Fost şef NATO: Aprovizionarea Ucrainei cu arme doar prelungește războiul

Războiul purtat de Rusia în Ucraina a devenit motiv de dispute pentru mulţi militari activi sau în retragere, dar şi pentru mulţi analişti. Recent, Harald Kujat, general în retragere, fost inspector general al Forțelor Armate Germane şi fost președinte al Consiliului NATO-Rusia și al Comisiei NATO-Ucrain, un interviu exploziv publicației  elvețiene “Zeitgeschehen im Fokus”, în care face o analiză detaliată a conflictului aflat la graniţele României.

PUTEREA vă prezintă integral acest interviu, în fapt o analiză pertinentă a conflictului armat care a debutat acum mai bine de un an, după invazia Ucrainei de către Rusia.

Thomas Kaiser (jurnalist): Apreciați acoperirea Ucrainei în mass-media noastră principală?

Gral. (r) Harald Kujat: Războiul din Ucraina nu este doar o luptă militară, este şi un război economic şi informaţional. În acest război informațional, cineva poate deveni un participant la război îmbrățișând informații și argumente pe care nu le poate verifica sau judeca pe propria autoritate. În unele cazuri, motivele morale sau ideologice joacă și ele un rol. Acest lucru este deosebit de problematic în Germania, deoarece cei mai mulți „experți” sunt cei care își spun cuvântul în mass-media care nu au cunoștințe sau experiență în politica sau strategia de securitate și, prin urmare, își exprimă opiniile pe care le obțin din publicațiile altor „experți” cu expertiza comparabila. Evident, acest lucru pune și presiune politică asupra guvernului federal.

Dezbaterea despre livrarea anumitor sisteme de arme arată clar intenția multor mass-media de a face politică ei înșiși.

S-ar putea ca neliniștea mea cu privire la această evoluție să fie o consecință a mulți ani de serviciu în NATO, inclusiv în calitate de președinte al Consiliului NATO – Rusia și al Comisiei NATO – Ucraina a șefilor de apărare. Mi se pare deosebit de enervant faptul că se acordă atât de puțină atenție intereselor de securitate germane și pericolelor pentru țara noastră ca urmare a escaladării și escaladării războiului.

Aceasta arată o lipsă de responsabilitate sau, pentru a folosi un termen de modă veche, o atitudine extrem de nepatriotică. În SUA, unul dintre cei doi actori principali ai acestui conflict, gestionarea războiului din Ucraina este mult mai diferențiată și controversată.

Thomas Kaiser (jurnalist):  La începutul anului 2022, când situația de la granița cu Ucraina devenea din ce în ce mai critică, ați vorbit cu generalul adjunct Kai-Achim Schönbach și, într-un anumit sens, l-ați susținut. El a avertizat urgent împotriva unei escalade cu Rusia și a acuzat Occidentul că l-a umilit pe Putin și că ar trebui să se negocieze cu el pe picior de egalitate.

Gral. (r) Harald Kujat: Nu am comentat chestiunea pentru a-l proteja de atacuri necalificate. Totuși, întotdeauna am crezut că acest război trebuie prevenit și că ar fi putut fi prevenit. De asemenea, am făcut o declarație publică în acest sens în decembrie 2021. Și la începutul lunii ianuarie 2022, am publicat propuneri cu privire la modul în care negocierile ar putea obține un rezultat acceptabil pentru toate părțile care ar evita totuși războiul.

Din păcate, lucrurile s-au desfășurat altfel. Poate că într-o zi se va pune întrebarea cine a vrut acest război, cine nu a vrut să-l împiedice și cine nu l-a putut preveni.

Thomas Kaiser (jurnalist): Cum apreciați evoluția actuală din Ucraina?

