Exclusiv. Din culisele USR: Cum se fraudau alegerile interne cu metoda „autobuzul electoral”

„Democrația” pare un cuvânt ce nu a intrat și în vocabularul liderilor din ultimii ani ai Uniunii Salvați România. Aceștia sunt acuzați, de membri marcanți ai grupării, că s-au folosit de o lungă serie de nereguli pentru a-și atinge scopurile. Alegeri interne invalidate abuziv, oameni impuși de la centru ori alegători necunoscuți aduși cu „metoda autobuzul” sunt doar câteva dintre procedeele utilizate. Printre beneficiari se numără inclusiv un fost ministru al Uniunii.

Informațiile apar în cartea „USR – nașterea și patologiile unui partid” (Editura GRI), coordonată de scriitorul și profesorul universitar Dan Lungu (fost senator USR de Iași) și scriitoarea Anca Goja (fost purtător de cuvânt al USR Maramureș).

21 de foști lideri ai grupării, inclusiv membri fondatori, prezintă în această carte nașterea, creșterea și abaterile, uneori chiar penale, săvârșite în interiorul USR.

Puterea.ro vă prezintă, în exclusivitate, câteva fragmente din cartea ce ar urma să fie lansată pe 7 septembrie, în București.

15:50 • POLITICĂ

Elena Lasconi își face campanie în Kyiv Post afirmând că România trebuie să se pregătească de război

07:50 • OPINII

Votul în era cinismului – o alegere între rău și mai rău

Festivalul ipocriziei

O bună parte dintre autori fac distincție între două etape mari: cea „nicușoristă”, în care lider a fost Nicușor Dan, și cea „barnistă” sau chiar „cioloșistă”, de preluare a nucleului Uniunii Salvați România prin practici ce nu au mare legătură cu „Festivalul democraţiei”.

Expresia a fost prezentată publicului la desemnarea candidaţilor pentru alegerile europarlamentare iar acest moment este considerat ultimul în care lucrurile au fost relativ normale, din perspectiva respectării regulilor statutare.

Lucrurile s-au schimbat odată cu desemnarea candidaţilor pentru alegerile locale, care trebuiau să aibă loc în iunie 2020 dar, din cauza pandemiei Covid-19, au fost amânate până pe 27 septembrie

„Deşi organizări de tipul „festivalului democraţiei” au mai existat în unele filiale locale, rezultatul lor a fost uneori răsturnat prin acţiuni de forţă, aflate în sfera nestatutarului, aşa cum s-a întâmplat la USR Sector 5 în luna iulie a anului curent, sau prin invalidări de can-didaţi abuzive şi/ sau părtinitoare (aceeaşi neregulă sau abatere fiind sancţionată sau trecută cu vederea după cum persoana în cauză aparţinea sau nu echipei Barna).

De asemenea, organizarea unor scrutine universale, aparent mai democratice, chiar şi acolo unde statutul prevedea alegeri indirecte cu delegaţi, a fost folosită pentru organizarea cu maximum de eficienţă a aşa-numitelor „autobuze electorale”: aducerea la vot, în mod organizat, a unor membri mai mult sau mai puţin implicaţi, cu consemn de a vota o anumită listă. Asta s-a întâmplat la desemnarea candidaţilor USR pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti”, scrie avocatul și activistul Alexandru Surcel, fost președinte al USR Sector 5, implicat încă din 2014 în diferite acțiuni civice, alături de Nicușor Dan.

Benefiarii „noii democrații”

Fostul lider USR susține că marele scandal a izbucnit la voturile pentru candidaţii pentru alegerile parlamentare.

„Organizate în pripă, prost, aceste alegeri au presupus ca delegaţii USR să voteze cot la cot cu delegaţii PLUS, şi unii şi ceilalţi aleşi strict pe criteriul numărului de membri din filiale. Astfel, deşi membri ai partidului creditat de sondaje cu procentele cele mai mari, delegaţii USR s-au trezit în minoritate faţă de delegaţii PLUS. Cum aceştia din urmă, dar şi delegaţii proveniţi din Echipa Barna, au avut, în cele mai multe locuri, consemn comun de vot, rezultatul a fost covârşitor în favoarea „tehnocraţilor” reuniţi. Iar acolo unde urna de vot a dat câştig de cauză totuşi unor personaje neagreate de echipa Barna, s-a procedat la invalidarea lor abuzivă, pentru motive absurde (cazul Vlad Teohari de la USR Diaspora).

Paradoxal, delegaţii PLUS au fost cei care au venit în conferinţele judeţene ale USR înarmaţi cu rezultatul unor alegeri primare interne închise, cu participarea tuturor membrilor, în timp ce USR n-a efectuat absolut nicio selecţie preliminară.

Dar, ca şi în restul USR, spre sfârşitul anului 2018 a început ofensiva echipei Barna de preluare completă a partidului, iar oamenii săi aflaţi în filialele locale ce nu erau deja sub controlul său au fost activaţi în sensul de a le acapara. Aceste operaţiuni au fost declanşate în special la filiala Bucureşti, bastionul nicuşorismului, după ce, cu ajutorul „autobuzelor” electorale organizate la umbra votului universal al membrilor, a fost impus ca preşedinte Claudiu Năsui”, susține Surcel.

I-am cerut un punct de vedere pe acest subiect fostului ministru al Economiei, Claudiu Năsui (în prezent deputat USR).

