Gazoductul Nord Stream 2: Ce este? De ce este atât de disputat? Ce se întâmplă dacă nu intră în funcțiune?
Nord Stream este o nouă conductă de gaz de 1.200 km (745 de mile), care pornește din vestul Rusiei și ajunge până în nord-estul Germaniei pe sub Marea Baltică.
Este un proiect de 10 miliarde de euro (8,3 miliarde de lire sterline), a fost conceput pentru a dubla cantitatea de gaz natural care vine din Rusia direct în Germania. Coducta va putea pompa 55 de miliarde metri cubi de gaz în Germania, în fiecare an. Proprietarul este firma rusă de gaze controlată de Gazprom. Lucrările s-au încheiat în septembrie anul trecut. Gazprom așteaptă aprobarea autorităților de reglementare pentru a deschide robinetele.
În contextul actual, SUA au indicat că noua conductă nu va începe furnizarea, iar oficialii de la Berlin spun că proiectul ar putea fi sancționat dacă Rusia trimite trupe în Ucraina. În prezent, gazul circulă prin conducta Nord Stream, finalizată în 2012.
Critici
SUA, Ucraina, Polonia au afirmat o opoziție puternică. SUA se tem că odată cu noua conductă Europa devine mult mai dependentă de Rusia ”dând putere semnificativă asupra Berlinului și a UE președintelui Vladimir Putin”. Cu Nord Stream 2, Kievul ar putea pierde 1,8 miliarde de euro din taxele de tranzit pe care le câștigă pentru gazul care trece prin teritoriul său. În prezent, o mare parte din gazul rusesc ajunge în Europa prin Ucraina. Dar Nord Stream 1 și 2 ocolesc Ucraina. Și Polonia se opune, deoarece și ea este ocolită de livrările de gaze rusești.
Monedă de negociere
Secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace, spune că noua conductă este una dintre puținele monede care poate face diferența pe care Occidentul o poate folosi contra Moscovei.
Cei care susțin sancțiunile asupra conductei spun că ele dau o lovitură Rusiei, diminuindu-i veniturie și arătând că Europa nu trebuie să se bazeze pe energia din Rusia.
Și totuși…
În prezent, Europa se confruntă cu o creștere a prețurilor la energie și cu livrări mai mici de gaz rusesc. De exemplu, Germania ar asigura încălzirea a 26 de milioane de case și ar putea realiza mai ușor trecerea la energia regenerabilă cu gazul furnizat prin noua conductă. Unele țări ar avea și alte opțiuni, așa cum este Germania care ar putea importa din Norvegia, Marea Britanie, Olanda și Danemarca.
Norvegia este al doilea cel mare furnizor în Europa. Totuși, Norvegia a anunțat că deja furnizează gaze naturale în Europa la capacitate maximă și nu poate acoperi proviziile lipsă din Rusia.
SUA discută cu țări producătoare de gaze din restul lumii pentru ca Europa să-și asigure rezerve în cazul în care Rusia va închide conductele.