Gral. (r) Harald Kujat: Cu cât războiul durează mai mult, cu atât devine mai dificil să ajungi la o pace negociată. Anexarea rusă a patru teritorii ucrainene la 30 septembrie 2022 este un exemplu de dezvoltare care va fi greu de inversat. De aceea, mi s-a părut atât de regretabil că negocierile, care au avut loc la Istanbul în martie, au fost întrerupte după progrese mari și un rezultat total pozitiv pentru Ucraina.

În negocierile de la Istanbul, se pare că Rusia a fost de acord să-și retragă forțele armate la nivelul din 23 februarie, înainte de începerea atacului asupra Ucrainei. Acum, retragerea completă este cerută din nou și din nou ca o condiție prealabilă pentru negocieri.

Thomas Kaiser (jurnalist): Ce a oferit Ucraina în schimb?

Gral. (r) Harald Kujat: Ucraina s-a angajat să renunțe la calitatea de membru NATO și să nu permită staționarea de trupe străine sau de instalații militare. În schimb, trebuia să primească garanții de securitate din partea statelor. Viitorul teritoriilor ocupate urma să fie rezolvat diplomatic în 15 ani, cu renunțarea explicită la forța militară.

Thomas Kaiser (jurnalist): De ce nu a fost tratatul care ar fi salvat zeci de mii de vieți și i-ar fi scutit pe ucraineni de distrugerea țării lor?

Gral. (r) Harald Kujat: Potrivit unor informații sigure, prim-ministrul britanic de la acea vreme, Boris Johnson, a intervenit la Kiev pe 9 aprilie și a împiedicat semnarea. Raționamentul său a fost că Occidentul nu era pregătit pentru încheierea războiului. Este revoltător ceea ce se joacă, lucru de care cetățeanul credul habar nu are. Negocierile de la Istanbul erau bine cunoscute și că era pe cale să se ajungă la un acord, dar de la o zi la alta nu s-a auzit nimic.

La mijlocul lunii martie, de exemplu, „Financial Times” a raportat despre progresele înregistrate. În unele ziare germane au apărut și rapoarte corespunzătoare. Cu toate acestea, nu a fost raportat motivul pentru care negocierile au eșuat.

Când Putin a anunțat mobilizarea parțială pe 21 septembrie, a menționat public pentru prima dată că Ucraina a răspuns pozitiv propunerilor ruse în negocierile de la Istanbul din martie 2022.

„Dar”, a spus el la propriu, „o soluție pașnică nu se potrivea Occidentului, așa că de fapt a ordonat Kievului să anuleze toate acordurile”.

Thomas Kaiser (jurnalist): Presa noastră tace despre asta.

Gral. (r) Harald Kujat: Spre deosebire de mass-media americană, de exemplu. „Foreign Affairs” și „Responsible Statecraft”, două reviste cunoscute, au publicat rapoarte informative. Articolul din Afaceri Externe a fost scris de Fiona Hill, un fost angajat senior al Casei Albe din Consiliul Național de Securitate. Este foarte competentă și absolut de încredere. Informații foarte detaliate au fost deja publicate pe 2 mai în ziarul pro-guvernamentul „Ukrainska Pravda”.

Thomas Kaiser (jurnalist): Mai aveţi informații despre aceast aspect?

Gral. (r) Harald Kujat: Se știe că conținutul principal al proiectului de acord se bazează pe o propunere a guvernului ucrainean din 29 martie.  Mass-media americană raportează acum despre acest lucru.

Thomas Kaiser (jurnalist): Totuși, mass-media germană nu este dispusă să abordeze subiectul chiar dacă au acces la surse. Într-un articol ei spun: „Lipsa de previziune a politicii de securitate și de judecată strategică în țara noastră este rușinoasă”.  Ce vor să spună cu asta?

Gral. (r) Harald Kujat: Să luăm ca exemplu Bundeswehr. În 2011, a fost realizată o reformă a Bundeswehr, așa-numita realiniere a Bundeswehr. Reorientarea a însemnat îndepărtarea de la mandatul constituțional de apărare națională și de alianță și către misiuni externe. Motivul invocat a fost că nu exista riscul unui atac convențional asupra Germaniei și a aliaților NATO. Dimensiunea și structura forțelor armate, echipamentele, armamentul și pregătirea au fost orientate către misiuni străine.

