Cum se va finanța apărarea Europei. Majoritatea opțiunilor implică împrumuturi și împrumuturi…

Apărarea Europei: După trei ani de război în Ucraina și un sentiment de urgență în aprovizionarea militară, cuplat cu incertitudinea legată de angajamentul viitoarei administrații americane, în 2025 Uniunea Europeană (UE) va trebui să demonstreze că este capabilă să își finanțeze apărarea.

Guvernele europene se confruntă cu o dublă provocare pentru apărarea Europei: să finanțeze rapid arme eficiente la prețuri accesibile pentru a răspunde nevoilor imediate, dar sprijinind în același timp dezvoltarea pe termen lung a industriei europene și inovarea în domeniul apărării.

La trei ani de la începutul războiului din Ucraina, conflictul armat dintre Moscova și Kiev rămâne în fruntea agendei liderilor europeni, care au subliniat din nou la ultima lor întâlnire din decembrie că „Rusia nu trebuie să prevaleze”.

Pe câmpul de luptă însă, armata ucraineană încă așteaptă sistemele de apărare aeriană promise în iulie anul trecut, în timp ce președintele Volodymyr Zelensky tocmai a cerut 19 noi sisteme, pentru a avea un impact la sol, în fața unei Rusii bine echipate și a susținătorilor săi.

Statele care au donat Ucrainei echipamente militare doresc să-și reînnoiască stocurile la un preț rezonabil

Autoritățile de la Kiev încearcă să-și consolideze poziția în negocierile cu Moscova, asigurând totodată sprijinul continuu din partea Statelor Unite și a Europei. Ucraina trebuie, de asemenea, să dea dovadă de rezistență în timp ce așteaptă progrese concrete către aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Iranul, China și Coreea de Nord sunt implicate într-un război al lanțului de aprovizionare, iar între 2022 și 2023 costul obuzelor de muniție s-a dublat de patru ori – un semn al capacității de producție prea mici. În același timp, o cursă pentru creșterea producției de arme se profilează în Europa și Statele Unite.

Cum se va face finanțarea pentru apărare a Europei

Deși costul unei apărări europene veritabile rămâne neclar în această etapă, multe idei pentru finanțarea acesteia circulă deja:

• euro obligațiuni emise de CE
• realocarea fondurilor UE pentru apărare
• utilizarea fondurilor necheltuite de la Facilitatea de Redresare și Rezistență la pandemie (o entitate cu scop special)
• utilizarea Mecanismului european de stabilitate
• o nouă Bancă de apărare.

În timp ce majoritatea opțiunilor implică, pentru apărarea Europei, împrumuturi și împrumuturi, întrebarea este cine dorește să se alăture clubului și cu ce costuri.

Statele europene membre ale alianței militare NATO se confruntă cu o altă provocare: unii aliați iau în considerare ridicarea pragului de 2% din PIB-ul național pe care fiecare țară trebuie să-l cheltuiască pentru apărare pentru a-l readuce la niveluri apropiate de cele atinse în timpul Războiului Rece. Cu toate acestea, până în prezent, o treime dintre aceștia nu au atins încă obiectivul inițial.

Pe 3 februarie 2025, liderii UE vor încerca pentru prima dată să convină asupra unor soluții, în discuții care se vor desfășura alături de discuțiile privind următorul buget pe termen lung al UE (cadrul financiar multianual 2028-2034).

Chiar și în absența constrângerilor bugetare, finanțarea și luarea deciziilor în comun în chestiuni de apărare constituie provocări majore pentru membrii Uniunii Europene.

În ceea ce privește Facilitatea europeană pentru pace (EFF), destinată rambursării statelor membre UE pentru ajutorul militar acordat Ucrainei, acesta este blocat în prezent de Ungaria. Profiturile din activele rusești înghețate sunt atât de mici încât este greu de spus dacă vor fi cheltuite pentru modernizarea industriei de apărare ucrainene după anul viitor.

În timp ce discuțiile se concentrează pe încetarea focului, menținerea păcii și încheierea rapidă a războiului, majoritatea industriilor europene importante așteaptă încă contracte pe termen lung pentru a investi în noi fabrici și linii de producție.

Program european de investiții în apărare (EDIP)

În 2024, Comisia Europeană a prezentat un Program european de investiții în apărare (EDIP) pentru a încuraja guvernele și întreprinderile să cheltuiască mai mult împreună. Cu toate acestea, viziunea executivului – care este de a reforma pe termen lung o industrie militară care a fost subfinanțată de ani de zile – este în contradicție cu dorințele guvernelor de a utiliza fondurile UE pentru soluții rapide și mai oportune.

EDIP este, de asemenea, implicat în discuții nesfârșite asupra criteriilor de eligibilitate, așa cum explică Președinția maghiară a Consiliului UE – responsabilă de negocierile din ultimele șase luni – într-o notă internă văzută de Euractiv.

Va fi dificil să se rezolve disputele dintre Polonia, Olanda, Franța, Grecia și Cipru cu privire la dacă țările pot folosi fonduri comune pentru a plăti produsele companiilor străine, inclusiv americane, turce, israeliene sau sud-coreene.

Diferențele de opinie pe acest subiect se datorează tradițiilor diferite privind obiectivele de independență și strategiile comerciale în domeniul achizițiilor publice europene.

România: Bugetul MApN din 2024 a fost de 2,3% din PIB

Amintim ca Armata României a avut un buget de 8 mld. euro în 2024, din care 3 mld. pentru investiţii şi 5 mld. euro pentru funcţionare. Bugetul MApN din 2024 este de 8 mld. euro, ceea ce înseamnă 2,3% din PIB-ul de 350 mld. euro.

Opt miliarde de euro este bugetul Ministerului Apărării Naţionale în 2024, în creştere faţă de anul trecut cu 25%, dar sub ţinta asumată verbal de 2,5% din PIB. Din cei 8 mld. euro însă, doar 3 mld. euro merg spre investiţii, şi 5 mld. euro merg spre funcţionare: salarii, pensii şi bunuri şi servicii, conform bugetului Armatei publicat de Ministerul de Finanţe. La investiţiile din bugetul propriu, conform reprezentanţilor MApN, se adaugă investiţii din fonduri europene.

Sursa: Euractiv