Georgică confirmă: vânzarea locurilor pe listele parlamentare este un „sport” național

Când vorbim despre politica românească, pare că nu ne mai poate surprinde nimic, și totuși, o nouă controversă a izbucnit pe scena politică, aruncând, încă o dată, o umbră imensă de îndoială asupra integrității și transparenței procesului electoral. George Simion, președintele AUR, a confirmat recent suma de 60.000 de euro ca fiind „taxa” pentru un loc eligibil pe listele partidului la alegerile parlamentare. Acest lucru a stârnit un val de indignare și a pus în discuție fundamentul pe care este construită democrația în România.

Hai că ne-am prins de unde vin banii de case ieftine! Georgică al nostru, cel pentru care PSD e dispus să cedeze câte 20 de voturi per secție electorală la prezidențiale, vinde locurile pe listă la ”numai” 60 000 de euro. Vezi Doamne, partidul ”are cheltuieli”! Păi… și cu banii de la Kremlin ce naiba faceți, aureilor?

O practică „legalizată” de jocul politic?

Conform lui Simion, aceasta este o practică obișnuită, „așa este conceput sistemul electoral din România”, afirmă el, susținând că banii sunt folosiți pentru acoperirea cheltuielilor de campanie. Dar, dincolo de această explicație aparent inocentă, se ascunde o realitate mult mai sumbră: candidații la funcții publice sunt nevoiți să „cumpere” literalmente dreptul de a servi cetățenii. Este aceasta oare democrație, sau doar un alt joc de putere, mascat sub înfățișarea ei?

Scandalul care zguduie temeliile AUR

Situația a devenit și mai incendiară odată cu demisiile din partea a trei parlamentari AUR, care au protestat împotriva acestei practici. Deputatul Ringo Dămureanu a rupt tăcerea în plen, acuzând că se cereau 60.000 de euro pentru un loc pe liste și numindu-l pe Simion „impostor politic”. Aceste acuzații nu sunt doar un semn al disensiunilor interne, ci și un simptom al unei boli mult mai grave care afectează întregul spectru politic românesc.

Transparență sau iluzie?

Deși Simion insistă că toate aceste tranzacții sunt raportate și transparente, mulți se întreabă cât de „curate” pot fi aceste proceduri, când la bază stă o condiție atât de controversată. Este oare normal ca aspiranții la funcții publice să fie filtrati pe baza grosimii portofelului, în locul calităților și competențelor lor? Acest model nu doar că descurajează participarea civică a celor fără resurse financiare substanțiale, dar erodează și încrederea publicului în procesele democratice.

Unde ne este democrația?

Scopul declarat al lui Simion – de a evita infiltrările de la alte partide – nu face decât să adauge un strat suplimentar de ironie situației, când, de fapt, metoda de selecție a candidaților pare să fie la fel de coruptă, dacă nu chiar mai mult. Aceste practici subminează principiile de bază ale egalității și echității și transformă alegerile într-un spectacol de teatru, unde locurile pe scenă sunt rezervate celor care pot plăti prețul cerut. Ați înțeles perfect: actorii își plătesc rolurile.

Practici detestabile într-un sistem politic infect

În timp ce liderii politici continuă să justifice aceste practici sub masca necesității financiare a campaniilor, cetățenii se întreabă dacă nu cumva au fost reduși la simpli spectatori într-o arenă unde politicienii și bogații își dispută puterea, ignorând voința și nevoile reale ale poporului. În acest context, este mai important ca oricând ca societatea civilă să ceară socoteală și să lupte pentru o reformă electorală care să pună capăt acestui „sport” național de vânzare a democrației celui mai bine plătitor.