Forțele armate care au capacitatea de a-și apăra țara și alianța pot, de asemenea, să efectueze misiuni de stabilizare, mai ales că guvernul federal și parlamentul pot decide singuri în acest sens în cazuri individuale. În schimb, nu este cazul, deoarece agresorul decide dacă apare cazul apărării naționale și a alianței.

Evaluarea situației de atunci a fost oricum greșită. Anularea unilaterală a tratatului ABM de către SUA în 2002 a marcat un punct de cotitură strategic în relațiile cu Rusia.

Punctul de cotitură politică a fost summitul NATO de la București din 2008, când președintele american George W. Bush a încercat să invite Ucraina și Georgia să adere la NATO. Când nu a reușit să facă acest lucru, în comunicat a fost inclusă o vagă perspectivă de aderare pentru aceste țări, așa cum este de obicei în astfel de cazuri. promovează o invitație pentru Ucraina și Georgia de a adera la NATO.

Thomas Kaiser (jurnalist): Pe baza acestei evoluții dintre Rusia și SUA, vedeți o legătură cu criza actuală?

Gral. (r) Harald Kujat: Deși riscul unei confruntări între Rusia și NATO este evident pentru toată lumea ca urmare a războiului din Ucraina, Bundeswehr continuă să fie dezarmată, chiar canibalizată, pentru a elibera arme și echipament militar pentru Ucraina. Unii politicieni chiar justifică acest lucru cu argumentul aiurea că libertatea noastră este apărată în Ucraina.

Thomas Kaiser (jurnalist): De ce credeţi că acesta este un argument fără sens? Toată lumea se ceartă, chiar și șeful departamentului de externe elvețian, Ignazio Cassis.

Gral. (r) Harald Kujat: Ucraina luptă pentru libertatea sa, pentru suveranitatea sa și pentru integritatea teritorială a țării. Dar cei doi jucători principali în acest război sunt Rusia și SUA.

Ucraina luptă și pentru interesele geopolitice ale SUA. Pentru că scopul lor declarat este să slăbească Rusia din punct de vedere politic, economic și militar într-o asemenea măsură încât să poată apela la rivalul lor geopolitic, singurul capabil să-și pună în pericol supremația ca putere mondială: China. Mai mult, ar fi extrem de imoral să lăsăm Ucraina singură în lupta sa pentru libertatea noastră și să furnizăm doar arme care prelungesc vărsarea de sânge și sporesc distrugerea țării. Nu, acest război nu este despre libertatea noastră. Problemele de bază pentru care războiul a apărut continuă.

Thomas Kaiser (jurnalist):  Care credeţi că este problema principală?

Gral. (r) Harald Kujat: Rusia vrea să împiedice rivalul geopolitic SUA să obțină o superioritate strategică care pune în pericol securitatea Rusiei. Fie prin aderarea Ucrainei la NATO condusă de SUA, fie prin staționarea de trupe americane, prin relocarea infrastructurii militare sau prin manevre comune ale NATO.

Desfășurarea sistemelor americane ale sistemului de apărare antirachetă balistică al NATO în Polonia și România este, de asemenea, un ghimpe în partea Rusiei, deoarece Rusia este convinsă că SUA ar putea folosi și aceste instalații de lansare pentru a elimina sistemele strategice intercontinentale rusești și, astfel, a pune în pericol echilibrul nuclear strategic.

Acordul de la Minsk II, în care s-a angajat Ucraina să acorde drepturi minorităților populației vorbitoare de rusă din Donbas până la sfârșitul anului 2015 printr-un amendament constituțional cu autonomie mai mare pentru regiune, deoarece acestea sunt standard în Uniunea Europeană. Acum există îndoieli dacă SUA și NATO au fost pregătite să negocieze serios aceste probleme înainte de atacul rusesc asupra Ucrainei.

