Flota militară a României: provocarea relevanței în Marea Neagră

Visăm fregate, dar patrulăm în bărci cu vâsle: România este, deocamdată, marele absent naval de la Marea Neagră. De ce e vital să ne trezim urgent ca forță navală, într-o regiune care fierbe, în timp ce șantierele noastre se joacă de-a productivitatea militară? Să aruncăm o privire, împreună.

Marea Neagră nu e doar o întindere de apă cu plaje și pescăruși. E, în 2025, una dintre cele mai tensionate zone strategice ale planetei. A devenit, fără voia noastră, o tablă de șah în flăcări. Rușii au ocupat Crimeea și o transformă în portavion fix. Ucrainenii lansează drone navale din golfuri obscure, iar turcii controlează strâmtorile și joacă mereu la două capete. Iar România? România e acolo, în colțul hărții, cu un vis frumos și niște corvete de hârtie.

În toate declarațiile oficiale suntem „stâlpul estic al NATO”, dar dacă războiul s-ar muta pe mare, am avea serioase probleme să ne apărăm chiar și propriile platforme de extracție din largul Constanței. Nu mai vorbim de capacitatea de a proiecta forță sau de a susține aliați în operațiuni navale. Și totuși, din 2016 tot promitem marea cu sarea: corvete multifuncționale, modernizări de fregate, baze logistice. Rezultatul? Timp pierdut, contracte amânate, scandaluri politico-economice și o flotă cu echipamente de muzeu.

Corvetele de la Naval Group: cel mai lung banc cu marinari

Un simbol al impotenței strategice din ultimii ani e povestea celor patru corvete care ar fi trebuit construite de compania franceză Naval Group la Șantierul Naval Constanța. Licitația a fost câștigată în 2019. Suntem în 2025 și nu există nici măcar o bucată de cocă tăiată. Franța și România s-au certat, ministerele s-au sucit, iar între timp Ucraina a reușit să inoveze de zece ori mai repede, construind cu mâinile goale drone marine care au reușit să lovească vase de război rusești în largul Sevastopolului.

Exclusiv

07:00, 29.03.2025 • Apărare

Victor Negrescu, despre garanțiile de securitate: „Consiliul European nu menționează suficient Marea Neagră și Republica Moldova”

23:12, 27.03.2025 • ECONOMIE

Zelenski avertizează: Rusia vrea controlul coridorului comercial din Marea Neagră

La noi? Fregatele „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, vechi fregate britanice clasa Type 22, abia se mai țin pe linia de plutire. Modernizarea lor a fost promisă, anulată, iar reluată. În prezent, avem o flotă simbolică, utilă pentru exerciții, dar irelevantă în scenarii reale de război.

fregata Mărășești

Ce putem produce azi? Praf de pușcă și nostalgie

Industria de apărare a României, în teorie, e una dintre cele mai mari din Europa Centrală și de Est. În realitate, funcționează ca un muzeu cu intrare liberă. Romarm, compania mamut a industriei de apărare, are zeci de filiale, dar produce în general muniție de calibru mic și echipamente de geniu. Fără comenzi externe, fără investiții serioase, fără cercetare și dezvoltare. Adică fără viitor.

Șantierele navale din Mangalia și Galați sunt ocupate cu lucrări civile sau nave comerciale. În afară de câteva vase de patrulare, nu există proiecte militare active în execuție. Olandezii de la Damen, prezenți la Galați, ar avea capacitatea tehnică de a produce corvete sau nave militare moderne, dar statul român pare incapabil să bată palma pe termen lung și să își asume un plan coerent.

Războiul bate la ușă. Noi unde suntem?

Între timp, Rusia construiește în ritm accelerat: drone navale, mine inteligente, submarine modificate pentru atacuri costiere. Turcia, fără să mai ceară permisiunea nimănui, dezvoltă portavioane ușoare, drone aeriene capabile să opereze pe mare, și controlează deja o parte importantă din infrastructura maritimă regională. Bulgaria cumpără discret fregate second-hand și își modernizează paza de coastă.

submarin Skorpene – nu ne-ar prinde rău vreo 3-4

România, în schimb, își construiește rolul geopolitic pe declarații și speranțe. Dar rolul de „pivot” nu e ceva ce ți se acordă – e ceva ce îți construiești cu o flotă credibilă, logistică navală, infrastructură portuară militară și capacitate de reacție rapidă.

Cum ieșim din blocaj: o propunere minimală, dar concretă

1. Investiție de urgență în paza de coastă – Nu mai avem timp să visăm la fregate de ultimă generație. Putem însă produce rapid și relativ ieftin nave de patrulare moderne, cu armament antiaerian și antisubmarin. Damen, Șantierul Naval Constanța, Vard Tulcea – toate au capacitatea, dacă li se dă drumul.
2. Drone maritime și aeriene – Ucraina ne-a arătat că inovația nu are nevoie de bugete uriașe. România poate dezvolta rapid drone maritime de supraveghere, minare și atac, în colaborare cu parteneri NATO. Avem institute de cercetare, avem ingineri. Ce nu avem este voința.
3. Modernizarea urgentă a fregatelor existente – Chiar dacă sunt bătrâne, fregatele noastre pot fi upgradate cu sisteme de radar moderne, rachete antiaeriene și comunicații compatibile cu NATO. Asta înseamnă timp câștigat, nu pierdut.
4. Colaborare strategică cu Polonia și Turcia – Două țări care chiar își dezvoltă flotele și infrastructura. România ar putea participa în consorții regionale pentru construcția de corvete, submarine de mici dimensiuni și drone navale.
5. Un Minister al Apărării care nu mai sabotează propriile licitații – Dacă nu putem construi navele în România, măcar să nu mai distrugem contractele internaționale din motive birocratice sau de orgoliu politic. Ne costă timp, imagine și, în final, securitate.

