Exclusiv. Irina Wagner: „Mărțișorul era pentru mine prilej de bucurie într-o copilărie fără jucării și fără tabletă”

Ce mai e un Mărțișor în ziua de azi? Simbol, bijuterie și, mai recent, „obiect” al controverselor cu privire la oportunitatea dăruirii de mărțișoare în pandemie.

Demult nu a mai avut parte Mărțișorul de o asemenea popularitate ca acum. Dacă nu ar fi existat toate discuțiile din aceste zile, nici nu ne-am fi adus aminte că Mărţişorul a fost înscris de UNESCO, în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Dosarul de includere a Mărțișorului pe lista UNESCO fost depus de România alături de Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, țări în care există această tradiţie a primăverii.

Pe vremuri, mărţişorul reprezenta un obicei atât de bine ancorat în preocupările de primăvară ale bucureştenilor, încât scriitorul Tudor Arghezi se întreba „Ce-i un mărţişor pentru un străin de Bucureşti?”. Putea mărţişorul să fie mai mult decât o „leţcaie de aur” atârnată în piept? „Omul, oricât ar fi de îngrijorat de neajunsurile zilnice, îşi va aminti întotdeauna de sărutare şi podoabă”, spunea Arghezi.

Greu de ales un mărțișor azi

Dacă pe vremuri mărţişorul era doar un simbol al primăverii, al renaşterii naturii, al revigorării, astăzi s-a pierdut cu totul sensul. Gestul de a oferi un mărţişor are acum alte conotaţii. Simbolul se bate cu opulenţa sau nici măcar. Goana după mărţişoare devine obositoare, alegerea cea mai bună este tot mai greu de definit şi realizat, cadoul a devenit tot mai sofisticat, mai scump, ori mai kitsch. E despre zbaterea Mărțișorului între valorile trecutului și cele ale prezentului.

După mai multe schimbări de-a lungul istoriei, mărţişorul încearcă să ţină pasul cu dinamismul lumii. Însă originalitatea este cea care, de cele mai multe ori, are de suferit, după cum subliniază Irina Wagner: „Mărțisoarele au devenit comune în ultimii ani și întotdeauna serializate. Interpretarea lor, asa cum o propunem noi, înseamnă revenirea la prospețime și, nu în ultimul rând, încărcare cu o energie nouă”. Încă din luna februarie, atelierul Wagner Arte a propus o altfel de interpretare a mărțișoarelor.”

„Și anume vintage, ca pe vremuri – că tot am vorbit despre frumoasa Românie a altor vremuri. Astfel, avem de-a face cu o colecție miniaturală de mărțișoare prețioase din porțelan pictat manual – pe ele au fost surprinse secvențe de primăvară, printr-o alegorie de simboluri vegetale și boeme”, subliniază Wagner.

De la șaormerie, la protocolul de altădată

Anul acesta Casa Wagner a realizat o colecție de mărțișoare vintage, ca pe vremuri. Așa au vrut surorile să transmită mesajul lor de primăvară și de speranță (căci avem nevoie de speranță în aceste vremuri), prin imagini frumoase, candide ce sugerează iubirea dezinteresată, aprecierea sinceră ce trece de la o persoană, către o altă persoană.

„Sunt imagini transferate pe porțelan și înnobilate cu aur. Personal sunt foarte legată de tradiția mărțișoarelor încă din copilărie, când era o mare bucurie să primim aceste surprize colorate. Mama era profesoară, așadar venea încărcată în fiecare an de mărțișoare de la elevi, prilej de bucurie într-o copilărie fără o mare varietate de jucării și fără tablete, erau un motiv de joacă și contemplare. Nu mai zic că le dădeam mai departe prietenelor mele. Inventam adevărate povești cu acele micuțe personaje colorate, povești pe care încă le port cu mine”, își amintește Irina.  

Ea mai crede că ne putem salva oarecum din derizoriul la care a ajuns viața: „Cumva, în lumea asta de fast food, în care și relațiile umane și gesturile dintre oameni sunt ca la șaormerie, sau ca atunci când înfuleci un hambuger, rămâne ketchup la colțul gurii și-l ștergem cu mâneca, noi propunem revenirea la protocolul de altă dată, mesele tihnite, respect și bucuria de a trăi în armonie.”

Hei, coşar, coşar… Acesta e farmecul mărțișorului

Pe de altă parte Ana Wagner – director creativ, sora Irinei, vorbește și ea despre farmecul mărțișorului de altădată. „Am pus îndelung la cale această serie de mărțișoare care să surprindă acea atmosferă a mărțișorului de demult”, explică Ana.

„Nu am vrut să reinventăm mărțișorul, ci să avem acele  imagini vintage – dacă îți aduci aminte de mărțișoarele cu coșarul care avea o inimioară în capătul scăriței, de potcoavă, de buchețelul de viorele, de trifoiul cu patru foi, pe care le primeam când eram copii. Tipul acesta de imagini le-am pus pe forme cât mai mici de porțelan, care să fie prinse simplu, în bold. Acesta e farmecul mărțișorului.”

Și pentru că tot a adus Ana vorba despre coșarul acela cu inimioară (pe care îl am și eu drept „moștenire” de 1 Martie, de la mama mea), după trifoiul cu patru foi – despre care unele legende spun că este singurul lucru pe care Eva l-a luat cu ea când a fost izgonită din Paradis, coşarul (sau hornarul) este al doilea simbol considerat ca fiind purtător de noroc, de Mărțișor (și nu numai).

În dreptul inimii

Ca o paranteză, originea acestui simbol este necunoscută. Se presupune că prin rolul său în prevenirea focului, coşarul este cel care luptă permanent cu demonii şi-i învinge, cărbunele reprezentând purificarea prin foc, iar funinginea pe care o lasă în urma lui, protecţia împotriva bolilor. Hornarul care aduce fericire şi prosperitate a născut multe superstiţii de-a lungul timpului. Cum ar fi că dacă întâlneşti un hornar, trebuie să îţi pui o dorinţă.

Dacă întâlniți vreunul, nu uitaţi să-i furaţi un fir din perie, ca să aveți noroc! Și, metaforic vorbind, un mărțișor poate fi sărutare și podoabă.

Surorile Wagner spun că anul trecut, când s-a intrat în lockdown, toată lumea a început să observe detaliile din jur  mult mai ușor.

Prin urmare, vă propunem să nu omiteți un „detaliu”: șnurul de Mărțișor se poartă la mâna stângă sau la piept, în dreptul inimii, întreaga lună martie, după care se leagă de ramura înmugurită a unui pom roditor, ca să vă poarte noroc. Din bătrâni români zicere…