Thomas Kaiser (jurnalist): În cartea sa „Am Abgrund” (2015), Wilfried Scharnagl arată clar că politica occidentală este o provocare de necrezut și că dacă UE și NATO nu își schimbă cursul, ar putea apărea o catastrofă.

Gral. (r) Harald Kujat: Da, trebuie să ții cont de asta. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât este mai mare riscul de extindere sau escaladare.

Thomas Kaiser (jurnalist): Am avut deja asta în criza rachetelor din Cuba.

Gral. (r) Harald Kujat: A fost o situație similară.

Thomas Kaiser (jurnalist): Cum apreciați decizia de a furniza Ucrainei tancuri Marder?

Gral. (r) Harald Kujat: Sistemele de arme au puncte forte și slabe datorită caracteristicilor tehnice și astfel, în funcție de nivelul de pregătire al soldaților și de condițiile cadru operațional respective, exista o anumită valoare operațională. În lupta cu arme combinate, diferite sisteme de arme lucrează împreună într-un sistem comun de comandă și informații, în care punctele slabe ale unui sistem sunt compensate de punctele forte ale altor sisteme. Cu un nivel scăzut de pregătire a personalului de exploatare sau dacă un sistem de arme nu este utilizat împreună cu alte sisteme în context funcțional și condițiile de operare sunt posibil dificile, valoarea operațională este scăzută.

Aceasta înseamnă că există riscul de a fi eliminat prematur sau chiar riscul ca arma să cadă în mâna adversarului. Aceasta este situația actuală în care sistemele moderne de arme occidentale sunt folosite în războiul din Ucraina. În decembrie, Rusia a început un program amplu de evaluare a parametrilor tehnici și operațional-tactici ai armelor occidentale capturate, care are scopul de a crește eficacitatea propriilor operațiuni și eficacitatea armelor.

În plus, există întrebarea fundamentală a relației mijloace-scop. Ce scop ar trebui să servească armele occidentale?

Zelensky a schimbat în mod repetat obiectivele strategice ale războiului ucrainean. În prezent, obiectivul Ucrainei este de a recuceri toate teritoriile deținute de Rusia, inclusiv Crimeea.

Cancelarul german spune că vom sprijini Ucraina atâta timp cât va fi necesar, inclusiv în urmărirea acestui obiectiv, deși SUA au subliniat între timp că este vorba doar de „recucerirea teritoriului care a fost ocupat de Rusia din 24 februarie 2022.

Prin urmare, este necesar să se răspundă la întrebarea dacă mijloacele de livrare de arme occidentale sunt adecvate pentru îndeplinirea scopului urmărit de Ucraina. Această întrebare are o dimensiune calitativă și una cantitativă. SUA nu furnizează alte arme decât cele pentru autoapărare, nicio armă care să permită lupta cu arme combinate și, mai presus de toate, niciuna care ar putea declanșa o escaladare nucleară. Acestea sunt cele trei nr. ale președintelui Biden.

Thomas Kaiser (jurnalist): Cum intenționează Ucraina să-și atingă obiectivele militare?

Gral. (r) Harald Kujat: Șeful Statului Major ucrainean, generalul Zalushniy, a declarat recent: „Am nevoie de 300 de tancuri de luptă principale, 600 până la 700 de vehicule blindate de transport de trupe și 500 de obuziere pentru a împinge trupele rusești la pozițiile dinaintea atacului din 24 februarie.

Cu toate acestea, cu ceea ce a primit, „operațiunile majore nu sunt posibile”.

Este îndoielnic dacă forțele armate ucrainene mai au un număr suficient de soldați potriviți pentru a putea folosi aceste sisteme de arme, având în vedere pierderile mari din ultimele luni.

