Exclusiv. Luptă sau fugi: Frica de război, provocarea mentală a omenirii

Avem o pandemie despre care nu putem afirma că este pe terminate și un război la granița României. Adevărul e că e prea mult și nu știm cum și de unde își mai găsesc oamenii puterea să reziste psihic. Aflați între o pandemie și un război, ce se va întâmpla cu oamenii, la nivel mental?  

Se spune că în timpul unui război, frica și teroarea sunt adesea folosite ca arme. „Frica este una dintre cele mai elementare emoții umane. „Este programată în sistemul nervos și funcționează instinctual. De când suntem sugari, suntem echipați cu instinctele de supraviețuire necesare pentru a răspunde cu frică atunci când nu ne simțim în siguranță sau simțim un pericol. Frica ne ajută să ne protejăm. Ne determină să fim atenți la pericol și ne pregătește să-i facem față. A simți frică este foarte natural – și util – în cele mai multe situații. Frica este un avertisment, un semnal care ne avertizează să fim vigilenți. Ca toate emoțiile, frica poate fi ușoară, medie sau intensă, în funcție de situație și de persoana-trigger”, ne spune Nicoleta Popu, psihoterapeut cu specializare in psihoterapie cognitiv-comportamentală și hipnoterapie, terapia schemelor cognitive.

Răspunsurile Nicoletei Popu sunt complexe, poate surprizătoare pentru cei care nu am mai trăit așa ceva și vin în urma unui val de întrebări cu care am abordat-o: Există frica de război?; Cum se manifestă?; Care este impactul unui război atât asupra celor maturi, cât și asupra celor tineri? Post pandemie și un război…Ce se va întâmpla cu oamenii și sufletul lor?

Acel ceva numit „frică”

Pandemia Covid 19 reprezintă o traumă colectivă ce lasă în urmă tulburări emoționale, probleme medicale și probleme sociale. Psihologul punctează că peste această perioadă tumultoasă se suprapune acum un război foarte aproape de granițele noastre, despre care nu știm cum va evolua, ceea ce duce și mai mult la creșterea problemelor de sănătate mintală a populației, și așa fragilizată de pandemie.  „Dintre consecințele războiului, unul dintre cele mai semnificative este impactul asupra sănătății mintale a populației civile. Studiile asupra populației generale arată o creștere clară a incidenței și prevalenței tulburărilor mintale. Femeile sunt mai afectate decât bărbații. De asemenea, foarte vulnerabili sunt  copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități. Ratele de prevalență sunt asociate cu gradul de traumă și disponibilitatea suportului fizic și emotional”.

După acest preambul aflăm în primul rând cum funcționează acel ceva numit „frică”. Și recunoașteți că e de ajuns să pronunțăm cuvântul ca să se declanșeze un sentiment de nesiguranță, de pericol, de…frică! O provocare mentală…

„Când simțim pericolul, creierul reacționează instantaneu, trimițând semnale care activează Sistemul Nervos Central. Acest lucru provoacă răspunsuri fizice, cum ar fi bătăile mai rapide ale inimii, respirația rapidă și creșterea tensiunii arteriale. Inima pompează mai mult sânge către grupele musculare pentru a pregăti corpul pentru acțiuni fizice (cum ar fi fuga sau lupta). Pielea transpiră pentru a regla temperatura corporală. Unii oameni pot observa senzații în stomac, cap, piept, picioare sau mâini. Aceste senzații fizice de frică pot fi ușoare sau puternice. Acest răspuns este cunoscut sub denumirea de „luptă sau fugă”, deoarece exact asta se pregătește organismul să facă: luptă împotriva pericolului sau fugi repede pentru a scăpa. Corpul rămâne în această stare de luptă-fugi până când creierul primește un mesaj „tot clar” și oprește răspunsul”, explică Nicoleta Popu.

Mai aflăm că dacă sentimentele de frică devin persistente și excesive, aceasta ar putea fi diagnosticată ca o tulburare de anxietate, în funcție de simptomele experimentate. Tulburările comune care sunt asociate cu frica sunt: fobiile, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de anxietate socială și tulburarea de panică.

Acesta e un moment important: Putem să consolidam în mintea copiilor diferența dintre bine și rău

În ceea ce privește frica de războiul care se desfășoară în apropiere de țara noastră, „oamenii sunt foarte îngrijorați și e posibil ca unii dintre cei mai vulnerabili să înceapa să aibă dificultăți în a face față acestui nivel de frică. Copiii trebuie protejați în primul rand, nelăsându-i să fie expuși prea mult informațiilor din mass-media care îi pot îngrijora inutil. Asta nu înseamnă că vom evita orice discuție despre război în prezența lor sau cu ei. Din contră, e bine să răspundem oricărei întrebări vine din partea lor”. Copiii sunt ca un magnet emoțional, și vor simți imediat nivelul de îngrijorare sau anxietate a adulților din preajma lor, de aceea e important să fim deschiși și să-i ajutam să ventileze emoțiile pe care le simt, pentru că altfel se vor îngrijora și mai mult.

