Femeile și copiii refugiați din Ucraina, victime ale traficanților de carne vie

Războiul din Ucraina face, pe mai departe, vraiște din viețile și destinele cetățenilor ucraineni. Tabloul este unul nu doar deplorabil, ci cumplit. Și n-o să mă refer, acum și aici, la miile de soldați care pier într-o parte ori în alta a baricadei. Ci la civili. Nu e în regulă să moară nici ei, soldații, oameni nevinovați, în fond, cel mai adesea, dar oarecum asumați și responsabili. În schimb, femeile, copiii, vârstnicii care n-au arme, care n-au nimic, sunt victime din multe puncte de vedere. Multe femei și mulți copii sunt, dacă au rămas în Ucraina, violați de soldații ruși,  numai că, nici cei care aleg să părăsească locurile natale nu sunt întru totul feriți de aceste probleme. Pentru că multe femei și mulți copii care fug de război ajung victime ale traficanților de carne vie. Pericolul începe chiar la frontierele statelor în care se refugiază. Frumos împachetat, tentant, atractiv pentru femeile și pentru copiii care nu au cu ei decât câteva hanțe. Rețelele de trafic de persoane acționează cu formula magică pentru refugiați: cazare gratuită, mâncare asigurată, liniște, pace, ba și un loc de muncă. Din păcate, din diferite motive, unele plauzibile, altele mai puțin, la granițe ajung și copii singuri, neînsoțiți de vreun adult. Printre cele câteva milioane de refugiați, mai bine de o mie de copii au intrat singuri în alte țări. Și aproape toți, la ora actuală, sunt dați dispăruți. Există câteva asociații pentru drepturile omului care încearcă, pe la frontiere, să vorbească refugiaților despre riscurile de a cădea în plasa traficanților: Missing Children, Asociația internațională La Strada, Homo Faber. Dar, și printre membrii acestora se strecoară „voluntari” care, sub acoperirea că ajută, de fapt, racolează femeile și copiii. Există multe reclamații că, la oferta de cazare s-au cerut servicii sexuale. Însă, numărul persoanelor abuzate, traficate, dispărute, nu e cunoscut cu exactitate. Pentru că e un haos total prin scripte și pentru că nu toată lumea face plângeri în acest sens. Ce se știe cât de cât concret e că peste o mie de copii sunt dați dispăruți. Ei au intrat în Polonia, Republica Moldova sau România singuri, neînsoțiți de o persoană matură.