În orice caz, mărturia generalului Zalushniy explică și de ce aprovizionarea cu arme din Occident nu permite Ucrainei să-și atingă obiectivele militare, ci doar prelungește războiul. În plus, Rusia ar putea depăși oricând escaladarea vestică cu propria sa armată.

În discuția germană, aceste conexiuni nu sunt înțelese sau ignorate. Modul în care unii aliați încearcă să îndemne public guvernul federal să livreze tancurile de luptă principale Leopard 2 joacă, de asemenea, un rol. Asta nu s-a mai întâmplat până acum în NATO. Arată cât de rău a avut de suferit reputația Germaniei în cadrul alianței ca urmare a slăbirii Bundeswehr-ului și cu ce angajament unii aliați urmăresc scopul de a expune Germania în special în faţa Rusiei.

Thomas Kaiser (jurnalist): Ce alimentează opinia lui Zelsenky că rușii pot fi respinşi din Ucraina?

Gral. (r) Harald Kujat: Posibil, cu sistemele de armament promise la conferința donatorilor din 20 ianuarie, forțele armate ucrainene se vor putea apăra ceva mai eficient împotriva ofensivelor rusești.

Cu toate acestea, nu pot recuceri teritoriile ocupate făcând acest lucru. Potrivit șefului de stat major al SUA, generalul Mark Milley, Ucraina a realizat ceea ce ar putea realiza din punct de vedere militar. Mai mult nu este posibil. De aceea, acum ar trebui începute eforturi diplomatice pentru a ajunge la o pace negociată. Împărtășesc această părere. Trebuie avut în vedere că forțele ruse se pare că intenționează să apere teritoriul cucerit și să cucerească restul Donbasului pentru a consolida teritoriile pe care le-au anexat.  Ei și-au adaptat bine pozițiile defensive la teren și au fost puternic fortificați. Atacurile asupra acestor poziții necesită un efort mare și disponibilitatea de a accepta pierderi semnificative. Retragerea din regiunea Herson a eliberat aproximativ 22.000 de militari capabili de luptă pentru ofensivă. În plus, alte unități de luptă sunt mutate în regiune ca întăriri.

Thomas Kaiser (jurnalist): Dar atunci care este scopul livrărilor de arme care nu permit atingerea scopului lui Zelenskiy?

Gral. (r) Harald Kujat: Eforturile actuale ale SUA de a-i convinge pe europeni să continue furnizarea de arme ar putea avea de-a face cu această evoluție a situației. Trebuie să faceți distincția între motivele exprimate public și deciziile concrete ale guvernului federal. Ar duce prea departe pentru a intra în întregul spectru al acestei discuții. Cu toate acestea, mi-aș dori ca guvernul federal să primească sfaturi cu adevărat competente în această problemă și – ceea ce este poate și mai important – să fie receptiv și capabil să emită judecăți în conformitate cu importanța acestei întrebări.

Guvernul federal a parcurs deja un drum lung în sprijinirea Ucrainei. Livrările de arme nu fac încă din Germania o parte a conflictului. Dar în legătură cu pregătirea soldaților ucraineni cu privire la aceste arme, sprijinim Ucraina în atingerea obiectivelor sale militare. Prin urmare, în raportul său din 16 martie 2022, serviciul științific al Bundestagului german a declarat că zona securizată de non-război a fost astfel părăsită.

SUA vor antrena și soldați ucraineni în Germania. În preambulul său, Legea fundamentală conține o poruncă strictă de a menține țara noastră pașnică. Legea fundamentală tolerează sprijinul pentru o parte în conflict doar dacă acest lucru este potrivit pentru a permite o soluție pașnică. Prin urmare, Guvernul Federal este obligat să explice populaţiei germane în ce limite şi cu ce scop are loc susţinerea Ucrainei.