„În același timp, acesta e un moment important, în care putem să consolidam în mintea copiilor diferența dintre bine și rău, să le vorbim despre existența tulburărilor psihice în rândul unor oameni, să le vorbim despre importanța valorilor care duc la creștere și dezvoltare, și nu la distrugere”.

Unul dintre cele mai bune moduri de a face față acestor emoții negative este să vorbim despre ele cu cineva în care avem încredere. Nicoleta Popu evidențiază ceva important: cu toții avem nevoie de oameni „de încredere” în viața noastră, prieteni cu care putem fi sinceri și deschiși în privința îndoielilor și temerilor noastre, fără să ne facem griji că ne vor judeca sau ne vor face să ne simțim rușinați. „Dacă cunoașteți una sau două persoane apropiate, contactați-i și ventilați împreună cu ei încărcătura emoțională pe care o simțiți.

Dacă vă confruntați cu simptome fizice reale de anxietate – de exemplu, dificultăți de respirație, palpitații sau palme transpirate – poate doriți să discutați cu medicul dumneavoastră. De asemenea, puteți apela la serviciile unui psihoterapeut”.

Vârful aisbergului. Războiul distruge comunitățile și familiile

În timpul războiului, frica și teroarea sunt adesea folosite ca arme pentru a manipula deciziile adversarului sau pentru a încălca voința acestuia. „Liderii militari și politici, atunci când răspund acestei tactici, au mai multe opțiuni, inclusiv apelul la rațiune sau crearea de emoții de speranță pentru a contracara frica”, maispune psihologul.

Războiul are un efect catastrofal asupra sănătății și bunăstării națiunilor. Războiul distruge comunitățile și familiile și deseori perturbă dezvoltarea structurii sociale și economice a națiunilor. Efectele războiului includ daune fizice și psihologice pe termen lung aduse copiilor și adulților, precum și reducerea capitalului material și uman. Moartea ca urmare a războaielor este pur și simplu „vârful aisbergului”: „Alte consecințe sunt sărăcia endemică, malnutriția, dizabilitățile, declinul economic/social și bolile psihosociale, pentru a menționa doar câteva. Doar printr-o mai bună înțelegere a conflictelor și a nenumăratelor probleme de sănătate mintală care decurg din acestea, pot fi dezvoltate strategii coerente și eficiente pentru a face față unor astfel de probleme.

OMS a estimat că, în situațiile de conflicte armate din întreaga lume, „10% dintre persoanele care se confruntă cu evenimente traumatice vor avea probleme grave de sănătate mintală și alți 10% vor dezvolta un comportament care le va împiedica capacitatea de a funcționa eficient. Cele mai frecvente afecțiuni sunt depresia, anxietatea și problemele psihosomatice, cum ar fi insomnia sau durerile de spate și de stomac”.

În spatele fiecărei crime se ascunde o tragedie personală

Știți cum se spune: speranța moare ultima. Iată însă că Nicoleta Popu are o abordare realistă a acestei metafore care dintotdeauna însuflețește omenirea spre a supraviețui.  

„Speranța că se va reuși pe o perioadă îndelungată evitarea distrugerii umanității din cauza armelor doar cu ajutorul unor tratate raționale, corespunde de fapt unei iluzii iraționale și contrazice întreaga experiență de război a omenirii. Am putut constata de-a lungul istoriei că rațiunea nu reprezintă de fapt decât o mică parte din om, nici măcar cea mai puternică. Au fost suficiente nebunia unui Fuhrer și o pătură socială de cetățeni bine educați pentru a extermina în câțiva ani milioane de oameni nevinovați. Dacă nu vom face totul pentru a înțelege geneza acestei uri, nici cele mai complicate tratate strategice nu ne vor putea salva. Acumularea armelor nucleare este numai un simbol al sentimentelor de ură acumulate și al incapacității liderilor de a-și percepe și exprima adevăratele nevoi.

În spatele fiecărei crime se ascunde o tragedie personală. Dacă am face efortul de a reconstitui cu mai multă precizie biografia liderilor care recurg la crimă, probabil că am putea face mai mult pentru a evita unele noi”.

Trageți dumneavoastră concluziile.