Galați. Strada ce purta numele unui bolșevic care a vrut să bombardeze orașul, a primit numele istoricului Mihalache Brudiu

Centrul Galațiului mai păstrează și în 2022 multe monumente instalate de puterea comunistă în anii 50 și care aparent ar evoca începuturile mișcării revoluționare a comuniștilor români, dar în realitate evocă perioada bolșevică 1918-1919, înainte de așa-zisa înființare a PCR din mai 1921, perioadă în care, imediat după Marea Revoluție din 1917, puterea de la Moscova urmărea să înființeze o puternică mișcare bolșevică și în zona Galați – Ismail – Odesa.

Omul de legătură era doctorul Cristu (Cristian) Racovski, născut în Bulgaria, un apropiat al lui Trotski care fusese infiltrat în Partidul Social Democrat Român (PSDR), înființat în 1910 și condus de IC Frimu, Mihai Bujor și Cristian Racovski. Sub aparențele organizării PSDR, Racovski era prezent foarte des la Galați. Printre apropiații săi erau Gheorghe Stroiciu, fost docher şi bucătar pe nava „Împăratul Traian” și Gheorghe Mușetescu, muncitor în Portul Galați.

În ianuarie 1918, la ordinele lui Racovski, Stroiciu și Mușetescu, au acționat la Ismail, Chilia și Odesa, „în numele Comitetului Bolşevic Român” pentru detronarea Regelui Ferdinand și căderea Guvernului Brătianu, „spre a proclama republica ca în Rusia”.

Stroiciu și Mușetescu au înființat „comitetul de guvernare bolșevist românesc” și detașamente de bolșevici români cu care au atacat navele militare românești de la Ismail și Chilia, au arestat echipajele și au rechiziționat navele cu care voiau să bombardeze orașele românești de la Dunăre.

După o perioadă de navigare în derivă echipajele s-au revoltat și i-au debarcat pe bolșevici. Întorși la Galați, Stroiciu și Mușetescu au fost trimiși în judecată de Curtea Marțială a Corpului 3 Armată pentru înaltă trădare, conform articolelor 67 și 32 al. (3) al Codului Penal. În sentință se spune printre altele că „prin acțiunea de înaltă trădare a prevenților s-a urmat războiu contra patriei deoarece batalioanale românești revoluționare au luptat contra armatelor române în Basarabia”.

Pentru aceste „fapte de eroism”, o stradă din Galați a primit numele lui Stroiciu!?

A fost schimbat numele unei străzi, dar monumentele bolșevice domină în continuare centrul orașului

Primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu și consilierii municipali nu sunt deloc deranjați de faptul că cel puțin 4-5 monumente din centrul orașului evocă perioada bolșevică la mai mult de o sută de ani de la acele vremuri tulburi.

Dar la inițiativa a doi consilieri ai unei formațiuni politice locale, „PACT pentru Galați”, Doru Căstăian și Sorin Frăsina, au aprobat o minimă reparație morală, prin schimbare numelui „străzii Gheorghe Stroiciu” în „strada Mihalache Brudiu”, trecând numele străzii de la bolșevicul care voia să bombardeze orașul la istoricul căruia Galațiul îi datorează descoperirea multora dintre vestigiile romane care au schimbat nu numai istoria orașului, fiind importante și pentru istoria Imperiului Roman din perioada împăratului Constantin cel Mare.

„Înlocuirea denumirii acestei străzi cu numele unei personalități remarcabile a culturii locale și naționale reprezintă o necesară reparație istorică și un act de justiție atât față de comunitate, cât și față de un om care și-a dedicat viața recuperării istoriei și memoriei locale”, se spune în expunerea de motive semnată de Doru Căstăian și Sorin Frăsâna.

Consiliul Municipal Galați a aprobat schimbarea denumirii străzii prin Hotărârea nr 399/2022 și astfel a fost adusă o minimă corectură identității comunității, contorsionată flagrant în perioada comunistă.

Dar în centrul orașului mai există bustul altui bolșevic, Spiridon Vrânceanu, „căzut eroic” în iunie 1916, în lupta muncitorilor conduși de Racovski, Stroiciu și Racovski împotriva militarilor români. Spiridon Vrânceanu a fost rănit în momentul în care ridicase sabia pentru a lovi un tânăr ofițer, sublocotenentul Eliade. În anii 50, comuniștii au dat jos statuia fostului primar al Galațiului, Alexandru Moruzzi și au pus pe soclu statuia lui Spiridon Vrânceanu.

În Portul Galați mai există un alt monument care evocă aceeași bătălie, dar mai există și statuia unui docher, care îi evocă pe Stroiciu și Mușetescu pe vremea când erau muncitori în port.

Mihalache Brudiu a redat Galațiului istoria din perioada romană și a descoperit mormintele primilor daco-romani încreștinați

Profesorul și arheologul Mihalache Brudiu este cel căruia Galațiul îi datorează restituirea unei importante componente a istoriei sale, din perioada romană, când, după cucerirea Daciei, la confluența Siretului cu Dunărea s-a format o puternică așezare romană, cu peste 7.000 de locuitori.

Profesorul Mihalache Brudiu a continuat cercetările lui Vasile Pârvan de la începutul secolului trecut și a descoperit în 1974 o necropolă romană care dovedește trecerea la creștinism a daco-romanilor care locuiau după anul 106 dHr în zona Galațiului de astăzi, iar în aceeași perioadă a descoperit și un Cavou Roman din secolul 3 dHr, care potrivit declarației din 1975 a academicianului Emil Condurachi alături de Castrul Roman de la Galați sunt singurele dovezi arheologice ale revirimentului stăpânirii romane la nordul Dunării în timpul împăratului Constantin cel Mare. „Dacă am avea în Dobrogea 100 de asemenea cavouri nu ar avea importanţa pe care o are această descoperire de la Galaţi“, spunea academicianul Emil Condurachi.

Împreună cu arheologul Traian Dragomir, Mihalache Brudiu a descoperit tot în situl Bărboși – Tirigina mormântul lui „Innocens”, primul cavaler daco-roman încreștinat.

Profesorul Mihalache Brudiu a fost cel care a pus bazele înființării în anii 90 a Facultății de Istorie – Filosofie la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, formând zeci de generații de istorici și arheologi cărora le-a transmis pasiunea pentru Istoria veche a României și Arheologie.

Mihalache Brudiu a fost deținut politic. În 1957, când era cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „AD Xenopol” din Iași a fost arestat și condamnat, fiind întemnițat din 1958 până în 1963 la Gherla și în lagărele din Delta Dunării.

Profesorul Brudiu a fost învinuit pentru prietenia sa cu istoricul Alexandru Zub și pentru implicarea sa în organizarea sărbătoririi lui Ștefan cel Mare pe 12-14 aprilie 1957, care includea și un pelerinaj la Mănăstirea Putna a 500 de studenți. Comuniștii erau nemulțumiți de „caracterul naționalist” al manifestărilor.

În aprilie 2016, Universitatea „Dunărea de Jos” i-a conferit lui Mihalache Brudiu distincția de Profesor Emerit, iar Consiliul Municipal i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Galați. Profesorul Brudiu s-a stins din viață pe 18 iunie 2019.