În sfârșit, guvernului ucrainean ar trebui să i se arate și limitele sprijinului. În urmă cu ceva timp, chiar și președintele Biden a declarat într-un articol dedicat că SUA vor continua să sprijine militar Ucraina, dar și eforturile acesteia de a obține o pace negociată în acest conflict.

Thomas Kaiser (jurnalist): Armata ucraineană îi atacă pe ruși de săptămâni întregi – fără succes. Cu toate acestea, Zelensky vorbește despre recucerire. Este aceasta propagandă sau există o posibilitate reală?

Gral. (r) Harald Kujat: Nu, forțele armate ucrainene sunt incapabile să facă asta, potrivit atât șefilor de stat major americani, cât și ucraineni. Ambele facțiuni din război sunt în prezent din nou într-un impas, exacerbat de restricțiile sezoniere.

Deci acum ar fi momentul potrivit pentru a relua negocierile întrerupte. Transporturile de arme înseamnă contrariul, ceea ce înseamnă că războiul va fi prelungit inutil, cu mai multe victime de ambele părți și distrugerea continuă a țării. Dar și cu rezultatul că suntem atrași și mai adânc în acest război. Chiar și secretarul general al NATO a avertizat recent împotriva escaladării luptelor într-un război între NATO și Rusia.

Thomas Kaiser (jurnalist): Ei spun că avem din nou un „impas”. Ce vor să spună?

Gral. (r) Harald Kujat: Un punct de plecare pozitiv pentru o soluție negociată a apărut la sfârșitul lunii martie a anului trecut, de exemplu, când rușii au decis să se oprească înainte de Kiev și să se concentreze asupra estului și a Donbasului.

Asta a făcut posibile negocierile de la Istanbul. O situație similară a apărut în septembrie, înainte ca Rusia să efectueze mobilizarea parțială. Oportunitățile apărute în acel moment nu au fost folosite. Acum ar fi timpul să negociem din nou și nici nu folosim această oportunitate, ci facem invers: trimitem arme și escaladăm. Acesta este, de asemenea, un aspect care relevă lipsa de previziune a politicii de securitate și de judecată strategică.

Thomas Kaiser (jurnalist):  Ați mai menționat că ministrul rus al apărării, Șoigu, și-a semnalat disponibilitatea pentru negocieri …

Gral. (r) Harald Kujat: Asta a facut si Putin. Putin s-a oferit în mod explicit să reia negocierile pe 30 septembrie, când a declarat încă două regiuni drept teritoriu rus. A făcut asta de mai multe ori între timp. Acum, totuși, adevărul este că Shoigu nu l-a condiționat, dar Putin a cam ridicat ștacheta spunând că suntem gata să negociem, dar, desigur, asta presupune că cealaltă parte recunoaște zonele pe care le anexăm. Aceasta arată că pozițiile ambelor părți se întăresc cu cât războiul durează mai mult. Zelensky a spus că va negocia doar după ce rușii s-au retras complet din Ucraina. Acest lucru face o soluție din ce în ce mai dificilă, dar nu este încă imposibilă.

Thomas Kaiser (jurnalist): Aș dori să menționez încă un eveniment. Într-un interviu, doamna Merkel…

Gral. (r) Harald Kujat: Da, ceea ce spune ea este clar. Ea a negociat doar acordul Minsk II pentru a cumpăra timp Ucrainei. Și Ucraina a folosit acest lucru pentru a-și construi forțele militare. Fostul președinte francez Hollande a confirmat acest lucru.

Thomas Kaiser (jurnalist): Petro Poroșenko, fostul președinte al Ucrainei, a spus același lucru.

Gral. (r) Harald Kujat: Rusia numește asta o înșelătorie. Și Merkel confirmă că Rusia a fost înșelată în mod deliberat. Puteți evalua asta oricum doriți, dar este o încălcare flagrantă a încrederii și o problemă de predictibilitate politică. Ceea ce nu se poate nega, însă, este că refuzul guvernului ucrainean – conștient de această înșelăciune intenționată – de a pune în aplicare acordul cu doar câteva zile înainte de începerea războiului a fost unul dintre declanșatorii războiului.

