Foștii securiști din spatele lui Georgescu: de ce nu sparge nimeni buba?

Într-o declarație recentă, Cristian Preda a afirmat că Călin Georgescu este susținut de „afaceriști români din fosta Securitate sau alți dubioși asociați cu fiii lui Toni Greblă„. Numele acestui politruc indispensabil – domnul cu Grebla de Aur a voturilor – apare frecvent în contextul manipulărilor electorale de dată recentă. Dubios sub toate aspectele, Toni Greblă, fost judecător al Curții Constituționale și actual președinte al Autorității Electorale Permanente, are parte de o susținere nevăzută extrem de solidă.

Analizând activitățile și conexiunile fiilor săi, putem obține o perspectivă asupra influențelor și intereselor care gravitează în jurul acestei ”sfere politice”.

Ce știm, deocamdată

Conform investigațiilor aflate în desfășurare, campania lui Călin Georgescu ar fi fost finanțată indirect de către oameni de afaceri cu legături în fosta Securitate ceaușistă, precum și de alte persoane controversate asociate cu fiii lui Toni Greblă. Aceste informații ridică semne de întrebare cu privire la influențele din spatele scenei politice și la transparența finanțării campaniilor electorale.

Fiii lui Toni Greblă: cariere și controverse

Toni Greblă are doi fii, Octavian Alin Greblă și Silviu Greblă, ale căror cariere au fost marcate de poziții publice și afaceri discutabile.

1. Octavian Alin Greblă:
   • Diplomat și Funcționar Public: Între 2012 și 2016, Octavian a ocupat funcția de viceconsul la Ambasada României din Paris. Ulterior, a fost consilier pentru afaceri europene în cadrul Ministerului Afacerilor Europene și consilier juridic la Compania Națională de Investiții.
   • Conducerea IAR Ghimbav: În 2019, a fost numit președinte al Consiliului de Administrație al IAR Ghimbav, o companie strategică în industria aeronautică. Numirea sa a stârnit controverse, având în vedere legăturile familiale și lipsa unei experiențe directe în domeniul aeronautic.
   • Consul în Tunisia: Conform unor surse, Octavian a fost numit ulterior consul în Tunisia, continuându-și cariera diplomatică.
2. Silviu Greblă:
   • Afaceri Controversate: Silviu a deținut o cafenea în București până în 2008. După ce afacerea a devenit nerentabilă, a vândut-o unui cetățean irakian, Mohamad Al Dulaimi, care fusese declarat indezirabil în România pentru legături cu persoane asociate cu Al-Qaeda. Această tranzacție a ridicat semne de întrebare privind conexiunile și verificările prealabile efectuate.

Rețele de influență și nepotism

Criticii susțin că ascensiunea profesională a fiilor lui Toni Greblă reflectă practici de nepotism și utilizarea influenței politice pentru obținerea de poziții în instituții publice și companii de stat. Aceste numiri ridică întrebări privind meritocrația și transparența în administrația publică.

Așteptăm rezultatele anchetelor…

… dar pariul nostru este că nu-l va clinti nimeni pe Greblă de la AEP. Probabil pentru că e foarte util acolo, și nu numai pentru foștii securiști aflați în plin asalt.

Analizând carierele și controversele legate de fiii lui Toni Greblă, se conturează o imagine a unor rețele de influență și susținere reciprocă în sfera politică românească. Aceste conexiuni pot oferi indicii despre „foștii securiști” menționați (nu numai) de către Cristian Preda în contextul susținătorilor lui Călin Georgescu. Pentru o democrație sănătoasă, este esențială o transparență sporită și o delimitare clară între interesele personale și funcțiile publice.

De ce nu sparge nimeni buba securistă și ce s-ar întâmpla dacă s-ar face lumină?

