalismului și a valorilor conservatoare, Putin își legitimează regimul și își consolidează baza de suport, prezentând Occidentul ca un „altul”, ostil, responsabil pentru problemele Rusiei.

Democrația ignorată în favoarea controlului autoritar

Refuzul de a utiliza democrația pentru a adresa problemele Rusiei poate fi văzut ca o extensie a viziunii sale asupra statului și societății. Putin percepe democrația liberală nu ca pe o soluție, ci ca pe o amenințare la adresa stabilității și controlului său. Astfel, el preferă un sistem centralizat, unde deciziile sunt luate de vârful ierarhiei, evitând imprevizibilitatea și dezordinea pe care o asociază cu democrațiile liberale.

Paseismul istoric și menținerea status-quo-ului

Putin folosește adesea retorica paseistă, evocând imagini ale măreției istorice a Rusiei pentru a inspira mândrie națională și pentru a justifica acțiunile sale, cum ar fi intervențiile militare. Această utilizare selectivă a istoriei servește la consolidarea unei identități naționale coezive și la distragerea atenției de la problemele actuale, cum ar fi înapoierea economică și corupția.

Invaziile ca soluții la problemele economice

Putin a recurs la tactici militare și la agresiune ca mijloace de a îmbunătăți statutul internațional al Rusiei și, implicit, economia internă. Prin proiecția puterii în străinătate, cum ar fi invazia Ucrainei, el caută să consolideze sentimentul de unitate națională și să stimuleze industria de apărare, în speranța că va revigora economia stagnantă.

Viziunea externă ca soluție

Concepția lui Putin despre soluțiile externe la problemele interne reflectă o tendință de a vedea Rusia ca fiind într-un conflict continuu cu forțe externe ostile. Acesta vede influența externă, fie reală, fie percepută, ca o justificare pentru consolidarea puterii sale și pentru politica externă agresivă.

Cel mai periculos derbedeu al Planetei

Gândirea lui Putin este profund înrădăcinată într-o viziune a lumii care favorizează autoritarismul, utilizează naționalismul ca pe un liant social, și vede conflictul, mai degrabă decât cooperarea, ca pe calea către securitate și prosperitate. Această abordare a influențat profund direcția în care Rusia s-a mișcat sub conducerea sa, cu consecințe semnificative atât pentru poporul rus, cât și pentru comunitatea internațională.

De ce va pierde Putin războiul cu Occidentul?

Unul dintre motivele semnificative pentru care Vladimir Putin va pierde confruntarea cu Occidentul este diferența de capacitate economică. Economia Rusiei, dependentă în mare măsură de exporturile de energie, este relativ mică comparativ cu economiile combinate ale țărilor occidentale, în special ale celor din Uniunea Europeană și Statele Unite. Aceasta limitare afectează capacitatea Rusiei de a susține un conflict prelungit din punct de vedere financiar și logistic.

Sancțiunile… atât cât sunt respectate

De asemenea, sancțiunile internaționale au izolat Rusia economic și diplomatic de multe dintre cele mai mari economii ale lumii. Aceste sancțiuni restrâng accesul Rusiei la piețele financiare internaționale, tehnologie importantă și anumite importuri critice, ceea ce poate afecta grav economia și inovația în țară.

Axa Răului

Un alt factor este eroziunea relațiilor internaționale. Politica externă agresivă a Rusiei sub Putin a dus la deteriorarea relațiilor cu multe țări care anterior erau partenere sau neutre. Aceasta poate limita capacitatea Rusiei de a forma alianțe strategice sau de a obține sprijin internațional în caz de conflict deschis cu Occidentul.

”Entuziasmul” intern față de o politică dictatorială și profund agresivă

Pe plan intern, susținerea continuă a războiului și a politicilor anti-occidentale poate duce la nemulțumirea cetățenilor, mai ales dacă sancțiunile afectează nivelul de trai al populației. Un sprijin public scăzut ar putea submina eforturile de război și stabilitatea internă a regimului lui Putin.

Prima și cea mai importantă cauză este…

… concepția despre lume și viață a acestui fost golănaș recrutat de KGB. Gândirea sa de esență medievală. Imbecilitatea refuzului permanent de a admite soluția naturală a dezvoltării pe cale democratică. Ura profundă față de tot ceea ce i se opune. Și, nu în ultimul rând, goliciunea sufletească totală a acestui criminal cu sânge rece.

În concluzie…

… combinația de izolare internațională, vulnerabilități economice, lipsa de aliați strategici și potențiala nemulțumire internă ar putea contribui la dificultățile Rusiei în a câștiga un conflict prelungit cu Occidentul. Aceste elemente, împreună cu capacitatea militară și tehnologică superioară a Occidentului, prezintă provocări majore pentru Rusia în orice confruntare de amploare.

Atenție, totuși. Suntem pe listă!