Fost reprezentant al României la NATO, despre punctele slabe ale Armatei Române

Generalul (r) Virgil Bălăceanu, fostul reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, consideră că punctele cele mai slabe în ceea ce priveşte înzestrarea Armatei României le reprezintă „subbugetarea cronică” şi ineficienţa industriei româneşti de apărare.

Potrivit generalului Virgil Bălăceanu, în realitate, România nu are, la ora actuală, o industrie de apărare. „Noi nu avem o industrie care să producă la pace, nu mai vorbesc de o industrie de apărare ca, într-o situaţie de criză, să treacă la producţia de război”, afirmă acesta.

„Punctul cel mai slab a fost subbugetarea cronică a Armatei după anii ’90. Au fost etape în care trebuiau găsite soluţii pentru a asigura hrănirea militarilor, reparaţii curente ale cazărimilor, nici vorbă de investiţii! Din fericire, s-a realizat acel pact politic pentru 2% pentru Armată, însă schimbările în înzestrare nu se pot realiza peste noapte, e nevoie de foarte mult timp”, a declarat generalul (r) Virgil Bălăceanu, informează News.ro.

Acesta a completat spunând că, pe de altă parte, România nu a dezvoltat industria de apărare, spre deosebire de Polonia, care „a preluat industria veche, a salvat-o şi a reactivat-o”, iar acum „lucrează bine pentru nevoile armatei poloneze, dincolo de cheltuielile lor pentru apărare. „Cumpărând foarte multe echipamente din afară, industria de apărare în România abia supraveţuieşte şi acum”, a punctat generalul.

12:49 • ECONOMIE

Șeful comitetului militar NATO: Investitorii occidentali ignoră în mod „necugetat” industria de apărare

18:24, 13.12.2024 • ECONOMIE

MEAT a elaborat prima strategie pentru industria de apărare din ultimii 35 de ani

„Din păcate, industria de Apărare nu va putea prelua fondurile alocate”

Întrebat cine ar fi vinovat de aceste neajunsuri, generalul Bălăceanu a răspuns: „Noi, printr-o guvernare ineficientă, printr-o administrare proastă a tot ceea ce înseamnă infrastructura economică din punctul de vedere al apărării şi prin politici nefavorabile cu privire la industria de apărare privată. La ora actuală, nu avem, în realitate, o industrie de apărare”.

Generalul spune că România nu va avea capacitatea să realizeze comenzile care vor veni din partea Uniunii Europene pentru că UE deja îşi dezvoltă segmentul de apărare cum n-a mai făcut-o niciodată, cel puţin pe două elemente ce ţin de mobilitatea militară şi de cercetare şi dezvoltare tehnologică în domeniul militar şi de producţie militară.

„Vor fi sume mari de bani care se vor aloca, dar, din păcate, nu avem o industrie de apărare în România care să permită absorbţia acestor fonduri. Cred că ar trebui să se realizeze o analiză mult mai realistă, eu aş face-o mergând pe modelul polonez. Din punctul meu de vedere, numai Ministerul Apărării are capacitatea ca, preluând cel puţin parţial elemente din industria de apărare de stat, să realizeze o revigorare a acesteia. Până acum, Ministerul Economiei şi-a propus extrem de multe obiective, dar realizările lasă mult de dorit”, a afirmat Bălăceanu.

„Trebuie să favorizăm industria românească!”

Generalul consideră că, pe de altă parte, Ministerul Apărării „trebuie să aibă curajul să intre deschis în legătură cu producătorii români”. Bălăceanu a explicat că este o teamă care se manifestă în sensul că, intrând în legătură cu producătorii privaţi, „ai avea un fel de «parti pris», i-ai favoriza pe aceştia”.

„Trebuie să favorizăm industria românească printr-o legislaţie adecvată, mai ales industria de apărare. Noi nu avem o industrie care să producă la pace, nu mai vorbesc de o industrie de apărare ca, într-o situaţie de criză, să treacă la producţia de război. Mai mult decât atât, nu este o industrie pregătită să se adapteze fondurilor pe care Uniunea Europeană le va avea din ce în ce mai mult alocate pentru problematica legată şi de cercetare-dezvoltare tehnologică în domeniul militar, dar mai ales de producţie, fie că vorbim de producţia de echipamente militare sau producţie de muniţii”, a explicat generalul.

Virgil Bălăceanu consideră că a rămâne doar la fluxurile de aprovizionare din afară creează României o „vulnerabilitate majoră”, pentru că în situaţie de criză aceste fluxuri „se scurtcircuitează”.