Este vreun indicator macro care să arate optimist în România?

Producția industrială scade, ca și producția de energie, PIB-ul încetinește, inflația, datoria publică, deficitul bugetar și deficitul de cont curent cresc. Ne bazăm doar pe salarii și pe stabilitatea cursului de schimb, dar până când?

Ultimele vești proaste de pe frontul macroeconomic vin din zona producției industriale și a producției de energie.

Astfel, producția industrială a fost mai mică cu 1,8%, ca serie brută, în primele zece luni ale anului, în funcție de perioada similară din 2023, și cu 1,6%, ca serie ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate, arată datele Institutului Național de Statistică.

Cum arată situațiunea în zona de energie? Cresc cu mare viteză importurile, în vreme ce producția internă s-a prăbușit.

16:17, 10.12.2024 • ECONOMIE

Cum ne-a crescut puterea de cumpărare pe datorie în ultimii 10 ani

14:02, 08.10.2024 • ECONOMIE

Adio protecție anti-poprire prin Revolut

Producția din termocentrale a fost de 14.064 milioane kWh, în scădere cu 1,2% în primele zece luni ale anului. Producția din hidrocentrale a fost de 12.533 milioane kWh, în scădere cu 21,3%, iar cea din centralele nuclearo-electrice a fost de 8.906 milioane kWh, în scădere cu 4,3%. Producția din centralele electrice eoliene a fost de 5.067 milioane kWh, în scădere cu 1.127 milioane kWh, iar energia solară produsă în instalații fotovoltaice în această perioadă a fost de 3.177 milioane kWh, în creștere cu 1.128 milioane kWh.

Cu alte cuvinte, scăderile pe eolian au fost compensate de creșterile din zona energiei solare, iar găurile de producție din termocentrale, hidro și nuclear au fost compensate doar de importuri. Importul de energie electrică al României a crescut cu 59%, în primele zece luni, la 10.824 milioane kWh, așa cum arată INS. Aci probabil au intrat și livrările către Moldova și Ucraina și ar fi interesant de aflat în ce măsură se și achită aceste exporturi.

Inflația a început din nou să crească

Rata inflației a urcat în noiembrie la 5,1%, de la 4,6% în octombrie, în condițiile în care mărfurile alimentare s-au scumpit cu 5,1%, cele nealimentare cu 5,15%, iar serviciile cu 7,5%, potrivit INS. În septembrie inflația fusese de 4,6%, astfel încât putem vorbi deja de un trend.

Pe fondul revenirii inflației și al creșterii deficitului bugetar, statul a început să se împrumute din ce în ce mai scump, atât pe piața internă de la populație (dobânzile oferite prin programele Fidelis și Tezaur sunt mai mari în decembrie decât în octombrie) și bănci, cât și din piețele externe.

În paranteză fie spus, pe data de 24 octombrie statul își cheltuise deja toate resursele generate din taxe și impozite (cel mai devreme dintre statele UE), iar de atunci funcționăm exclusiv pe datorie, potrivit calculelor think tank-ului austriac Agenda Austria, care urmărește raportul dintre veniturile statelor și împrumuturile lor în bugete publice.

Deficitul bugetar al României pentru primele 11 luni ale anului 2024 a atins pragul de 7,1% din PIB, ceea ce înseamnă aproximativ 125 de miliarde de lei. Recordul în pandemie (2020) a fost de 9,6% din PIB, un prag pe care riscăm să îl depășim, având în vedere că pe final de an cresc în mod tradițional și cheltuielile administrației.

Creșterea economică s-a gripat

Institutul Național de Statistică a revizuit în jos creșterea economică din trimestrul III al acestui an, la -0,1%, față de trimestrul anterior, după ce anunțase anterior stagnare. În primele nouă luni ale anului, PIB-ul a crescut cu doar 0,8% față de intervalul similar din 2023, atât pe seria brută, cât și pe cea ajustată sezonier.

Cu alte cuvinte, avem primul trimestru de scădere a economiei și dacă îl bifăm și pe al doilea putem considera că am intrat în recesiune. Avansul PIB în primele 9 luni a ajuns la un anemic 0,8%, ceea ce reprezintă o mare problemă, în contextul unui program mai dur de ajustare a cheltuielilor guvernamentale din 2025.

Datoria publică explodează

La nivelul lunii septembrie, Ministerul de Finanțe avansa două cifre în dreptul datoriei publice, cu și fără garanții de stat. Era vorba de 1.011 miliarde de lei (202 miliarde de euro) sau 59% din PIB cu datoriile administrației publice și garanțiile de stat acordate prin diferite programe (IMM Invest, Noua Casă etc.) sau 860 de miliarde de lei (172 de miliarde de euro), sau 51,4% din PIB fără garanții de stat și datorii ale administrației publice.

Dacă unii s-ar gândi la state europene precum Italia, unde datoria publică a depășit 100% din PIB (134%, mai exact), stăm încă bine, dar nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Ca stat din Zona Euro, Italia se refinanțează la dobânzi cu mult mai mici decât România, iar în cazul nostru dinamica este nesustenabilă.

În urmă cu 10 ani, datoria publică cu garanții de stat cu tot era de sub 300 de miliarde de lei, iar acum a sărit de 1.000 de miliarde de lei. În ritmul ăsta, în următorii 10 ani depășim și Italia!

Merge ceva bine în România?

Da, salariile și cursul de schimb. Dacă în octombrie 2023 salariul mediu net era de 4.692 lei, în octombrie 2024 urcase la 5.268, un avans de peste 12%. Iar cursul leului în raport cu euro a fost personificarea stabilității în ultimii ani. Știrea săptămânii era că România a depășit Grecia și Ungaria și se afla la egalitate cu Polonia, dacă ne raportăm la PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare.

Modelul economic gândit de autorități în ultimii ani a fost să forțeze creșterea puterii de cumpărare prin creșterea salariilor și stabilitatea cursului de schimb. Românii s-au repezit să cumpere din import și să își cheltuie banii în vacanțe, dar cât timp va mai ține această schemă?

Indicatorii macro au deraiat, creșterea fiscalității și concedierile din sectorul bugetar pentru a echilibra încasările și cheltuielile statului din 2025 vor fragiliza apetitul de consum, ce va face pași înapoi. Similar, o depreciere a leului pentru a impulsiona exporturile se va reflecta în consumul axat pe importuri.

Dacă veniturile populației vor scădea, la fel va face și cererea din economie, iar cum economia României se bazează pe consum, asta ar însemna și o scădere a veniturilor statului din taxele aferente consumului (TVA, accize). Cu alte cuvinte, ajustarea cheltuielilor ar putea genera destul de repede o ajustare a veniturilor, deci intrăm pe un drum mort, cu economia intrată deja în gard și cu puține pârghii reale pentru a mai corecta ceva.