În rezoluția ONU, guvernul federal german s-a angajat să pună în aplicare „întregul pachet” de măsuri convenite. În plus, cancelarul și ceilalți participanți în formatul Normandia au semnat o declarație privind rezoluția în care s-a angajat din nou în mod expres să pună în aplicare acordurile de la Minsk.

Thomas Kaiser (jurnalist): Nu este și asta o încălcare a dreptului internațional?

Gral. (r) Harald Kujat: Da, aceasta este o încălcare a dreptului internațional, este clar. Pagubele sunt imense. Trebuie să vă imaginați situația de astăzi. Oamenii care au vrut și vor încă să intre în război au luat de la început poziția că nu poți negocia cu Putin. Oricum nu ţine acordurile. Acum se dovedește că noi suntem cei care încălcăm acordurile internaționale.

Thomas Kaiser (jurnalist): Din câte știu, rușii își onorează contractele. Chiar și în timpul războiului actual Rusia a continuat să furnizeze gaze. Dar doamna Baerbock a anunțat: „Nu mai vrem gaz rusesc!”

Gral. (r) Harald Kujat:  Da, am spus că nu mai vrem gaz rusesc. Toate consecințele, criza energetică, recesiunea economică etc.  sunt rezultatul unei decizii a guvernului federal german și nu o decizie a guvernului rus.

Thomas Kaiser (jurnalist): Dacă auzi sau vezi știrile din Elveția atunci există criza energetică din cauza deciziei lui Putin de a intra în război împotriva Ucrainei.

Gral. (r) Harald Kujat: În trecut, au existat două dificultăți de aprovizionare cu gaze cauzate de Ucraina. Ar trebui să fii sincer în privința asta. Rusia ar continua să livreze, dar nu mai dorim nimic de acolo pentru că a atacat Ucraina. Atunci apare întrebarea: cine a aruncat de fapt în aer North Stream II ?

Thomas Kaiser (jurnalist):  Aveţi o părere despre explozie?

Gral. (r) Harald Kujat: Nu, ar fi pure speculații. Există dovezi circumstanțiale, așa cum se întâmplă atât de des, dar nicio dovadă. Cel puțin niciuna care a devenit cunoscută publicului. Dar poți fi absolut sigur: soarele o va aduce la lumină.

Thomas Kaiser (jurnalist): Care este experiența dumneavoastră în negocierile cu Rusia?

Gral. (r) Harald Kujat: Am purtat multe negocieri cu Rusia, de exexemplu contribuția Rusiei la misiunea din Kosovo a NATO. SUA ne-au cerut să facem asta pentru că nu au putut ajunge la nicio concluzie cu Rusia. În cele din urmă, Rusia a fost dispusă să-și subordoneze trupele unui comandant NATO german.

În anii 1990 a existat o coordonare politică strânsă și o cooperare militară între NATO și Rusia, reglementată de Tratatul de bază NATO-Rusia din 1997. Rușii sunt parteneri duri de negociere, dar dacă ajungi la un rezultat comun, atunci asta este și este valabil.

Thomas Kaiser (jurnalist): Care a fost rezultatul?

Gral. (r) Harald Kujat: Rușii doreau un fel de drept de codecizie în negocierile privind tratatul de bază. Asta nu a fost posibil. Cu toate acestea, am găsit o modalitate de a găsi soluții comune în cazurile în care interesele de securitate ale unei părți sau celeilalte sunt afectate.

Din păcate, după războiul din Georgia, NATO a suspendat în mare măsură cooperarea. Experienţa precedentă războiului din Ucraina a arătat, de asemenea, că aranjamentele pentru a rezolva crizele și conflictele atunci când relațiile sunt valoroase atunci când apar tensiuni. Din păcate, nu s-a înțeles asta.