Problema cu rețeaua securistă care încă domină România nu este doar că există, ci că a devenit sistemul însuși. E ca un parazit care s-a infiltrat în organismul statului și acum îl controlează din interior. Toți vedem simptomele – numiri suspecte, cariere politice inexplicabile, fonduri direcționate dubios –, dar nimeni nu are instrumentele (sau curajul) să opereze direct pe metastază.

1. Cine ar trebui să spargă această bubă?

• Serviciile de informații? Greu de crezut, pentru că exact în interiorul acestora se află nucleul rețelei. Dacă SRI sau alte structuri ar fi vrut să curețe sistemul, ar fi făcut-o de mult. În schimb, vedem că oamenii vechi sunt reciclați la nesfârșit și plasați în funcții strategice.
• Justiția? DNA și alte instituții au fost, în multe cazuri, folosite selectiv pentru reglări de conturi, dar nu pentru o epurare reală a sistemului. Când un securist cade, altul îi ia locul.
• Presa? Încă mai există jurnaliști care scormonesc, dar dosarele importante sunt îngropate repede, iar rețelele de influență media sunt, în mare parte, în mâinile acelorași interese.

Așadar, spargerea buboiului nu vine din interior. Singura soluție reală ar fi o presiune externă – fie prin scandaluri internaționale, fie prin mișcări publice autentice care să forțeze expunerea acestor personaje.

2. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar face lumină?

Dacă s-ar deconspira în mod real această gașcă de securiști care trage sforile în spatele lui Călin Georgescu și a altor figuri politice, ar fi trei mari consecințe:

A. Un cutremur politic major

Dacă s-ar afla exact cine finanțează anumite campanii, cine menține personaje-cheie în funcții, cine trage sfori prin rețelele de influență, ar dispărea instantaneu credibilitatea unor întregi partide politice și a unor instituții. Ne-am trezi că o bună parte din scena politică este o farsă, construită artificial de aceleași rețele de putere.

B. O tentativă disperată de acoperire

Securitatea nu lasă urme ușor. Dacă ar apărea scurgeri de informații masive despre cine e în spatele jocurilor politice, am vedea o mobilizare rapidă a sistemului pentru a închide gurile prea vocale. Persoane-cheie ar fi fie „reorientate” profesional, fie ar dispărea din peisaj prin metode clasice – dosare inventate, linșaje mediatice, accidente ciudate.

C. O resetare forțată a sistemului

În scenariul optimist, presiunea publică și expunerea constantă ar putea duce la prăbușirea unor figuri influente, deschiderea unor dosare și un val de schimbări structurale. Dar asta ar necesita un val de dezvăluiri consecutive și o presiune reală din afara României, altfel rețeaua își va regenera rapid nodurile.

3. De ce nimeni nu are interesul să lovească decisiv?

• Sistemul este prea bine consolidat. Dacă ai fost în el, nu ai cum să-l trădezi fără consecințe. Dacă ești în afara lui, îți este aproape imposibil să-l ataci fără sprijin puternic.
• Oamenii care ar putea expune totul sunt fie cumpărați, fie amenințați. Nu e o teorie a conspirației, ci realitatea istoriei recente – câți oameni au ieșit public cu acuzații grave și au fost fie reduși la tăcere, fie discreditați total?
• Unii așteaptă momentul potrivit. Există întotdeauna tabere rivale. Poate unii din sistem își așteaptă momentul pentru a răsturna o altă facțiune și a prelua controlul.

4. Ce e de făcut?

Dacă vrem să vedem prăbușirea acestei rețele, trebuie să existe o expunere constantă și o presiune externă.

• Jurnaliștii independenți trebuie să sape, chiar dacă mainstream media nu o face.
• Investigațiile internaționale pot aduce mai multe presiuni asupra României.
• Conștientizarea publicului trebuie să crească, astfel încât orice tentativă de ascundere a acestor scheme să fie rapid demascată.

Securitatea veche nu a murit. S-a transformat. Dar orice schemă de influență este vulnerabilă când lumina cade direct pe ea. Întrebarea e: cine va aprinde reflectorul?