EUROVISION 2024: O finală cu cântec!

Elveția a câștigat cea de-a 68-a ediție a concursului muzical Eurovision, încheind astfel o competiție tensionată și, uneori, tumultoasă, umbrită de o dispută legată de includerea Israelului în concurs și de descalificarea concurentului olandez, cu doar câteva ore înainte de începerea finalei mari.

Cântărețul elvețian Nemo, care se identifică ca non-binar, a câștigat competiția cu piesa „The Code”, învingând concurenții favoriți, Croația și Israel, printr-o interpretare entuziastă.

Interpretarea gen operă, propulsată de drum’n’bass, a fost câștigătoarea categoriei jurizate, care contribuie la jumătate din scorul total.

La puțin timp după ce a primit trofeul, Nemo l-a și spart, în momentul în care l-a așezat pe scenă.

Nemo se caracterizează ca fiind o persoană non-binară, un termen care descrie o identitate de gen în afara categoriilor binare de “feminin” și “masculin”. Persoanele non-binare pot experimenta o identitate de gen care este parțial masculină și parțial feminină sau nu se pot recunoaște în niciuna dintre ele.

Performanțele muzicale riscaseră să devină un subiect secundar la cel mai mare eveniment de muzică live din lume, după ce concurentul olandez Joost Klein a fost descalificat din finala mare, din cauza unui incident cu o membră a echipei de producție.

Radiodifuzorul olandez care l-a trimis pe Klein în competiție a declarat că a fost „șocat” de decizia „disproporționată”, refuzând să acorde punctele juriului său la sfârșitul spectacolului.

Suspendarea a intensificat o atmosferă deja încărcată politic, deoarece Klein păruse să-și exprime dezacordul cu prezența Israelului la o conferință de presă, susținând vocal un jurnalist care o întrebase pe concurenta Israelului, Eden Golan, dacă credea că prezența ei ar putea pune în pericol ceilalți artiști și fanii prezenți.

Israelul fusese autorizat să concureze de Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU) în martie, după ce a modificat unele dintre versuri la balada sa puternică „Hurricane”, o piesă despre experiența traumatică a masacrului din 7 octombrie al Hamasului, inițial intitulată „October Rain”.

Întrebarea dacă Israelul ar trebui să fie sau nu autorizat să concureze în timp ce este angajat într-un conflict militar în Gaza a continuat să domine pregătirea pentru extravaganța kitsch de cinci zile din orașul suedez Malmö, cu activiști pro-Palestina încercând fără succes să îndemne artiștii participanți să li se alăture în boicot.

La o demonstrație mare în centrul orașului Malmö sâmbătă, câțiva mii de protestatari cu steaguri palestiniene și-au exprimat opinia că Israelului nu ar fi trebuit să i se permită să concureze, invocând excluderea Rusiei începând din 2022 ca precedent.

Înăuntrul arenei, huiduielile au fost în mare parte acoperite de aplauze în timp ce Golan a urcat pe scenă.

Organizatorii Eurovisionului au respins zvonurile că incidentul legat de suspendarea lui Klein ar fi implicat alți artiști sau membri ai delegației, sau chiar un conflict cu delegația israeliană.

Purtătorul de cuvânt al radiodifuzorului olandez Avrotros a declarat că a fost „șocat” de decizia „disproporționată”, afirmând că rapperul ar fi făcut doar o „mișcare amenințătoare” către o cameramană, fără să o atingă.

În timp ce zvonurile despre motivele suspendării lui Klein au circulat prin camerele de la Malmö Arena, atmosfera a devenit tensionată. Participarea cântărețului irlandez, Bambie Thug, un alt artist non-binar, la ultima repetiție a fost nesatisfăcătoare, alimentând zvonurile că ar putea să se retragă de la eveniment.

Într-o declarație ulterioară, acesta a spus că absența sa a fost din cauza unei dispute separate cu EBU, legată de comportamentul radiodifuzorului public al Israelului, Kan, în timpul primei semifinale.

Performerul francez, Slimane, a întrerupt secțiunea sa a cappella a piesei „Mon Amour” în timpul repetiției pentru a ține un discurs despre „dragoste și pace”.

În Norvegia, fosta concurentă Alessandra Mele și-a retras rolul de purtător de cuvânt pentru acordarea punctelor juriului, din cauza ceea ce a numit „genocidul” din Orientul Mijlociu.

La un eveniment marcat de diviziuni politice, opțiunea elvețiană a oferit un punct de sprijin reconfortant. Cântărețul Nemo Mettler pășește pe urmele concurenților queer, transgender sau drag care au fost lansați în lume la Eurovision, de la Dana International din Israel în 1998 până la Conchita Wurst din Austria în 2014.

Piesa lor, „The Code”, a fost de înalt dramatism, dar spectacolul pe scenă a fost eficient prin simplitatea sa, artistul echilibrându-se acrobatic pe o platformă rotativă.

A fost una dintre mai multele participări creative care au sfidat reputația Eurovisionului de vitrină pentru cea mai banală muzică eurodance.

Reprezentantul Marii Britanii, Olly Alexander, a venit pe locul 18 cu piesa sa „Dizzy”, primind zero puncte în votul public.

Klein, un fost YouTuber în vârstă de 26 de ani, din Friesland, fusese de mult timp prevăzut să impresioneze la concursul muzical – dar nu în felul în care a făcut-o. Cu versuri în olandeză, germană, italiană și engleză, și cu un videoclip care se încheia cu imaginea unei „case europene” în flăcări, piesa sa „Europapa” ar fi fost, de asemenea, prima piesă Eurovision despre Uniunea Europeană de la „Insieme 92” a lui Toto Cotugno, care face referire la tratatul de la Maastricht semnat în acel an.

La mitingul pro-Palestina din centrul orașului sâmbătă după-amiază, un participant a ridicat un pancartă cu mesajul „Douăsprezece puncte merg către Joost Klein”. Politica și pop-ul au devenit împletite în moduri greu de dezlegat.