Exclusiv. Eclipsa văzută din cârciumă (FOTO)

Cele mai mari lucruri, precum cele politice, dar și cele mai mici – cum ar fi cele domestice, au fost puse la cale de când lumea, cel puțin în România, unde altundeva decât la cârciumă! Locul unde oamenii dezbat vrute și nevrute, mica lume care oglindește lumea  cea mare…Ar fi logic ca o eclipsă de Soare, fie ea și parțială, vizibilă din România, să fie vedeta într-un asemenea loc. Eclipsa „văzută” din cârciumă? Să vedem.  

Nea Nicolae și nea George își fac veacul, ca de obicei, la o cârciumă dintr-o zonă bucureșteană destul de spălată – „nu spui unde”, vorba lui Caragiale. Pot spune doar că demult, tare demult, în vremurile apuse ale vechiului București, în această zonă se afla o moară de vânt!

Eclipsa văzută din cârciumă: „Țara e-n eclipsă”!

Cei doi vorbesc diverse, la un pahar. Nea George pare mai vorbăreț și îl abordez direct: „E eclipsă parțială de Soare în România azi știți?”. „Ce eclipsă dom’le, nu vedeți? Toată țara e-n eclipsă! Nu știu unde o să ajungem”, se rățoie nea George. Pe lângă situația țării, mai e preocupat de ceva…

„Pe mine mă mai interesează și altceva: nu înțeleg cum Bill ăsta, Gates ăsta, vrea să acopere Soarele! Păi dacă îl acoperă, cu ce o să mai facă ei electricele ale (n.r – mașinile electrice), voltaicele alea (n.r.- panourile fotovoltaice)?  Cu ce? Și insectele alea, insectele alea pe care vor să ni le dea să le mâncăm nu au nevoie de soare?”.

Chiar nu știu ce să îi răspund la atâtea probleme arzătoare. Îl întreb de unde își ia informațiile. „Adică?”, „De unde citiți despre toate astea?”, „Păi de la televizor! „Și mai citesc și ziarul” – și îmi arată un ziar „monden” pe care îl are bine îndesat în buzunar. „Da s-au hoțit și ăștia de la ziare: pagini puține și au crescut prețul”.

„Las că se mai informează și de pe WhatsApp”, prinde glas deodată tăcutul nea Nicolae.  „Nu merge de ore bune”, îl informează un domn de la altă masă. „O fi de la eclipsă”, continuă domnul de la altă masă, și îmi face șmecher cu ochiul.

Eclipsa văzută din cârciumă: „De ce a plecat Dîncu?” 

Nea Nicolae n-are treabă cu eclipsa. Îmi zice, scurt: „Sunt prea bătrân pentru asta. Altceva însă vreau să vă spun, mă întreb de ce a plecat Dîncu tocmai acu. Nu se poate, e ceva la mijloc”. „Rușii sau americanii?”, îl provoc eu. „Nu comentez”, mi-o taie nea Nicolae.

Între timp mai apar și alți domni, clienți fideli ai cârciumii de cartier. E prânzul bine de tot, soarele nu dă deloc semne ca s-ar prea micșora, scaldă din plin geamurile prăfuite ale cârciumii. „E aproape 13 și ceva și nimic” , se bagă în seamă un nene (la curent se pare cu parcursul orar al eclipsei la noi) pe nume Țicu, apărut de nicăieri. „Nu se vede așa cu una cu două, e parțială”, mă bag în seamă și eu. „Ne trebuie un ciob de sticlă!”, zice Țicu.

E-adevărat, cine n-a are telescop sau ochelari speciali poate privi cum luna „mănâncă” din soare prin cioburi de sticlă afumată sau folii de staniol.. „Da putem să ne uităm și cu ochelarii de soare, că s-a înnorat puțin, vedeți”, îmi arată el, savant ad-hoc, fuiori pe cer.

A început să bată vântul dintr-odată. „Așa a fost și atunci, în ’99. S-a pus brusc vântul și apoi totu`era nemișcat”, îmi strigă de după tejghea doamna Silica. Vânzătoare la bar, moștenită aici de când în acest loc era alimentară, Silica este stăpâna destinelor de pahar ale clienților.

Eclipsa văzută din cârciumă: „Nu se mai auzea nici pasărea…”

Parcă mai multă înțelegere cu ceea ce mă preocupă, adică eclipsa, găsesc la ea: „Asta e nimic, e parțială. Aia din ’99 m-a speriat: s-a lăsat întunericul deodată, mi-am făcut cruce! Nu se mai auzea nici pasărea, nici câinele, nimic. O liniște mare s-a lăsat…Așa ceva…nu știu cum să descriu, așa ceva n-am mai văzut și simțit niciodată. Mda, nu știu ce să zic dacă un asemenea fenomen e frumos sau nu…Depinde cum simți”. „Să nu îmi faci poză, că nu sunt aranjată”, mă avertizează ea.

Pentru cei care nu știu, eclipsa din august 1999 a fost vizibilă în toată splendoarea din România. Țara noastră a fost punctul de maximă vizibilitate a eclipsei în Europa, iar Bucureştiul a fost singura capitală europeană situată pe linia centrală a benzii de totalitate.

„Gata, pleci, nu mai stai cu noi?”, mă întreabă domnii de la cârciumă. Le zic că altădată, plec, că am de scris. „Ce atâta scris dom’le? Lumea se sfârșește și tu scrii”, îmi zic ei râzând.

Îi las vorbind despre rețeta unui ostropel, în timp ce soarele e aburit de nori albi. Un fleac, ne-a aburit!