Ce tipuri de plante alegeți pentru un gard viu veșnic verde
Dincolo de faptul că are un rol decorativ, gardul viu ne oferă mai multă discreție, ne protejează de vânt și de futuni, dar și de aerul poluat, mai ales în marile orașe, fiind o opțiune demnă de luat în seamă pentru cei care au spațiu disponibil corespunzător pentru a amenaja o grădină de vis.
Nu în ultimul rând, gardul viu are și rolul de a reține apa în sol sau de a ne feri de privirile curioase ale vecinilor și, de ce nu, ne oferă umbră în zilele toride.
Înainte de a lua decizia cu privire la investiție, trebuie să știți, însă, ce tipuri de gard viu vă doriți: înalt, mediu sau mic. Puteți folosi tufe sau arbusti, plante care sunt verzi tot timpul anului (cum ar fi tuia, buxus), care își păstrează doar o perioadă frunzele (iedera, caprifoi, vița sălbatic), precum și plante care înfloresc și rămân fără frunze iarna (iasomie, iederă cu flori galbene sau mov).
De asemenea, se poate apela și la însămânțare, dar este un proces ceva mai greu. În ambele variante, plantele trebuie udate din belșug mai ales în primele luni.
Perioadele optime pentru înființarea unui gard viu este fie toamna, după căderea frunzelor, fie primăvara foarte devreme, înainte de pornirea în vegetație.
Cum se plantează gardul viu
Pentru a planta gardul viu, trebuie să săpați un șant continuu pe lungimea liniei de plantare sau câte o groapă pentru fiecare plantă în parte, șanțul se udă din abundență cu apă și trebuie să aibă o adâncime de două ori mai mare decât cea a ghiveciului plantei. Pământul scos se amestecă cu turbă, nisip și îngrășământ. Dupa ce copăcelul este plantat și acoperit cu pământ, trebuie udat din nou, cu apă multă.
Pe măsură ce cresc, copăceii se toaletează pentru a li se forma o coroană frumoasă când înfrunzesc, dar si pentru ca lumina soarelui să ajungă la toate ramurile.
În cazul speciilor de foioase, acestea se lasă să crească libere în primul an. În următoarele trei primăveri se vor realiza tăieri de îndesire, atât pe partea superioară, cât și pe părțile laterale.
La speciile rășinoase, tăierile se fac mai rar și se reteză doar vârfurile începând cu următorul an de la plantare. Vara, plantele au nevoie de multă apă.
Lucrările de tăiere se fac la sfârșitul iernii și in luna iunie. Ramurile moarte se îndepărtează toamna. Atenție și la sol pentru a permite aerisirea și a se putea aplica îngrășăminte.
Toaletarea gardului viu
Toaletarea gardului viu se face cu ajutorul unei foarfeci electrice de grădină. În cazul plantelor proaspăt plantate, arbuștii sunt lăsați să crească. Dacă este vorba de arbuști cu frunze permanente, ei se tund primăvara, în situația în care sunt plantați de minimum doi ani. La plantele cu frunze căzătoare, toaletarea se face iarna pentru a avea un gard cel mai bun gard viu.
Plantele preferate pentru gardul viu
În topul preferințelor se află laurul, care poate fi tăiat în garduri vii în forme dreptunghiulare sau poate fi lăsat pentru a crea un gard viu mai natural veșnic verde. Acesta se taie anual și chiar mai des dacă a crescut considerabil. Ritmul de creștere anual este de circa 60 cm.
Leylandii face parte din familia coniferelor și poate oferi o soluție rapidă pentru un gard viu la un preț bun, mai ales că își păstrează frunzele pe toată durata anului. Se remarcă prin cresterea rapidă – circa 1 metru pe an, fiind și cel mai puțin costisitor dintre variantele de gard viu care este tot timpul verde. Se taie anual sau chiar și două ori, după preferințe. La fel, puteți alege Leylandii cu frunze verzi sau aurii.
Laurul Portughez se remarcă prin frunzele mult mai mici și mai întunecate decât cele de pe un laur normal. Este o variantă bună de luat în seamă pentru toate solurile, fie că este vorba de soare sau de umbră. Iarna, tulpinile de laur portughez sunt roșii, în contrast cu frunzele sale de o culoare verde închis. Această plantă este ușor de întreținut și formeaza un gard viu veșnic verde.
Tuia Smargd si Tuia Brabant sunt conifere care se remarcă prin cresterea rapidă, dar și pentru că dau naștere unui gard viu mereu verde, Se pretează pentru toate tipurile de sol, excepție făcând cele imbibate cu apă pe timpul iernii. Planta de tuia este foarte rezistentă, supotând vânturi puternice și temperaturi de până la -25°C. Cele două soiuri de Tuia sunt mai stufoase decât Leylandii, dar cresc ai greu decât Leylandii. În general, gardul se taie o dată pe an.
Plantele de Griselinia sunt o alegere bună pentru un gard viu, deoarece sunt veșnic verzi și cresc până la 45 cm pe an. Griselinia păstrează frunzele de culoare mere verzi „Granny-Smith” pe tot timpul anului, dând naștere unui gard viu dens chiar de la nivelul solului. Plantele vor tolera temperaturi de până la -13°C în locuri protejate situate departe de vânturile reci. Se pretează pe orice tip de sol care se drenează, fie că se află în soare sau umbră. Dimensiunea recomandată este de 1-1,5 metri, chiar dacă poate crește mult mai înalt.