Europa riscă să finanțeze reconstrucția imperiului rus cu banii cuveniți victimei. Are putere, dar îi lipsește curajul.

În timp ce liderii lumii își joacă propriile partide de șah geopolitic, Uniunea Europeană stă pe o comoară de 183 de miliarde de euro — rezervele înghețate ale Rusiei. Acești bani ar putea reconstrui Ucraina, dar indecizia Bruxelles-ului riscă să-i trimită înapoi la Kremlin, finanțând astfel mașina de război a lui Putin. Este momentul ca Europa să-și folosească puterea economică și să transforme aceste active în reparații pentru victimele agresiunii rusești. Orice altă cale ar fi o trădare a valorilor pe care le proclamăm.

Rezervele blocate ale Rusiei pot fi arma economică supremă a Europei. Sau marea sa rușine istorică.

Se întâmplă ceva halucinant în Europa, iar dacă nu vom ridica tonul acum, vom asista tăcuți la una dintre cele mai spectaculoase sinucideri morale și strategice ale Uniunii Europene. În timp ce Vladimir Putin și Donald Trump „negociază” de capul lor viitorul Ucrainei, peste capul Ucrainei și al Europei, Bruxelles-ul stă înțepenit în propriile comitete, birocratizat până la eșec, incapabil să facă ceea ce este logic, etic și eficient: să transforme banii înghețați ai Rusiei în reparații pentru Ucraina.

E simplu. Putin are, sau mai bine zis avea, 300 de miliarde de dolari parcați în Vest, în active valutare ale Băncii Centrale a Rusiei. Mai bine de două treimi dintre acești bani sunt înghețați de UE, iar 183 de miliarde de euro zac în Euroclear, un depozitar belgian care a devenit, vrând-nevrând, seiful unui război. Cu acești bani s-ar putea reconstrui orașe ucrainene, spitale, școli, drumuri și, mai ales, s-ar putea echilibra balanța strategică în negocierile de pace care se apropie.

Dar ce face Europa? Se uită în gol. Amână. Vorbește despre „analiză juridică suplimentară” ca un student care cere prelungire la licență în loc să o scrie. Oficialii se scarpină în cap și spun că nu se poate „încă”. Că mai trebuie „evaluat contextul”. Că există „riscuri reputaționale”. Dar câtă reputație îți rămâne dacă lași Rusia să plece cu sacii de bani înapoi, ca după un jaf bine reușit?

Europa are putere. Dar îi lipsește curajul.

Uniunea Europeană este singura superputere economică reală în această ecuație. SUA au armata, dar Europa deține banii lui Putin. Și nu vorbim despre mărunțiș: acești 183 de miliarde reprezintă echivalentul întregului ajutor occidental oferit Ucrainei până acum. E arma economică supremă. Dar în loc s-o folosească, Europa o ține în dulap, sub cheie, cu eticheta „fragil juridic”. Ce să mai, ne trebuie act notarial și binecuvântarea Duhului Sfânt să fim morali.

Să fim clari: nu există o a treia opțiune. Ori banii sunt dați Ucrainei, ca reparație pentru un război de agresiune și distrugere, ori sunt returnați Rusiei, care îi va folosi pentru a-și reconstrui complexul militar-industrial, pentru a-și alimenta propaganda, pentru a cumpăra drone și influență în Africa, Asia, Balcani și, evident, în Europa însăși. Restul e poezie.

Mai mult decât bani: un test moral pentru continentul european

Dacă rezervele ajung înapoi la Moscova, mesajul transmis lumii este devastator: că poți invada o țară, distruge infrastructura civilă, deporta copii, viola tratate și principii internaționale, iar trei ani mai târziu, poți recupera și banii. Că Vestul e molâu, că UE e slabă, că tot ce spune despre „ordinea internațională bazată pe reguli” e doar storytelling pentru consum intern.

În plus, e un precedent periculos. Dacă la finalul acestui război, Rusia nu plătește nimic pentru distrugerea Ucrainei, de ce ar crede vreun alt agresor — China, Iran, poate chiar o Rusie viitoare reîncălzită de un Trump 2.0 — că va fi tras la răspundere?

Trump, Ungaria și jocul cu timpul

Tic-tac. În iulie, sancțiunile UE asupra acestor active trebuie reînnoite. Orice stat membru poate bloca prelungirea, pentru că deciziile trebuie luate în unanimitate. Ungaria, prietena oficială a Kremlinului, abia așteaptă să joace iar rolul de „Gică contra” pentru un nou pachet de concesii. Iar dacă Trump, revenit la Casa Albă, declară sancțiunile un „obstacol pentru pace” — ceea ce deja a început să sugereze — orice aparență de consens în UE se va nărui.

În acel moment, Euroclear va fi obligată legal să returneze banii. Și Moscova va zâmbi. Ca după o victorie de etapă. Fără rachete, fără tancuri, doar cu birocrația occidentală de partea ei.

Argumentele contra? Fum și oglinzi.

Legal? Există soluții. Foarte detaliate. Chiar și Parlamentul European le-a luat în discuție. Poate fi creată o instituție bancară separată care să gestioneze aceste active în folosul Ucrainei. Sau un fond fiduciar internațional. Avem precedentul Irakului, avem instrumentele financiare, avem know-how-ul. Tot ce lipsește e voința.

Consecințe financiare? Ridicole. Cineva se teme că băncile centrale din alte state își vor retrage banii din Europa. Dar unde să-i ducă? În yuan? În franc congolez? Euro nu depinde de capitalul străin. Iar BCE are deja mecanisme pentru a contracara eventuale turbulențe. Dacă nu le folosește acum, atunci când?

Ucraina nu poate absorbi banii? Nicio problemă. Nu trebuie să-i dăm toți deodată. Se pot distribui etapizat, printr-un fond administrat împreună cu aliații. Dar să nu dăm nimic, să fim doar spectatori, înseamnă complicitate.

Europa trebuie să aleagă: partenerul victimei sau al agresorului?

Suntem într-un punct de inflexiune istoric. Nu doar pentru Ucraina. Ci pentru ideea de Europă însăși. Fără o decizie clară, fără un gest de forță, UE riscă să devină un actor decorativ într-un joc de putere global. Un continent care are totul în mână și nu face nimic. Un paznic care are cheia seifului, dar se teme să o folosească pentru că… poate vine un audit.

Dacă Europa va returna banii Rusiei, va trebui să știe un lucru: nu doar că va slăbi Ucraina, dar se va decredibiliza pe sine. Pentru o generație întreagă. Va deveni continentul care a avut șansa de a face dreptate — și a zis pas.