Exclusiv. Mircea Rusu, manager interimar TNB: „Toată lumea asistă la un duel al teatrului. Nu este un duel”

„Duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în același timp, și sufleur și copist la teatru”, spune Ion Luca Caragiale, scriitorul care devenea director al Teatrului Național din București la 2 iulie 1888. De ce tocmai acest citat din nenea Iancu? Veți înțelege din cele ce urmează.

Este deja lucru bine știut:  Teatrul Național București se află în centrul unor controverse zilele acestea. Mai mulți actori i-au reproșat managerului interimar al TNB, Mircea Rusu, că a refuzat ca teatrul să facă mai multe gesturi simbolice în sprijinul Ucrainei, acuzație respinsă de către director. Tensiunile au devenit mai mari pe 27 martie, de Ziua Mondială a Teatrului, când pe scenă a urcat Dan Puric, actor considerat de unele persoane ca având viziuni antieuropene și proruse. Mai mult, celor prezenți la spectacol li s-au oferit exemplare din „Certitudinea”, o „fițuică extremistă”, după cum a caracterizat-o deputatul USR Iulian Bulai.

Nu vor fi cenzurați actorii

Ce a spuns ministrul Culturii despre scandalul de la TNB? „Legat de Teatrul Național, lucrurile sunt destul de simple, dar în acelasi timp destul de grave, dar nu în modul în care le văd cei care cer demisii de dimineață până seară (…). E o plâgere la poliție, am trimis Corpul de Control, va fi o comisie de anchetă internă, vom vedea cine sunt vinovații și vom lua decizi în consecință”. Ministrul a mai spus că în timpul mandatului său nu vor fi cenzurați actorii. „Dar există actori fenomenali care au poziții publice și civice în afara teatrului, în teatru fac teatru și e cazul lui Dan Puric, care a fost urmărit și de membri USR și care nu a făcut niciun gest pe scenă care să poată fi interpretat drept putinist”, a mai precizat Romașcanu.

Nu în ultimul rând și la fel de important, există și replica actorului Marius Manole:  „Eu credeam că un director de teatru trebuie să aibă grijă ca în timpul mandatului său să se lucreze, să se monteze spectacole, actorii teatrului să își facă meseria. În acest moment, la Național se repetă șase spectacole și urmează să intre în repetiții încă trei. Aproape toți actorii teatrului sunt prinși în distribuțiile astea. De când sunt la Național nu s-a mai întâmplat asta”, a scris Marius Manole pe Facebook. Logic: Ce poate fi mai important pentru un Teatru decât repertoriul?

Televiziunile vin doar când e scandal

După acest „rezumat” al situației l-am văzut „la fața locului”, în cadrul evenimentului de (re)lansare a spectacolului Ucenicul vrăjitor al lui Radu Gheorghe, pe cel care se află în mijlocul controverselor care se învârt acum în jurul TNB. Respectiv managerul interimar al TNB, Mircea Rusu. Care este, în primul rând, actor. Și care a fost, poate un lucru prea puțin știut de toată lumea, director artistic al Teatrului onor Național București (ca să mă exprim ca nenea Iancu), înainte de interimat.

„În primul rând văd că la acest eveniment (n.r.- prezentarea Ucenicului vrăjitor) avem două camere de filmare, dar sunt ale noastre, ale Teatrului! Televiziunile vin doar când este scandal, nu la evenimente artistice”, și-a exprimat amărăciunea Mircea Rusu. De prisos să îi spun că tocmai lucrurile negative atrag publicitatea,. Ăsta-i crudul adevăr, și de multă vreme nu am mai auzit vorbindu-se în fiecare zi despre TNB. Iar după  impactul cu scandalul, lumea și-a adus aminte instantaneu că acesta este totuși un teatru, care are piese bune în pregătire și „pe rol”, cu actori unul și unul.

„Am intrat într-un iureș, într-un carusel”

Nu știu cât de hărțuit a fost Mircea Rusu ca director artistic, dar mărturisesc că chipul acestuia acum, când are „funcția de conducere” exprimă mâhnire profundă.  Nu m-am înșelat: spusele sale la întrebarea legată de cum vede parcursul acestor incidente în care este implicat Teatrul Național bucureștean exprimă exact mâhnirea profundă. Chiar dacă recunoaște că în tot acest iureș mediatic, TNB zumzăie la capitolul idei, distribuții, actori, repetiții, etc., ingrediente numai bune pentru un public prea asediat cu pandemii și războaie.

„Sunt într-o situație ingrată zilele acestea. Ar trebui să îmi dau demisia, dar nu pot. Am intrat într-un iureș, într-un carusel…Limpezime nu există, se întunecă și mai mult povestea. Nu știu ce au cu teatrul ăsta, din moment ce totul e vremelnic. Acest interimat seamănă un pic cu un provizorat și atunci lucrurile sunt mai atacabile, ceea ce mă întristează”, spune Mircea Rusu cu amărăciune.

„Teatrul Național. Numele arată că teatrul e al poporului”   

Ce îl întristează atât de mult, mai exact? „Lipsa de reacție a colegilor actori și a celorlalți, care asistă cu perplexitate, la un duel al teatrului. Nu este un duel”.

Este clar  că acel „duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în același timp, și sufleur și copist la teatru” al lui Caragiale, metaforic vorbind nu i se potrivește lui Mircea Rusu. Omul e, cum s-ar zice în termeni moderni, „un creativ”. Iar în momente conflictuale creativii devin de o sinceritate crasă. Pe lângă conflictul TNB, vorbim și despre conflictul interior om-artist-funcție. Lucru demonstrat și de valul de gânduri expuse în vorbe de către Mircea Rusu.

„Să știți că mai joacă la noi Costel Constantin, Adela Mărculescu și mulți alți actori de excepție. Așa că să ne bucurăm că încă îi avem printre noi….În plus, mi s-a părut că e o datorie a mea să readuc aici regizori de vârf…Există mici cuiburi care vor să răstoarne acest gând al meu. Vom vedea ce se va întâmpla”. Și adaugă: „Eu aici am dat examen la admitere la Teatru, în clădirea asta, și am niște datorii față de oamenii acestui loc, față de toți cei care m-au ajutat să ajung pe scenă și nu numai…Am crezut că pot să fac ceva pentru locul ăsta: Teatrul Național. Numele arată că teatrul e al poporului..”.

„Al boborului”, ar spune peste veacuri Caragiale. Cunoscătorii știu.