Valurile nu așteaptă comisii

Marea Neagră nu e doar o metaforă pentru granița de est. E un câmp de luptă în transformare rapidă, unde doar cei care acționează devin relevanți. România trebuie să aleagă: ori devine un actor naval serios, capabil să contribuie real la securitatea regională, ori rămâne un stat de litoral care se uită neputincios cum alții își fac jocurile în larg.

Nu mai avem timp pentru hârtii. Avem nevoie de viziune, investiții și, mai ales, de o clasă politică care înțelege că marea nu iartă ezitările.

Cum ar trebui să arate flota noastră militară

În contextul deciziei recente a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) de a achiziționa o corvetă ușoară pentru Marea Neagră, este esențial să analizăm cum ar trebui să arate o flotă militară românească modernă, capabilă să facă față provocărilor din regiune, în special în raport cu prezența navală a Rusiei.

Situația actuală a Forțelor Navale Române

Forțele Navale Române dispun în prezent de o flotă compusă din:

• Fregate:

  • Fregata Mărășești (F111)
  • Fregatele Regele Ferdinand (F221) și Regina Maria (F222), de tip Type 22, achiziționate din Marea Britanie

• Corvete:

  • Patru corvete din clasele Tetal-I și Tetal-II

• Vedete purtătoare de rachete:

  • Trei nave din clasa Tarantul

• Dragoare de mine și alte nave auxiliare

De asemenea, România a semnat acorduri pentru achiziționarea de sisteme de rachete anti-navă Naval Strike Missile și intenționează să procure submarine din clasa Scorpène pentru a spori capacitățile subacvatice.

Provocările din Marea Neagră

Marea Neagră este o zonă de importanță strategică, unde Rusia deține o prezență navală semnificativă, în special după anexarea Crimeei în 2014. Flota rusă din Marea Neagră include fregate moderne, submarine și sisteme avansate de rachete, ceea ce îi conferă un avantaj considerabil în regiune.

Componența optimă a flotei militare românești

Pentru a echilibra balanța de putere și a asigura securitatea națională în Marea Neagră, România ar trebui să ia în considerare următoarele măsuri:

1. Modernizarea și suplimentarea fregatelor și corvetelor:

   • Achiziționarea de corvete multifuncționale, capabile să execute misiuni variate, inclusiv lupta anti-submarin, anti-navă și apărare aeriană.
   • Modernizarea fregatelor existente cu sisteme de armament și senzori de ultimă generație.

2. Dezvoltarea capacităților subacvatice:

   • Achiziționarea de submarine moderne, precum cele din clasa Scorpène, pentru a desfășura operațiuni de supraveghere, descurajare și, la nevoie, de atac împotriva amenințărilor subacvatice și de suprafață.

3. Întărirea apărării de coastă:

   • Implementarea sistemelor de rachete anti-navă mobile, cum ar fi Naval Strike Missile, pentru a crea o zonă de interdicție acces în apropierea litoralului românesc.

4. Capacități de război minier:

   • Achiziționarea de nave vânătoare de mine moderne pentru a asigura libertatea de navigație și protecția porturilor și a căilor maritime strategice.

5. Integrarea cu forțele NATO:

   • Participarea activă la grupările navale permanente ale NATO și la exerciții comune pentru a asigura interoperabilitatea și sprijinul aliaților în caz de conflict.

Investiții obligatorii

Pentru a contracara influența și capacitățile navale ale Rusiei în Marea Neagră, România trebuie să investească într-o flotă modernă și echilibrată, capabilă să desfășoare o gamă largă de operațiuni navale. Aceste investiții nu doar că vor spori securitatea națională, dar vor contribui și la întărirea flancului estic al NATO, consolidând poziția strategică a României în regiune.

Cam cât ar costa asta?

Achiziționarea unei corvete ușoare pentru Marea Neagră implică o serie de costuri semnificative, influențate de factori precum specificațiile tehnice, armamentul, echipamentele de comunicații și senzori, precum și de țara producătoare și offset-ul industrial.

Estimări ale costurilor pentru corvete

În trecut, România a evaluat achiziția a patru corvete multirol construite la Șantierul Naval Damen din Galați, cu un cost total estimat la 1,6 miliarde de euro, inclusiv TVA. Această sumă acoperea construcția navelor, achiziția munițiilor, suportul logistic inițial și instruirea echipajelor.

Astfel, costul mediu per corvetă era de aproximativ 400 de milioane de euro. Totuși, prețul unei corvete ușoare poate varia considerabil în funcție de dotările specifice și de negocierile contractuale.

Costuri suplimentare asociate

Pe lângă prețul de achiziție, operarea și întreținerea unei corvete generează costuri anuale semnificative. De exemplu, în cazul navelor de tip Littoral Combat Ship (LCS) ale Marinei SUA, costurile anuale de operare, întreținere și modernizare continuă sunt estimate la 69,4 milioane USD per navă.

Deși aceste cifre se referă la nave diferite, ele oferă o perspectivă asupra cheltuielilor continue asociate cu operarea unei nave militare moderne.

Alternative și considerații

În trecut, România a luat în considerare modernizarea fregatelor existente, cu un cost estimat la 1 miliard de euro pentru două nave vechi de 40 de ani. Totuși, această opțiune ridică întrebări legate de eficiența investiției în nave învechite comparativ cu achiziția unor platforme noi, mai moderne și mai adaptate cerințelor actuale de securitate.

În concluzie, costul achiziționării și operării unei corvete ușoare pentru Marea Neagră este influențat de multiple variabile, iar decizia finală trebuie să echilibreze necesitățile strategice cu resursele financiare disponibile.