EXCLUSIV. Parcul Național Retezat, înființat de Emil Racoviță, a fost scos din patrimoniul UNESCO

Una dintre cele trei rezervații naturale ale României a fost scoasă de un an de zile din patrimoniul UNESCO, dar Ministerul Mediului și Regia Națională a Pădurilor-Romsilva n-au scos scos o vorbă despre acest dezastru ecologic.

Doar două rezervații ale biosferei în patrimoniul UNESCO

La ora actuală, în rețeaua EuroMAB a UNESCO există 308 rezervații ale biosferei în 41 de țări din Europa și America de Nord, dintre care trei  rezervații naturale se află în țara noastră. Este vorba de Rezervația naturală Pietrosul Mare, Parcul Național Retezat și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării.

Numai că de anul trecut, România a rămas doar cu două rezervații naturale (vezi documentul în facsimil) întrucât Parcul Național Retezat a fost scos din patrimoniul UNESCO și acest lucru se poate constata de site-ul UNESCO. De ce? Pentru că, potrivit informațiilor noastre, defrișările ilegale au reprezentat principala cauză a scoaterii Parcului Național Retezat din patrimoniul UNESCO.

Deocamdată, niciun oficial al Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor și nici de la Regia Națională a Pădurilor- Romsilva sub tutela căreia se află Parcul Național Retezat n-au scos o vorbă despre această lovitură dată țării noastre de către UNESCO.

16:01, 15.11.2024 • ACTUALITATE

Descoperire de ultimă oră în cetatea dacică de la Costești-Cetățuie, din Munții Orăștiei: vestigiile unui templu

14:56, 04.11.2024 • SOCIAL

Raport UNESCO: 162 de jurnaliști au fost uciși, în 2022 și 2023

Inființat de savantul Emil Racoviță, desființat în mandatul lui Barna Tanczos

Istoria Parcului Național Retezat a început încă din secolul trecut. În anul 1935 a fost înfiinţat Parcul Național Retezat la inițiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca, și a savantului de renume mondial Emil Racoviță. La înfiinţare, Parcul Naţional Retezat se întindea pe o suprafaţă de aproximativ 100 km².

Înainte de înființarea parcului, la începutul secolulului XX exista tendinţa de a reduce efectivele de ovine, de cca. 30.000 exemplare anual, care păşunau în zona alpină. Păşunatul cu ovine era interzis în zona lacurilor, încercându-se astfel să se protejeze zonele preferate de capra neagră.

Ulterior, pe suprafața declarată Parc Naţional păşunatul a fost permis doar „pentru vitele cornute şi caii proprietarilor acelor teritorii, cu excluderea totală a oilor şi excluzând orice introducere cu chirie a vitelor aparţinând altor comune decât cele de la poalele Retezatului, împroprietărite în Retezat, ori altor persoane, decât proprietarilor actuali”, aşa cum se arată în Procesul verbal de constituire a Parcului.

În 1947, prin Legea pentru apărarea patrimoniului forestier, pădurile sunt trecute în proprietate de stat, fapt confirmat prin naţionalizarea din 1948. Proprietarii au populat lacul Zănoaga şi Râul Mare cu păstrăv încă înainte de înfiinţarea Parcului. Practica populării unor lacuri alpine şi a unor cursuri de apă cu păstrăv a fost continuată şi de administratorii terenurilor de vânătoare după 1948, adică de ocoloalele silvice.

În 1955 se constituie Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele, pe o suprafaţă de 1840 ha. În 1955 Comisia Monumentelor Naturii împreună cu Direcţia Agricolă Hunedoara stabilesc zonele de interdicţie totală pentru păşunat. În anul 1979, Parcul Naţional Retezat este desemnat ca Rezervație a Biosferei de către Comitetul UNESCO „Omul şi Biosfera” (Man and the Biosphere).

În perioada 1986 – 1990, păşunile alpine sunt administrate de ocoalele silvice. În această perioadă se elaborează amenajamentele silvo-pastorale, în baza cărora se reglementează păşunatul.

După 1990, păşunile sunt preluate din nou de consiliile locale, iar pe majoritatea acestora nu au mai fost respectate prevederile amenajamentelor silvo-pastorale. Administratorii păşunilor nu aveau posibilitatea de a exercita un control eficient al activităţilor de păşunat, ceea ce a dus adesea la suprapăşunat. Gospodărirea pădurilor aflate în afara zonei incluse în 1935 în Parcul Naţional, dar care după 1990 au fost incluse în suprafaţa Parcului, s-a făcut în conformitate cu normele silvice în vigoare în perioada respectivă.

Începând din anul 1999, Parcul Național Retezat are administrație proprie, R.N.P. ROMSILVA – Administrația Parcului Național Retezat RA, unitate cu personalitate juridică în cadrul Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA. Din septembrie 2004, Parcul Național Retezat a devenit membru al rețelei PAN Parks.

Ulterior, Parcul Național Retezat devine membru al European Wilderness Network (printre primele zone certificate ca fiind sălbatice din Europa). De atunci, a fost auditat de către European Wilderness Network în fiecare an între 2006 și 2010, certificarea fiind reînnoită în 2017.

Dar, anul trecut, după 42 de ani de la includerea în patrimoniul universal, UNESCO a decis scoaterea Parcului Național Retezat de pe lista celor 308 rezervații ale biosferei. Astfel, se poate spune că savantul Emil Racoviță a înființat Parcul Național Retezat iar, anul trecut, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, condus de senatorul UDMR Barna Tanczos, a scos această rezervație a biosferei din patrimoniul UNESCO.

Documentul UNESCO: https://en.unesco.org/biosphere/eu-na