„Nu e adevărat. A fost o campanie foarte frumoasă atunci. Și pe care am dus-o într-un mod foarte pozitiv, găsind timp și să fac o postare în care lăudam fiecare dintre contra-candidații mei. În plus, acele alegeri au fost organizate chiar de ei, cei care le-au pierdut”, ne-a transmis Năsui.

Abuzul ca politică națională

Metodele reclamate la nivelul Bucureștiului au fost folosite în mai multe filiale din țară. Cum se proceda explică, pe larg, scriitorul și profesorul universitar Dan Lungu, fost senator USR.

„La Iași, abuzurile s-au ținut lanț, culminând cu distorsionarea grosolană a mai multor rânduri de alegeri interne. Sesizări peste sesizări au fost trimise către organele interne abilitate, cu probe irefutabile. După parcurgerea pașilor interni, pe 16 octombrie 2020 am făcut public textul, intitulat „Autobuzul cu geamuri fumurii, o practică ce distruge orice urmă de meritocrație”.

Metoda autobuzului este o metodă care a fost folosită în alegerile interne ale USR și ea nu poate fi pusă în practică decât de cei aflați la conducere. În principiu, funcționează așa: se aduce în partid un grup de oameni siguri, cu ajutorul cărora se controlează votul prin faptul că toți urmează să voteze orbește o listă primită – un grup electoral organizat, am putea spune. El este format în principiu de membri ai familiei, rude, angajați, vecini de bloc, prieteni vechi,  fără un interes politic, dar dispuși să dea o mână de ajutor în numele camaraderiei. Cei mai mulți dintre ei sunt admiși ca membri cu câteva luni sau doar săptămâni înainte de alegeri. Unii rămân în conservare și pentru alte alegeri, alții dispar, urmând a fi înlocuiți la următoarele alegeri.

Majoritatea membrilor din autobuz nu participă la viața internă de partid, nu sunt prezenți pe grupurile de dezbateri și de comunicare, nu dau nicio mână de ajutor în campanie, nu strâng semnături. Ei sunt aduși exclusiv pentru a vota. Numele unora nici măcar nu este cunoscut, doar de către cei din conducere, fiindcă registrul electoral și procesele-verbale cu admiterea membrilor sunt ținute la secret, sub pretextul protecției datelor personale. Absenți și bine ascunși de către conducere, acești membri fantomatici par că se află într-un «autobuz cu geamuri fumurii», dincolo de care membrii obișnuiți nu pot vedea nimic. Ei nu coboară de acolo decât în ziua alegerilor, când primesc o listă cu nume pe care trebuie să le voteze. Asta se poate vedea ușor după aceea în buletinele de vot, când putem constata că aproape o sută dintre ele au fix aceeași configurație a opțiunilor bifate, ceea ce statistic este imposibil.

Desigur, nu e nimic ilegal să-ți inviți mama, rudele sau prietenii să adere la partidul din care faci parte, dar când toate aceste persoane sunt absente din viața partidului și nu apar decât în ziua votului, ba chiar mai mult, unele se află în fruntea listei de delegați sau de candidați, avem o problemă. Una de concurență neloială. În fond, avem de-a face cu o construcție premeditată a inegalității de șanse a membrilor de bună-credință. Or, asta nu e „politica altfel” pe care o proclamăm. În plus, procedeul anihilează pluralismul și libera exprimare, ceea ce, practicat la nivel macro, ar duce la dictatură.

Toți acești membri din autobuz nu doar că sunt absolut neinformați cu ce se întâmplă în partid, dar ei nu sunt accesibili candidaților pentru a li se aduce la cunoștință programul electoral. Sub pretextul GDPR (General Data Protection Regulation), nu se pune la dispoziție adresa de mail sau numărul de telefon, iar la dezbateri pur și simplu nu sunt invitați. E greu să convingi de ceva pe cineva căruia nu ai posibilitatea să-i adresezi un cuvânt. Ca să nu spun că e imposibil să convingi pe cineva despre care nici măcar nu ai habar că există”, scrie Dan Lungu.

Abuzuri ignorate în proporție de 90%

Cei care ar trebui să sacnționeze asemenea practici nu doar că nu o fac, dar au grijă să limiteze accesul unor posibili concurenți. Explică metoda, din nou, Dan Lungu.

„Constituirea autobuzului de către cei aflați la conducere se face simultan cu controlul atent al noilor intrări în partid: de exemplu, cei care sunt suspectați a avea prea mulți prieteni comuni pe rețelele de socializare cu membrii USR din opoziție sunt amânați cu admiterea. Dacă mai scapă înăuntru independenți, sunt atent informați despre cât de răi sunt cei din opoziție. În fine, metodele de control și îndoctrinare sunt mai multe, nu le inventariez pe toate.

Desigur, toate acestea sunt posibile printr-un șir lung de mici sau mari abuzuri. Chiar reclamate la forurile competente din partid, aceste abuzuri sunt ignorate în proporție de 90%.

Lipsa justiției din partid nu face decât să încurajeze proliferarea autobuzelor de vot, iar un șir lung de ilegalități care par minore se transformă într-un adevărat cancer al cumetriilor de partid.

În fond, tolerarea abuzurilor face ca un fapt normal – să-ți inviți rudele și prietenii în partid – să se transforme într-un mecanism nedemocratic, prin instrumentalizarea unor oameni și a unor relații frumoase cum sunt rudenia sau prietenia.

Dacă justiția din partid nu-și va face treaba, micile celule canceroase ale abuzurilor din filiale se vor transforma în metastaze”, notează Dan Lungu.

Un nou episod, despre cum se obțin în USR voturi cu pălincă, în ediția de mâine.